Transgenderismul, primul val al transumanismului

Wesley J. Smith

Transumanismul este o mișcare socială futuristă care pledează pentru valorificarea puterilor transformatoare ale informaticii, biotehnologiei și medicinei în scopul creării unei ”specii post-umane”.

Vrei să fii nemuritor, să-ți amalgamezi creierul cu inteligența artificială, să vezi ca un șoim, să capeți o coadă prehensilă, sau să atingi capacitățile fizice ale supereroilor de benzi desenate? Transumanismul le promite adepților săi că odată cu venirea singularității tehnologice – un moment escatologic în care progresele tehnologice vor face mișcarea de neoprit – viața lor va fi limitată doar de granițele imaginației.

Acest obiectiv este clarificat în ”Carta drepturilor transumaniste”. La punctul X aflăm că ”Entitățile conștiente sunt de acord să susțină libertatea morfologică – dreptul de a-și menține sau modifica atributele fizice sau inteligența oricum doresc, atâta timp cât acest lucru nu dăunează altora”.

Transumaniștii doresc, de asemenea, ca societatea să intre în criză financiară din pricina costurilor presupuse de materializarea propriilor obsesii recreaționale. Astfel, la punctul XVIII citim că: ”Societățile prezentului și viitorului ar trebui să ofere tuturor entităților conștiente un acces satisfăcător la bogăție și resurse pentru a susține atât cerințele de bază ale existenței într-o societate civilizată, cât și urmărirea auto-îmbunătățirii.”

OK. Să revenim, totuși, la realitate. Marea majoritate a transformărilor morfologice după care tânjesc transumaniștii nu vor avea loc, aproape sigur, niciodată. De exemplu, nu ne vom transfera niciodată mințile în computere pentru a trăi o eternitate în spațiul cibernetic. ”Viața” nu poate fi redusă la o serie de cifre într-un program de calculator. Și, chiar dacă ne-am putea transfera cumva gândurile într-un software, rezultatul nu am fi noi, ci doar un program capabil să ne mimeze reacțiile la stimulii externi.

Chiar dacă transumanismul este o fantezie futuristă, asta nu înseamnă că mișcarea transumanistă în sine nu reprezintă o amenințare socială iminentă. Prezumarea dreptului absolut de a reface natura umană modificând radical trupul omenesc – cerând totodată societății nu doar să accepte această ”libertate morfologică” ca drept fundamental, ci și să plătească aceste modificări – va ataca coeziunea socială, ridicând dorința subiectivă deasupra realității obective, închinându-se, dacă vreți, marelui zeu  Eu Vreau!.

Acesta nu este doar un pericol teoretic. Primul val de ideologie transumanistă a zdruncinat deja societatea până în inima ei, prin creșterea explozivă și susținerea transgenderismului. Ideologia de gen – din care transgenderismul este doar o mică parte – se constituie într-un sistem de credință transumanist care susține că sexul cu care ne-am născut este irelevant pentru adevăratul nostru sine. Percepția subiectivă a unei persoane despre ”gen” – care nu este un concept biologic, ci sociologic – fiind singurul lucru care contează cu adevărat.

Astfel, fraze ridicol de oximoronice care, în urmă cu doar câțiva ani erau ignorate și considerate derizorii – precum ”bărbați care nasc” și ”femei cu penis – fac acum parte din nomenclatorul preferat al celor mai importante instituții sociale americane – de la Partidul Democrat până la jurnalele medicale, școli publice, universități, mass media și organele culturii populare. Mai mult decât atât, fideli dogmei transumaniste, ideologii insistă că tranziția de gen este un drept fundamental care trebuie respectat de întreaga societate. Astfel, folosirea ”numelor moarte” (numele dat la naștere și folosit înainte de tranziție, [n.m. N.B.]) sau a ”pronumelor greșite” este o infracțiune pedepsită prin concediere și considerată  asemănătoare cu violența.

Fetele și femeile sunt acum obligate să concureze împotriva bărbaților biologici care se pretind femei și chiar să împartă spațiile intime de tipul dușurilor și toaletelor de la sălile de sport.

Cât de extrem a devenit acest fanatism ideologic? Corpurile copiilor sunt mutilate cu mastectomii, reconstrucții faciale și ”terapii” hormonale potențial dăunătoare care urmăresc prevenirea pubertății normale. Chirurgii ”de tranziție” realizează histerectomii transgender (extirpă utere sănătoase) și remodelări genitale – unii efectuează chiar ”nulectomii”, îndepărtând toate organele genitale externe pentru a crea o tranziție lină de la abdomen la inghinal. Există chiar și pretenția de a permite transplantul de uter în cazul bărbaților biologici care se identifică drept femei, astfel încât aceștia să poată gesta și naște.

Ideologia de gen a devenit atât de consolidată în rîndul progresiștilor încât unele state ”albastre” adoptă legi care le transformă în state sanctuare pentru transgenderi, în care asistenții sociali sunt obligați să adăpostească copiii fugari cu disforie de gen, ascunzându-i de părinții lor, sau chiar să refuze hotărârile judecătorești privind custodia legală, în timp ce li se plătește asistență medicală pentru tranzițiile făcute fără acordul părinților.

Dar, oricum, toată nebunia nu se sfârșește aici. În urmă cu aproximativ 10 ani, când am participat la un simpozion transumanist la Universitatea Stanford, prezentatorii au susținut insistent ideea de a îndepărta membrele sănătoase sau de a tăia măduva spinării persoanelor care suferă de BIID, (”body identity integrity disorder”), o tulburare mentală în care persoane apte de muncă cred obsesiv că ”sinele lor adevărat” este infirm. BIID este numit acum ”transabilism”. (Ați prins ideea, nu-i așa?) Iar presiunile pentru ca aceste proceduri să fie permise în același mod în care sunt permise operațiile transgender sunt în creștere.

Dar de ce nu? Care este, până la urmă, într-o cultură subiectivă-uber-alles, diferența dintre îndepărtarea vaginului unei femei în scopul modelării unui penis fals și secționarea măduvei spinării unei persoane sănătoase, dar care se dorește schiloadă? Singura distincție pe care o pot percepe între cele două este aceea că ideologia de gen este susținută de tăvălugul politic al mișcării LGBT, iar ”transabilismul” nu este. Dați-le, însă, puțin timp. Odată ce transgenderismul va deveni doar un alt stil de viață, nici transabilismul nu se va lăsa mai prejos.

Transumaniștilor le place să spună că mișcarea lor nu poate fi oprită, că alunecăm deja cu repeziciune către viitorul postuman, așa că ar fi bine să ne relaxăm și să ne bucurăm de plimbare. Resping această noțiune. Deși nu cred că transumaniștii vor proiecta vreodată o specie post-umană, mă îngrijorează posibilitatea ca valorile lor periculoase să devină predominante.

Într-adevăr, dacă tendințele actuale vor continua, vom asista la triumful unei noi ordini morale radicale, care ar putea fi descrisă doar ca o simbioză între anarhia socială și etatismul fascist în care, ca să-l citez pe Nietzsche, ”nimic nu este adevărat și totul este permis”. Ar fi dezastruos pentru că, așa cum spune o înțelepciune și mai veche, o casă construită pe nisip nu poate rezista[^{1 ] .}

Wesley J. Smith este cercetător principal la centrul pentru Excepționalismul Uman al Discovery Institute. Este, de asemenea consultant al Consiliului pentru drepturile pacienților. Cea mai recentă dintre cărțile sale este Culture of Death: The Age of ”Do Harm” Medicine.