La 12 iunie 2020, The Lancet, Child &Adolescent Health1 publica o cercetare aprofundată despre Efectele deprivării sociale asupra dezvoltării și sănătății mentale a copiilor și adolescenților.

Nevoia de interacțiune socială, scriau autorii studiului (Amy Orben, Livia Tomova și Sarah-Jayne Blekemore), face parte dintre necesitățile fundamentale ale oamenilor, exact în aceeași măsură ca nevoia de hrană și somn. Iar lipsa acesteia are consecințe negative, profunde și de durată, asupra sănătății fizice și mentale, ducând, deseori, chiar la moarte.

Așa stând lucrurile, încercarea de a stopa răspândirea covid 19 prin distanțarea fizică forțată și prelungită peste măsură, poate avea substanțiale consecințe negative, nu doar asupra economiei și a țesăturii sociale, în pericol acut de destrămare, ci și asupra sănătății mentale a oamenilor, privarea de contact social implicând consecințe nocive care vor afecta populația multă vreme de acum încolo.

Mai mult decât atât, efectele distanțării fizice și deprivării sociale sunt extrem de periculoase mai cu seamă pentru copiii și tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 24 de ani, printre acestea numărându-se, de exemplu, efectele dăunătoare asupra creierului și asupra dezvoltării comportamentale.

De asemenea, Ellen Townsend, profesor de psihologie la Universitatea din Nottingham, a semnat, în The Sunday Times, alături de 100 de alți psihologi de vârf și specialiști în neuroștiințe, o scrisoare care atrage atenția asupra faptului că întârzierea în readucerea copiilor și adolescenților în școli se constituie într-un ”dezastru național”, care le va pune în pericol sănătatea mentală2.

Subliniind riscul scăzut de covid 19 în rândul copiilor, ei solicită reducerea la minimum a măsurilor de distanțare fizică și revenirea la o viață normală: ”În calitatea noastră de experți, vă îndemnăm să vă reconsiderați deciziile, eliberând tinerii și copii. Permiteți-le să se joace împreună, să își continue educația și să se bucure de activități extrașcolare, inclusiv sport și muzică, cât mai normal și cât mai curând posibil”.

Totodată, prof. Ellen Townsend a declarat pentru BBC că sinuciderea a devenit deja principala cauză de deces a tinerilor la nivel mondial.

Semnatarii scrisorii, dintre care putem enumera pe Sarah Jane Blakemore, profesor de psihologie la Universitatea din Cambridge, prof. Rory O’Connor, conducătorul catedrei de psihologia sănătății la Universitatea Glasgow, Prof. Tanya Byron și prof. Uta Frith, de la Institutul de Neuroștiință Cognitivă la University College, London, sunt de părere că societatea ar trebui să fie recunoscătoare pentru sacrificiul pe care copiii l-au făcut deja pentru alții, și nu ar trebui să pretindă continuarea lui.

Cu atât mai mult cu cât aceștia vor avea nevoie, din plin, atât de reziliență mentală, cât și de pregătire educațională, pentru a putea înfrunta cu succes recesiunea în care ne vom adânci, cu toții, cât de curând.

Pentru completarea imaginii, trebuie spus și că, zilele acestea, Guvernul UK recunoaște indirect umflarea numărului morților de Covid 12, cerând Public Health England să-și revizuiască de urgență modul de estimare a statisticilor zilnice de deces3.

Marea Britanie se pregătește să iasă din coșmar.

În România, atât guvernanții, cât și medicii din ”garda pretoriană”, au cu totul și cu totul alte preocupări. Departe de a admite probabilitatea vreunei cât de mici ”erori” de numărătoare, ei cheltuiesc foarte multă energie luptându-se din greu cu așa un așa zis ”conspiraționism” al românilor care, însă, în imensa majoritate a cazurilor, se rezumă doar la punerea sub semnul întrebării a unora dintre cifrele și informațiile oficiale cu privire la felul în care ne afectează virusul SARS-CoV-2.

Există, de exemplu, un număr tot mai mare de cetățeni care consideră că a socoti drept relevante cifrele livrate de Grupul de Comunicare Strategică privind cazurile zilnice de noi infectări e totuna cu a socoti că iazul conține doar peștii pe care îi pescuim4.

Și care, luând aminte la marele ”deranj” provocat de dr. Streinu Cercel, fostul ministru Costache, sau Gabriela Firea, atunci când au încercat să obțină eșantioane statistice, au ajuns la concluzia că la noi se testează țintit, doar în focare, și se face circ special pentru a răspândi panica. Întrebându-se, totodată, care ar putea fi explicația faptului că, deși pandemia de covid 19 este considerată, peste tot în lume, un pericol major, totuși, anumite lucruri se întâmplă numai în România?

Cum ar fi, printre foarte multe altele, faptul că obsedați de îndeletnicirea acaparatoare de a face rost de cât mai mulți ”infectați”zilnic, pentru menținerea haosului și a climatului de teroare, guvernanții României se pregătesc ca, după economie, să facă praf și învățământul sau, mă rog, ce-a mai rămas din el după ce a trecut prin toate așa zisele reforme inițiate de miniștrii de după 1990, care de care mai catastrofal, indiferent de culoarea politică.

Să fie acesta motivul pentru care, așa cum ziceam, ministrul Învățământului, grațioasa doamnă Anisie, plănuiește continuarea învățământului online și, așa cum ne-a explicat deunăzi, lucrează la diverse ”scenarii”, varianta deschiderii anului școlar în format tradițional nefigurând sub nicio formă, printre acestea, nici măcar în regiunile cu indicatori sanitari optimiști?

Asta în vreme ce, de exemplu, într-un interviu televizat la 14 iulie, Emmanuel Macron a reiterat ideea că, în Franța, începutul anului școlar 2020 va fi ”cât se poate de normal”, avându-se, însă, în vedere, și anumite ”posibilități de adaptare”, la o posibilă agravare a situației sanitare. ”Suntem în situația de a ne reîntoarce la școală în condiții aproape normale, spune Macron, și vom fi nevoiți să conviețuim cu virusul, protejându-ne.5

Cred că ar fi exagerat să pretindem guvernanților României  grijă și empatie pentru copiii noștri.

De asemenea, avem motive serioase de a ne îndoi că d-na Anisie, așa cum o cunoaștem, ar putea fi măcar conștientă de responsabilitatea uriașă care îi revine atunci când, poate doar din pură nepricepere, se joacă nonșalat nu doar cu destinul copiilor noștri, ci și cu soarta sistemului de învățământ românesc.

Un sistem clădit de liberalii lui Spiru Haret și conceput special pentru a sprijini afirmarea intereselor românești, a independenței și a unității naționale.

Dar, oare, nu tocmai acesta este motivul pentru care trebuia neapărat distrus?

4Metafora, deosebit de sugestivă, îi aparține lui Varujan Vosganian.