Să-mi dai de știre -Pino Roveredo
Bună dimineața, dragilor!
Iar am fost la tutungerie. Iar am cotrobăit în ” cutia cu maimuțe”. Și am descoperit încă un contemporan care scrie așa cum imi place. Pino Roveredo. E o carte cât o palmă și de citit într-o clipită.
O proză scurtă care are o originalitate și o poezie aparte. Să nu vă inducă în eroare coperta. Imaginea are într-adevăr legătură cu povestirea care dă titlul cărții dar nu e genul ăla de poveste romanticoasă la care v-ați putea gândi văzând-o.
S-ar putea să nu vă placă sau să nu vă impresioneze toate poveștile.
Dar sunt câteva care te întorc pe dos și te lasă cu sufletul la vedere. Roveredo te dă cu el de toți pereții și te reconstruiește după chipul și asemănarea personajelor lui. Descrierea sentimentelor este aproape palpabilă. Conversații aproape mute, de un laconism telegrafic, pe dinafară dar ca un uragan de cuvinte în interiorul fiecărui personaj. Poți rezona așa de tare cu ele încât emoția îți va produce durere fizică. Sau poate doar mie. Puteți încerca și voi. Ar fi interesant de aflat ce impresie a produs autorul ăsta și asupra altcuiva. Pentru mine a fost o surpriză. Din alea bune. Am cercetat dacă mai are și altceva tradus în română. Am găsit un roman de la editura RAO- Copile drag. Am de gând să caut si cartea asta.
În rest, spor la citit să aveți și să vă fie vinerea frumoasă!
