Connor Echols

La începutul acestei luni [octombrie, n.m. N.B.], ministrul român al Apărării, Vasile Dîncu, susținea că ”negocierea reprezintă singura șansă pentru ca Rusia să facă pace cu Ucraina”. ”Ideal ar fi să se ajungă la o situație de negociere”, a spus Dîncu. ”Chiar dacă s-ar ajunge la un conflict înghețat, negocierea tot ar face mai mult bine decât ceea ce se întâmplă acum, distrugerea de vieți omenești, de bunuri.”

După câteva săptămâni de reacții din partea multor membri ai coaliției politice din care face parte, Dîncu a decis să demisioneze, mărturisind, într-o declarație, că a recurs la acest gest din pricina ”imposibilității cooperării cu președintele României, comandantul suprem al armatei”.

Acest ”mâl” politic ar putea să pară periferic – la urma urmei, Bucureștiul ocupă rareori un rol proeminent în calculele geopolitice – dacă n-ar ilustra și o trăsătură distinctivă, tot mai des întâlnită, a discursului occidental despre războiul din Ucraina. Și anume, nu poți vorbi despre diplomație și costurile umane ale prelungirii războiului decât dacă îți începi argumentația declarând că discuțiile pot începe doar atunci când Ucraina se declară pregătită pentru acestea. Ca să nu mai spunem că, atunci când vorbești despre diplomație, ești deseori pedepsit chiar dacă ai inclus introducerea de rigoare.

Să luăm, de exemplu, recenta scrisoare a grupului parlamentar progresist, care lăuda politicile președintelui Joe Biden vizavi de Ucraina, cerându-i, totodată, să exploreze cu seriozitate toate căile posibile, inclusiv discuțiile deschise cu Rusia, în scopul de a reduce pagubele și a sprijini Ucraina în realizarea unei rezolvări pașnice. (Notă: Institutul Quincy, care publică Responsible Statecraft, a aprobat-o înainte de lansare.)

Inițial, scrisoarea a obținut un anumit sprijin din partea liderilor progresiti ai politicii externe. Dar alți reprezentanți ai stângii au fost mai puțin entuziasmați, unele elite democrate susținând că epistola a fost un cadou oferit președintelui Vladimir Putin și/ sau Partidului Republican. Situația a evoluat rapid, unii semnatari au susținut că nu fuseseră consultați, în vreme ce alții au declarat că, pur și simplu, nu mai sunt de acord cu premisele ei. Și, în mai puțin de 24 de ore, inițiatoarea scrisorii, Pramila Jaypal, a anunțat că a decis să o retragă.

Lăsând la o parte problemele de procedură, documentul s-a îndepărtat extrem de puțin de strategia lui Biden – acesta fiind, de fapt, așa cum susținea Stephen Wartheim, de la Carnegie Endowment, pe Twitter, aspectul cel mai deranjant al întregului dezastru.

”Scandalul declanșat apropos de o scrisoare a Congresului a cărei poziție se distingea doar cu greu de cea a administrației Biden mărturisește multe despre calitatea dezbaterii referitoare la un conflict dificil, căruia nu i se întrevede niciun sfârșit” – a scris Wertheim.

Jonathan Guyer, reporter de politică externă al Vox, s-a declarat de acord. ”Marjele dezbaterii acceptabile referitoare la Ucraina s-au restrâns până la nivelul gândirii de grup” – a scris Guyer. ”Cum altfel s-ar putea explica felul în care o scrisoare destul de moderată, care susține că dipomația este un instrument important, a putut deveni mărul discordiei privind politica externă a Washingtonului?

Poate părea prozaic să vorbești despre fereastra Overton deschisă asupra războiului din Ucraina, dar miza acestei dezbateri este imensă. Amenințările nucleare ale lui Putin, oricât de disperate ar fi ele, nu pot fi ignorate, având în vedere că arsenalul atomic al Rusiei ar putea distruge cu ușurință lumea de câteva ori. Iar perspectiva unui impas lung și sângeros în Ucraina – cel mai probabil în situația actuală – este înfricoșător pentru oricine apreciază viața umană.

Și lucrurile nu se rezumă la ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite și în România. Președintele francez Emmanuel Macron s-a găsit de asemenea în dezacord cu restul elitelor occidentale atunci când a declarat că războiul din Ucraina va trebui să se încheie la masa negocierilor (sau când a zis, mai cu jumătate de gură, că recuperarea prin forță a Crimeei este puțin probabilă).

Chiar dacă ”diplomația” nu este vreo baghetă magică, experții apreciază eficiența contactelor constante între adversari în reducerea riscului de escaladare și atenuarea unora dintre cele mai grave efecte ale conflictelor.

Cu toate acestea, rapoartele conform cărora contactele SUA-Rusia și UE-Rusia se află la un punct istoric scăzut, demonstrează că, în ultimele luni, politica occidentală a neglijat aproape total diplomația.

Totuși, speranța nu moare niciodată: controversa asupra scrisorii a izbutit să deschidă unele conversații, să zicem spirituale, despre diplomație, iar unele personalități s-au simțit obligate să apere ideea extinderii discuțiilor dintre Moscova și Washington. Până și fostul consilier al lui Obama, Ben Rhodes, care a lucrat ulterior îndeaproape cu o mare parte a administrației Biden, a susținut, în podcastul său, că evitarea subiectului diplomației este periculoasă (dpdv politic) pentru democrați.

”Unii dintre voi, cei care doar exploatați lucrurile astea, s-ar putea să ajungeți la un rezultat pe care nu vi-l doriți, câtă vreme pedepsind pe oricine spune ”haideți să recurgem la diplomație”, singura alternativă la poziția dvs. rămâne aceea a lui Tucker Carlson” – a spus Rhodes.

Printre alte știri diplomatice legate de Ucraina:

    • Acordul privind coridorul cerealelor în Marea Neagră, în urma căruia, în luna iulie, au fost reluate transporturile de cereale din Ucraina, urmează să expire pe 19 noiembrie, potrivit Reuters. Momentul va coincide cu summitul G20 din Bali, ceea ce îi face pe unii occidentali să se îngrijoreze că Putin ar putea amenința că nu îl va reînnoi, pentru a-și întări poziția în vederea discuțiilor de la marele eveniment multilateral. În mod special, summitul i-ar putea aduce pe Putin și Biden împreună, pentru prima dată de la invadarea Ucrainei de către Rusia.

    • Potrivit Antiwar com., Președintele Camerei, Nancy Pelosi a declarat, la o conferință despre scoaterea Rusiei din Peninsula Crimeea, pe care o ține din 2014, că sprijinul SUA pentru Ucraina va continua până la victoria finală. Un oficial ucrainean a susținut că participarea lui Pelosi la summit a fost ”o confirmare directă a faptului că problema recâștigării Crimeei se află pe ordinea de zi a Washingtonului”.

    • Potrivit Foreign Policy, baschetbalista Brittney Griner a pierdut încă o dată apelul la condamnarea de nouă ani închisoare, pentru posesie de marijuana. În urma acestei decizii este de așteptat ca Moscova să o transfere într-o colonie penală. Discuțiile care vizează eliberarea lui Brittney Griner, pe care Washingtonul o consideră deținut politic, sunt în prezent blocate, stârnind îngrijorarea că reîntoarcerea ei în SUA ar putea dura ani și ani de zile.

    • Republicanul Paul Gosar, un membru de extremă dreaptă al Camerei, care a fost decăzut din sarcinile sale deoarce a postat un videclip animat în care ucide un politician democrat, i-a invitat pe Vladimir Putin și pe Volodymyr Zelensky la Phoenix, pentru negocieri de pace. Ambițiosul apel la diplomație este aproape sigur condamnat, având în vedere izolarea politică a lui Gosar la Washington.

Știri ale departamentului de Stal al SUA:

    • Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Vedant Patel, a explicat, într-o conferință de presă, motivul pentru care Biden continuă să se opună ideii de a desemna Rusia drept sponsor de stat al terorismului. ”Au existat unele îngrijorări ale organizațiilor umanitate și ONG-urilor că desemnarea unui stat drept sponsor al terorismului ar putea influența și afecta semnificativ munca și asistența umanitară importantă pe care o pot desfășura în acel stat”, a spus Patel.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici

Connor Echols este reporter al Responsable Statecraft. Anterior, a fost editor asociat al Fundației Nonzero, coautor al unui buletin informativ săptămânal de politică externă. Echols a încheiat recent o bursă la Centrul pentru Studii Arabe din Aman, Iordania. Este licențiat al Universității Northwestern, unde a făcut jurnalism și studii asupra Orientului Mijlociu și a Africii de Nord.