Cronica sentimentală

 

Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, am întâlnit un poet deosebit. Domnul Nely Vieru vine, din când în când, în București, pentru a se întâlni cu prietenii Editurii Izvorul Cuvântului. Este o prezență necesară. Ne îmblânzește. Nu poți să nu gândești poetic în preajma sa. A publicat poezie de calitate. Mai nou, pictează. Era o evoluție previzibilă, având în vedere forța sa lirică, concretizată, adesea, cromatic. O personalitate. O bucurie. Pe Nely Vieru ți-l închipui pictor îndrăgostit de flori, tăcut intr-o poiană. Sau muzicant, îndrăgostit de sunete, la margini de pădure.

 

Dansator, poate, sau adiere de frunze în răcoarea serilor. Un poet îndrăgostit de fluturi. Nu orice fluturi, fluturi de rugină. Și nu unu, doi, trei, ci o suta unu – „101 fluturi de rugină”. A publicat această carte anul trecut la Editura „Izvorul Cuvântului”. Tot anul trecut i-a apărut volumul „Sâmburi de drum” la aceeași editură.

Conectat permanent la lumea pe care a creat-o („poteci de pulberi de sidef”, pietre, felinare de fum și nisip), poetul dezgheață și îngheață iubirea. Și nu oricum: pe o potecă spre lumină, „tu care mă luminezi în noapte-mi/botează-mă cu lumina ta/ în lumina … cea adevărată”. Sâmburii lui „pe drum” sunt verbe despre iubire: „Până și muzica sună mai frumos/ când cântă iubirea/ Până și florile înfloresc în iubire/ în orice timp sau anotimp/ indiferent de vreme./ A iubi – iubire, sâmburi de drum/ pentru eternitate!”.

 

În poemele sale, bate, mai ales, zefirul de câmpie. Culorile sunt violet și negru „păsări negre au sosit/ în visul meu de noapte/ s-au cuibărit cumva/ între coaste/ în pieptul meu” („Sâmburi de drum”, pag. 135). Poezia care mi-a atras atenția se găsește în același volum, la pagina 145 și se numește „Lupul alb cu stea în frunte – Valea Sării”. Poeziile sale, cărări spre lumină, cu sâmburi, clipe „cât o eternitate”, „festin și dezgheț”, „lampă de veghe” sau „lumina ultimului far”. Așa scrie Nely Vieru poteci și ecouri, având ca simbol Lupul alb. O călăuză în imaterial, cu sau fără „stea în frunte”. Însoțit de „cai de vânt” în „fluturi de rugină”, poetul este „dominat” de metaforă. Are, de altfel, foarte multe poezii de dragoste, gândite ca fiind „curcubeu cu iluzii pictate”. Așa scrie Nely Vieru „un strop de viață, cât un petic de cer”. Iluziile sale nu pot fi spulberate.

 

Se configurează și reconfigurează, în vibrații de toamnă, imagini „despre inimi ce bat împreună”, la vremea când „ard fluturi și înfloresc toți macii”. Nely Vieru, un țărm de albastru, scrie despre dorință, minciună, trădare, zbor, frunze și trenuri. Aripile de fluturi ruginind sunt tot atâtea zâmbete de toamnă.

Nely Vieru are recenzii și cronici pozitive. Exclusiv pozitive. Nici nu s-ar putea altfel. Este un poet de mare profunzime, o sensibilitate rară și o capacitate lirică notabilă. Nely Vieru, poetul, pictează geometric în tușe puternice, în culori vii, cu siguranța omului care știe că poate aduce metafora pe pânză și culoarea în poem. Viața sa este dedicată artei.

Am vrut să fie un portret atipic: artistul nu propagă ura, e martor iubirii, te cheamă, te iartă mereu.

Așteptăm cu mare interes apariția volumului „Valea Sării”, care va conține poemul „Lupul alb cu stea in frunte” și altele cu simbolistică similară sau conținut adiacent temei. Vom reveni!

 

 

 

 

Mariana David