Despre artă și iubire
Acum câțiva ani, am fost într-un tur organizat pentru vizitarea clădirilor Art Nouveau din Oradea. Unele sunt renovate. Minunate. Locuite. Altele in paragină. Părăsite.
Atunci și nu doar atunci m-am gândit la foștii locatari din altă epocă și la scenele din viața de fiecare zi la care au fost martori pereții acelor camere. Îmi imaginam cât de somptuoase au fost cândva, în plină glorie a vremurilor acelora.
Asta a făcut si Elizabeth Hickey în „Sărutul pictat”. A luat bucăți de istorie, biografii pe baza cărora și-a imaginat ” cum ar fi putut să fie”
Viena de la final de secol 19 și început de secol 20. Atmosfera boemă din cafenele, decadența absolută din saloanele industriașilor bogați. Culoarea, textura brocartului, finețea mătăsii povestite în detalii picturale, întrețesute toate cu iubirea și prietenia care i-a legat pe viață pe Gustav Klimt si Emilie Flöge.
Asistăm la crearea Secesiunii Vieneze, ne bem cafeaua cu personalitățile culturale ale momentului și suferim alături de Emilie care știe că Gustav nu va putea fi niciodată doar al ei.
Pentru iubitorul de Art Nouveau este un roman frescă al unei epoci de o bogăție flamboiantă ( artistică și nu numai) care nu poate decât să îl umple de bucurie.
Pentru oricine altcineva, cred eu că poate fi o lectură instructivă și plină de încântare.
Așadar, vă invit să iubiți Vienna Secession dar mai ales pe Gustav Klimt și arta sa.
