În ciuda celor interesați să cultive cu orice prilej dezbinarea și vrajba dintre noi, una dintre rănile cele mai dureroase ale României postcomuniste pare să dea semne de vindecare. Un număr considerabil de români s-au întors sau sunt pe cale să se întoarcă acasă. Foarte interesant mi se pare faptul că mulți dintre ei, cei mai multi, aș putea zice, s-au mutat sau intenționează să se mute la țară.

Eu m-am întors în țară anul trecut – spune Mariana Petrișor. Am fost în Spania, nouă ani, de unde am plecat în Anglia. Am stat patru ani și nu am mai rezistat. Încă mai încercăm să ne reintegrăm. Sunt lucruri pozitive, dar și negative. Ne-am întors pentru că ne era dor de casă, dar și pentru băiatul nostru care s-a nascut în Spania și a crescut în Anglia. Ne-am dorit să învețe limba noastră, istoria și cultura noastră. El e în clasa a doua acum și s-a adaptat foarte bine. Mai greu pentru noi, cu munca. De anul trecut până acum am mai fost plecată de trei ori și am lucrat perioade scurte. Mi-aș dori să lucrez la noi, dar nu vreau să dau șpagă pentru un loc de muncă. Sunt asistent medical generalist, specializare cardiotoracic. Niciodată nu am avut șansa de a lucra în țară. Am reușit în Spania și în Anglia, dar nu la noi. Am două principii: nu dau șpagă, dar nici nu concep să iau.

Și noi ne vom întoarce în România, la țară, după 13 ani în Dubai. Am achiziționat deja terenul, urmează să începem construcția. (Ramona Watson).

Salutări din Florența, ne transmite Eliza Violeta Druțu. După aproape 20 de ani în Italia, sper ca la anul să mă mut și eu undeva la țară, în zona de munte, mai retrasă. Numai bine tuturor!

Diana Mit s-a întors după 30 de ani de Germania, iar Liliana Cocoș știe deja sigur data reîntoarcerii – 30 septembrie, anul viitor, după ce a petrecut un stagiu la fel de îndelungat, în aceeași țară. Sunt sigură că nu o să regret, declară aceasta din urmă. Peste cîteva luni, probabil în decembrie, se reîntoarce și Valu Florescu, aflată acum în Anglia, după ce a locuit mulți ani în Dubai. Eu am o casă reconstruită de mine, în mediul rural… casa în care au locuit bunicii mei… eu m-am nascut și crescut la oraș, dar iubesc viața la țară... Doamna Florescu nu e la prima tentativă de acest gen: Am rămas în țară, la țară, și am hotărât să-mi deschid ceva, să pot supraviețui eu și cele două fetițe pe care le am… am deschis o fermă de capre… totul era o.k., în afară de legi… am renunțat.. dar rămăsesem cu hala pe cap, așa că am deschis o ciupercărie, vanzările mergeau bine, dar am dat din nou de legi ciudate și de primari care mi-au pus bețe în roate… am ramas datoare… una dintre fetițe s-a îmbolnăvit grav, având nevoie de operație urgentă la inimă, care se putea face numai într-un spital privat… am reușit totul în mai putin de un an și nu-mi pierd speranța de a ma reîntoarce în mediul rural… și sigur nu voi sta degeaba… caut idei…

Tot la țară vreau și eu să mă întorc – spune Paula Mihaela Ailenei. Ce e cel mai ciudat e că nu aș fi crezut niciodată că vreau asta. Singura mea experiență cu viața la țară a fost în vacanțe la bunici […]Crescând, credeam că viața la oraș e mai frumoasă, ai prieteni, mergi prin oraș… Apoi nici orașul meu micuț nu mai era de-ajuns, nu mai era cum voiam. Doream să fac mai multe, să am mai multe oportunități. Viața m-a adus la Londra. Un oraș pe care îl vedeam uimitor. O capitală europeană unde lumea tânjea să ajungă. Și iată că după șapte ani de stat în Londra, nu pot să spun decât că nu e nici pe departe ceea ce pare. E ca un vis frumos pe care cineva ți-l vinde, dar de fapt e un vârtej din care nu te poți trezi. Acum tânjesc după lumina din România, până și asta e diferită. Tânjesc după liniște, tânjesc după interacțiunea cu oamenii din jur. Aici am vecini de șapte ani care nu îmi răspund la ”buna dimineața”. Tânjesc după verde, după respect, tânjesc după România rămasă în urmă cu sute de ani față de dezvoltata Londra! Cât am fost în țară nu am știut să apreciez asta. Dar măcar așa am avut șansa să îmi dau seama că iubesc România, așa înapoiată cum o văd europenii.

Bună, noi ne-am întors în țară după 38 de ani de Germania, ne scrie Maria Ludwig. Este al doilea an în România și ne simțim minunat în satul unde am cumpărat o căsuță. Nu am întâmpinat greutăți deosebite, ci doar birocrația ne-a îngreunat uneori demersurile, nouă, care suntem deprinși cu termene fixe și cu punctualitate. Totuși, nu am crezut că mă voi simți atât de bine, aici, la țară.

Tuturor celor care mă întreabă cum e în străinătate, le răspund identic, conchide Diana Breban, ca la un orfelinat de lux. Ai de toate, dar nu ești ACASĂ. Noi trăim cu nădejdea că într-o zi vom reuși să ne mutăm la țară, în țară…

Eu m-am întors anul trecut. Mi-a fost foarte dor de munți...(Sanda Tomulețiu)

Eu m-am reîntors după aproximativ cinci ani de Anglia. Acolo mi-am născut fetițele. Vreo doi ani am trăit cu nostalgie, între două lumi. Mulțumită lui Dumnezeu nu ne-am pierdut speranța, ne-am reintegrat în sistemul românesc, mai bogați în experiența cunoașterii și a altor culturi, reușind să ne facem o casă în oraș și, totodată, cumprând o bucată de teren în marginea unei păduri de tei si salcâmi. Recunoștință deplină Divinității că ne-a ajutat și ne-a călăuzit pașii unde suntem astăzi. (Elle Anca)

Și eu, ca mulți alții, după cum văd, mă aflu de ceva timp în Italia, de vreo zece ani. Dar visul meu cel mare este să mă reîntorc în țara mea. Să îmi pot lua o căsuță mică, dar cu gradină mare, undeva la munte, aproape de pădure. Să pot să mă bucur de natură, de liniște. Reîntoarcerea la simplitate, la rădăcini, mi se pare singurul mod de a avea o viața împlinită. (Ioana Teo Chiriac).

După 25 de ani în Israel, abia aștept să mă întorc acasă. Sper că anul viitor o să fiu în căsuța mea de vis. (Teodora Pap).

Am mai vorbit cu Liana Panțuru, Cosmin Giurgiu, Adina Crancu, toți spunând, în esență, aceleași lucruri, cu aceeași căldura și aceleași înfrigurate speranțe.

Le mulțumesc tuturor, din toată inima!

Din câte am înțeles, niciunul dintre interlocutorii mei nu s-a bucurat de vreun ajutor din partea guvernanților, oricare ar fi fost aceștia. Vocea românului atrage atenția decidenților politici că a venit vremea elaborarii unor programe de ajutor și reintegrare a fiecăruia dintre compatrioții noștri care a decis să se reîntoarcă în patrie. Avem datoria și obligația să le venim în întâmpinare și să îi primim cu brațele deschise.

Anchetă realizată de Nedeea Burcă