România și experimentul unei guvernări de extremă dreaptă

Făcând abstracție de teoriile conspiraționiste, este, totuși, cât se poate de limpede că virusul covid 19 creează un teren fertil tuturor forțelor capabile să profite de fisurile actualului sistem, încercând să folosească situația actuală în propriul lor beneficiu.

Nimic nou sub soare, de altfel. Nu mai departe de acum câteva zile, CNBC analiza studiul unor cercetători de la Rezerva Federală din New York¹, conform căruia, la alegerile din 1932 și 1933, landurile germane cu număr mare de decese cauzate de gripa spaniolă, au votat în proporții covârșitoare cu Partidul Nazist.

Astfel, schimbările demografice survenite în urma pandemiei (au murit, atunci, în special, tinerii), rata crescută a șomajului și nivelul scăzut al cheltuielilor publice pe cap de locuitor, precum și tendința oamenilor de a căuta, cu asemenea prilejuri, țapi ispășitori, au influențat extremismul, iar consecințele, așa cum știm, catastrofale, nu au întârziat să apară.

Astăzi, într-o lume globalizată, pericolul este, însă, mult mai mare și se extinde chiar mai repede decât virusul. Și, devine din ce în ce mai evident că o bună parte a țărilor afectate de pandemie, nu vor mai avea nevoie, de acestă dată, să aștepte 15 ani până la victoria (temporară, ca orice victorie) a extremei drepte. După cum, cel puțin în unele cazuri, nici măcar nu va mai fi nevoie de alegeri.

Asistența medicală inadecvată, în condițiile unor pretenții și expectațiuni mult mai mari decât acelea de la 1918, politicile suprareactive ale factorilor decizionali, autoritarismul moral al unor largi segmenete ale populației dispuse ca, sub pretextul ”solidarității în suferință”, să impună, fie chiar și cu violență, o anumită ordine tuturor celorlalți, în realitate doar un înverșunat masochism isteric grație căruia oricine refuză să ”sufere”, sau să o facă în același mod, este marginalizat și ostracizat ca membru ”iresponsabil” al societății, precum și senzaționalismul presei care, speculând debilitatea psihică a tinerelor generații, ”crescute în puf” , exacerbează teroarea morții prin mediatizarea suferinței și prin avalanșa deceselor prezentate în afara contextului real – iată doar câteva dintre vulnerabilitățile exploatate de către forțele care încearcă să controleze comunitățile afectate de pandemie. Unele dintre acestea induse propagandistic chiar în acest scop.

În contextul general al crizei covid 19, România se numără printre țările europene care au restrâns cu duritate drepturile cetățenilor dar, trebuie să o spunem din capul locului, oamenii au acceptat, la început, aceste decizii, pentru că le-au înțeles utilitatea.

Cu atât mai dezamagitoare dictatura politico-medicală, cu aspecte deseori inexplicabile, iraționale și absurde care a urmat. Și cu atât mai discutabile cu cât dublul standard folosit la aplicarea măsurilor de restricție a pus, de la bun început, sub semnul îndoielii, atât competența cât și intențiile declarate ale autorităților.

Fiindcă, pe de o parte, românii din diaspora nu au fost carantinați  imediat după  reîntoarcea în țară, chiar dacă veneau din zonele roșii, fiind lăsați – intenționat, sau din pură prostie? – să se plimbe, o vreme, de colo colo, răspândind boala, s-a putut, de asemenea, merge la cules de sparanghel în Germania, sau în Austria, la îngrijit vârstnicii de acolo ( și asta fără nici cel mai firav respect față de mult trâmbițatele reguli de distanțare sanitară), în vreme ce restul românilor au fost arestați în case, tratați ca niște oligofreni incapabili să-și poarte singuri de grijă și supuși unui terorism mediatic fără precedent.

În aceste condiții, încercarea de a guverna exclusiv prin teroare și care denotă, cel puțin, un dispreț nedisimulat la adresa cetățenilor, nu poate apărea decât foarte stranie, după cum silniciile, aplicate ”gradual” și ”pentru binele nostru” au trezit suspiciuni dintre cele mai felurite. Desigur, celor capabili să înțeleagă și să compare.

Dacă, așa cum spuneam, măsurile extreme au fost înțelese, într-o primă  fază, menținerea acestora până la o dată care se îndepărtează din ce în ce mai mult, în ciuda faptului că epidemiile virotice respiratorii au o durată îndeobște determinată, precum și mesajele contradictorii, de foarte multe ori aberante, iraționale, lansate de autorități, direct sau prin intermediul mass media, devin din ce în ce mai greu de explicat altfel decât fie prin prostia pură a unor factori decizionali, fie prin existența unui adevarat război psihologic dus cu bună știință împotriva propriului popor.

Este greu de înțeles închiderea bisericilor, a cimitirelor și a parcurilor, câtă vreme oamenii au și alte nevoi de bază, în afară de mâncare. Și chiar mai importante decât mâncarea, acesta fiind unul dintre amănuntele care deosebește majoritatea oamenilor de animale. Un fel de-a spune, pentru că până și animalele au nevoi sufletești.

Să nu știe guvernanții noștri că nesatisfacerea nevoilor sufletești ale oamenilor ucide într-o măsură mult mai mare decât foamea?

Sau, poate, unii dintre dânșii, neavând asemenea nevoi, nici nu le pot înțelege?

Să nu știe nici ei, nici medicii pe care îi scot în față, că există boli care în lipsa soarelui și a mișcării ucid într-o măsură mult mai mare decât acest virus așa zis ucigaș?

Să nu știe nici guvernanții, nici medicii de serviciu și nici presa care le face jocul, că frica nu te păzește decât pe termen foarte scurt, de exemplu, în cazul în care, aflat în fața unui pericol, trebuie să iei o decizie rapidă, cum ar fi să o iei la fugă, sau să te urci în copac, atunci cand te întîlnești, în pădure, cu ursul?

Iar teroarea întreținută voit nu doar zile, ci săptămâni și luni de-a rândul, neîncrederea, frustrarea și stresul distrug sistemul imunitar și, pe cale de consecință, ucid?

E foarte greu să nu ai suspiciuni dintre cele mai grave câtă vreme toate acestea sunt lucruri cu totul elementare, îndeobște cunoscute de toată lumea. Pe de altă parte stupiditatea în formă continuată, ca să zicem așa, nu se poate constitui, nici pe departe într-o scuză validă.

Unul dintre motivele pentru care mulți români nu mai au încredere în ceea ce li se spune – iar lipsa de încredere împreună cu încercarea de a găsi explicații pe cont propriu duce la răspândirea mult hulitelor teorii ale conspirației – este modalitatea de raportare a numărului morților.

Practic, dacă cineva moare fiindcă a căzut, să zicem, de la etajul 10, i se face testul, al cărui rezultat vine de multe ori după deces, și dacă rezultatul este pozitiv, atunci cauza morții este raportată ca fiind covid 19.

În aceeași ordine de idei, guvernanții noștri nu au înțeles nici că, în paralel cu această viroză, există și alte boli, iar prin închiderea spitalelor și dispariția din farmacii a unor medicamente de importanță vitală, cei care suferă de boli cronice grave au fost, efectiv, condamnați la moarte.

Și toate astea din grija și din dorința de a ne ocroti, nu-i așa?

Totodată, rămâne de văzut și dacă scandalul izolării bătrânilor a luat, într-adevăr, sfârșit.

Geniala doamnă Anisie anunța, de foarte curând, că elevii care locuiesc împreună cu persoane de peste 65 de ani nu se pot duce la pregătiri, sau/și la examene… Nu e, deocamdată, foarte clar… Dar nu putem să nu ne întrebăm dacă, printr-o asemenea decizie, și prin altele, de aceeși factură, care vor urma, nu se urmărește cumva ca, în timp, oamenii să accepte sau chiar să ceară singuri îndepărtarea bătrânilor. Desigur, tot din dorința de a-i ”ocroti”.

Conducători din cele mai negre vremuri ale istoriei, altminteri nu foarte îndepărate, nu spuneau altceva despre evreii, invalizii, bolnavii cronici sau cei cu afecțiuni mentale, țiganii și homosexualii pe care îi internau în lagărele de concentrare.

După cum mult hulitul azi Ion Antonescu, spunea că a decis deportarea evreilor în Transnistria pentru a-i ocroti de furia naziștilor germani.

Un alt scandal care se prefigurează este acela al asimptomaticilor.

Se știe deja că testele sunt nesigure așa încât nu poți să nu te întrebi cine decide dacă ești sau nu asimptomatic. Și există teorii, confirmate de studii multiple, conform  cărora pacienții vaccinați antigripal ies pozitiv la Covid-19, fără a avea, de fapt, virusul,  testarea PCR nefiind concepută pentru  diagnosticare.   În orice caz, internarea, în vestitele hangare de carton cu ferestre desenate, a unor oameni care nu au simptome, deci care, conform medicinei clasice, sunt sănătoși, deschide larg poarta unor inimaginabile abuzuri viitoare.

Motiv pentru care o asemenea măsură cu iz categoric nazist nici nu a fost luată nicăieri altundeva lumea civilizată!

În plus de asta, unde la început nu aveau niciun fel de simptom, cazați acolo de-a valma și ținuți la nesfârșit într-un mediu cu o concentrație mare de virus, riscul de îmbolnăvire gravă și chiar de deces, cel puțin a unora dintre ei, devine de neevitat.

Acesta fiind, de altfel, unul dintre motivele pentru care italienii au avut, la un moment dat, acea explozie de cazuri, care a înspăimântat lumea.

Un alt motiv pentru care Italia ar fi fost atât de afectată pare a fi vaccinarea obligatorie, în anii precedenți, a bătrânilor, cu vaccin antigripal.

Este îndeobște știut că britanicii, de exemplu, au avut grijă să avertizeze populația vaccinată antigripal să ia măsuri suplimentare de precauție.

Nu e cazul la noi – unde se vorbește, deja, despre vaccinarea antigripală obligatorie de la toamnă – pentru că, din motive de neînțeles pentru un om normal, guvernanții noștri nu țin deloc seama de experiențele altor state. Și, iarăși, nu poți să nu te întrebi de ce? Oare numai din prostie și/sau din dorința de a ”ocroti” o populație care, în prealabil, a fost decăzută din dreptul elementar de a-și purta singură de grijă?!

Faptul că cerem puțin discernământ în ceea ce privește vaccinarea nu ne situează automat de partea antivaxerilor. Se spune, de exemplu, că fostele țări comuniste au mai puține cazuri de îmbolnăviri cu covid 19 tocmai din cauza vaccinului BCG, pe care cei mai în vârstă l-au făcut chiar de două ori… Și este cât se poate de probabil ca lucrurile să stea, într-adevăr, astfel.

Un alt lucru care trebuie aplicat cu discernamânt este decizia de a instala peste tot acele vestite scannere de temperatură. Care sunt utile, firește, dar nu pornind de la fix 37 de grade. Și asta fie și numai pentru că imensa majoritate a femeilor aflate la ovulație, sau la ciclu, fac frecvent o febră de 37,5.

Ne e greu să credem că domnul Arafat, care nu este infecționist, și nici n-a fost vreodată însurat, nu știe, totuși, asemenea lucruri… Îi atragem atenția că, perseverând în încăpățânare, riscă să umple cartoanele făcute de Auchan cu femei aflate la menstruație. Care nu vor  putea fi primite nici la serviciu, și  nu  vor putea intra nici în supermarket, ca să cumpere o pâine… Sau, vor fi nevoite, poate, să-și facă public calendarul lunar?

Suedia n-a pus nicio clipă în practică asemenea enormități, iar numărul lor de decese cauzate de covid 19 este aproximativ același cu al celorlalte state.

După cum nicio altă țară europeană n-a îndrăznit să împingă lucrurile atât de departe!

Desigur, suedezii recunosc că nu au izbutit să-și ocrotească bătrânii, dar se referă la cei instituționalizați, care au murit în număr la fel de mare, pretutindeni.

Ar fi necesară, astfel, mai degrabă, o rediscutare a situațiilor în care bătrînii pot fi trimiși la azil. Cu atât mai mult cu cât la români nu a existat niciodată această tradiție, ea a fost implementată forțat de Băsescu & company.

Și a devenit destul de clar, între timp, că nu covid 19 ucide bătrânii, ci propriile lor familii care decid să renunțe la ei, indiferent dacă îi trimit la azil, sau în locurile în care ar fi dorit să-i deporteze domnii Tătaru și Cercel.

Indiferent ce va urma în continuare, este sigur însă că, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, victimele vor putea fi numărate corect. Și vom ști atunci sigur, câți oameni au murit și vor mai muri în perioada imediat următoare, clar, de gripa covid 19, și câți din prostia, nesăbuința, indolența și excesul de zel narcisist al factorilor de decizie și al medicilor care, dintr-un motiv sau altul, le cântă în strună.

Despre responsabilitățile care revin de pe urma distrugerii totale a economiei românești și a crizei care va urma, vom vorbi, poate, altă dată.

Deocamdată, atragem doar atenția că un asemenea moment poate fi amânat, dar nu la nesfârșit. Și cu cât va veni mai târziu, cu atât mai grave vor fi consecințele pe care le vor suporta cei cu adevărat vinovați.