Dincolo de animozităţile fireşti -nu rareori exprimate în spaţiul public-, într-o coaliţie de guvernare, cum este cea actuală (PSD-PNL-UDMR), aceasta îşi va continua existenţa şi după rotativa din luna mai. Afirmaţia aparţine preşedintei Senatului, Alina Gorghiu, care este şi vicepreşedintele PNL. Respectarea unui protocol, convenit la începutul coabitării, este până la urmă o dovadă de maximă responsabilitate, într-un moment neliniştitor, cum este cel pe care îl traversăm, prin ceea ce se întâmplă în Ucraina, unde se întrevede mai degrabă o escaladare a războiului, decât semnul reciproc al aşezării la masa negocierilor, care şi acestea neîndoielnic vor dura. Paradoxal, dincolo de bilele albe şi negre, fireşti oricărei guvernări, la mijloc de mandat, actuala coaliţie are cel puţin un merit de necontestat: reducerea în covârşitoare măsură a reproşurilor reciproce, fie ele şi într-o nouă ţiplă, aplatizarea unei surescitări generale, când focul mocnit devenise piromanie, îmbrăţişarea unui sortiment comun de comunicare şi o vizibilă disponibilitate la dialog, exprimată atât de premierul Nicolae Ciucă şi în egală măsură de preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu. Nici unul nici celălalt nu cuceresc prin subtilitate, nuanţă, umor, savanterie culturală, dar nici nu agită „o grenadă cu capsa scoasă”, cum se întâmplase de atâtea ori în precedentul format de guvernare. Şi e mare lucru. Şi Ciolacu şi Ciucă au talent politic, tact şi chiar abilitate diplomatică. În felul acesta nu s-a mai clacat nici în comunicarea externă. După eşecul aderării României la spaţiul Schengen, decontat în egală măsură, misiunea cardinală a Guvernului, şi după rocada din luna mai rămâne continuarea demersurilor diplomatice pe acest front atât de greu de înţeles. Dispunând de o majoritate parlamentară confortabilă, de câţiva –nu mulţi- miniştri potriviţi, în condiţiile unei opoziţii anemice, Guvernul a putul lucra. Sunt fireşte şi destule neînţelegeri, cea mai recentă vizând, din perspectiva social-democrată „o serioasă revizie” a legilor Educaţiei, ţinute într-o confidenţialitate de neînţeles, şi multe altele. Cum spuneam destule elemente au generat stabilitatea la nivelul ţării, stabilitate atât în ceea ce priveşte activitatea în coaliţie, cât şi la nivelul activităţii guvernamentale, ceea ce a permis implementarea prevederilor din program. Liberalii rămân nemulţumiţi, prin unii dintre tenorii lor. Astfel, eurodeputatul Theodor Stolojan a spus deunăzi răspicat că „nu are deloc încredere în Ciolacu şi PSD, care tot lansează atacuri împotriva PNL”. Contestatar de profesie, Florin Cîţu a spus că nu are deloc încredere în ministrul de Finanţe, Adrian Cîciu. Oricum, prim-vicepreşedintele PNL Dan Motreanu va coordona echipa de tranziţie pentru rotaţia premierului din luna mai. Conform protocolului existent, UDMR –vulnerabilizat pentru aplauzele de la Tuşnad, la discursul lui Viktor Orban, când i s-a pus la îndoială cu probe de necontestat loialitatea faţă de statul român- va rămâne la guvernare, deţinând acelaşi număr de trei ministere. Se spune că PSD ar fi într-un avantaj de imagine, potrivit sondajelor de opinie. De acord. Dar nu ştim cât de avantajos este să preiei funcţia de premier „pe turnantă”, înaintea setului de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale de anul viitor. Rotativa n-a fost inventată de Klaus Iohannis şi grupul său de consilieri, pentru a ţine PNL în frâu şi a aduce PSD la guvernare, după ce partidul lui Marcel Ciolacu câştigase ultimele alegeri parlamentare. Rotativa a funcţionat şi la nivelul Parlamentului European, dar şi în alte ţări din spaţiul UE. Cu alte cuvinte n-am descoperit-o… noi. S-a dovedit un compromis… necompromiţător şi finalmente oportun, evitându-se alegerile anticipate. Dacă mai avem în vedere, şi trebuie să avem, recomandările unor parteneri strategici, atunci poate înţelegem mai bine lucrurile.

 

 

 

Un articol de Mircea Cantar