Raymond Ibrahim

O dată în plus, un mare organism guvernamental s-a dovedit falimentar din punct de vedere moral, dacă nu chiar lipsit de legitimitate.

Pe 18 mai 2022, Parlamentul European, unul dintre organele legislative ale UE, a respins o propunere de a discuta despre ”elefantul din sufragerie”: persecuția agresivă a creștinilor din întreaga lume.

Propunerea a venit ca o reacție la lapidarea și arderea, pe 12 mai 2022, a unei studente creștine din Nigeria, Deborah Samuel Jacob (Yakuba), o studentă creștină din Nigeria, ucisă de musulmani pentru că i-a mulțumit lui Iisus pentru reușita ei la un test. Ea a fost acuzată că ar fi hulit împotriva lui Mahomed, iar ucigașii ei au făcut și un videoclip în care râdeau și batjocoreau cadavrul în flăcări.

Folosind acel incident tragic ca pe un catalizator, Jean-Paul Garraud, deputat francez al Parlamentului European (PE), a propus o dezbatere despre persecuția creștinilor și creștinofobie.

Propunerea a fost respinsă cu 244 de voturi ”împotrivă”, 231 ”pentru” și 19 abțineri. Având în vedere că UE pretinde că susține drepturile omului și libertatea religioasă, mai mulți dintre europarlamentarii care au votat ”pentru” au putut fi auziți huiduind și strigând ”rușine să vă fie!” la etajul de deasupra plenului (video aici).

Printre grupurile de europarlamentari care au votat ”împotriva” propunerii s-au numărat o mare majoritate a Stângii Unite Europene, verzii, social democrații și cei din grupul Renew Europe – într-un cuvânt reprezentanții ”stângii”.

Protestând împotriva ipocriziei și dublelor standarde ale acestora, Jean Paul Garraud, europarlamentarul care a înaintat propunerea, a deplâns faptul că membrii Comisiei Europene nu doresc ”să desemneze un coordonator pentru lupta împotriva creștinofobiei, în ciuda existenței unui asemenea coordonator pentru antisemitism și islamofobie”.

Alți europarlamentari au fost revoltați de ceea ce au descris ca fiind o reacție scandaloasă și dezonorantă a stângii, Margarita de la Pisa Carrión, membră a partidului politic spaniol Vox, și parlamentar european din 2019, a postat pe Twitter: ”Ce păcat! Parlamentul European nu vrea să ia atitudine cu privire la uciderea tinerei nigeriene pentru vina de a fi fost creștină. Ei nu vor să condamne persecuțiile suferite de creștini. Acest lucru este de neiertat.”

În mod similar, un europarlamentar olandez a postat pe Twitter: ”Faptul că majoritatea Parlamentului European a refuzat să dezbată uciderea prin lapidare a studentei creștine nigeriene Yakubu, care a fost acuzată în mod fals de blasfemie, este o imensă rușine.”

Europa ar trebui să cunoască numele lui Deborah Samuel Yakubu”, a observat Jean Paul Van de Walle, de la ADF International (Alianța pentru Apărarea Libertăților), la Bruxelles. ”Acest prilej de a vorbi despre uciderea brutală și nedreaptă a unei adolescente nevinovate – bazată nici mai mult nici mai puțin decât pe o acuzație de blasfemie, a fost o pierdere de neiertat. Nimeni nu ar trebui persecutat din cauza credinței sale, dar se pare că UE a închis ochii.”

Ironia constă în faptul că uciderea  Deborei, pe care unii o prezintă ca pe un incident inedit, reprezintă doar vârful aisbergului persecuției musulmane asupra creștinilor. Cu câteva săptămâni mai înainte, un bărbat musulman a măcelărit un preot creștin în plină zi, în Egipt, iar câteva zile mai târziu, un alt musulman a ucis un alt creștin, tot în Egipt, pentru ca apoi, la fel ca în cazul Deborei, să realizeze un videclip, lăudîndu-se cu acțiunile sale și adăugând că a făcut-o din ”loialitate față de Allah”. Iar lista poate continua.

Povestea Deborei – care a fost acuzată și ucisă pentru ”blasfemie” – este un lucru comun în lumea musulmană ultra-suspicioasă. Un eveniment chiar săptămânal în Pakistan, unde nu puțini creștini, inclusiv câțiva cu dizabilități mintale au fost închiși, uciși și/sau arși de vii în urma unor acuzații similare.

Pe scurt, creștinii din întreaga lume sunt persecutați cu sălbăticie, lucru aproape banal în națiunile musulmane.

Potrivit unui studiu amplu,  publicat la începutul anului 2022, ”peste 360 de milioane de creștini sunt persecutați și discriminați pentru credința lor – o creștere cu 20 de milioane față de anul trecut”. Aproape 5.898 de creștini au fost uciși din cauza identității lor religioase, iar 5 110 biserici și alte clădiri creștine (mănăstiri, școli etc.) au fost atacate și profanate. În medie, în întreaga lume sunt uciși pentru credința lor peste 16 creștini și sunt distruse sau profanate 14 biserici pe zi.

La fel de grăitor este faptul că 39 dintre cele mai critice 50 de națiuni evaluate de acest studiu sunt majoritar musulmane sau au populații musulmane considerabile.

În ceea ce privește Nigeria, țara în care Deborah Samuel a fost ucisă, potrivit mai multor observatori internaționali aici are loc un ”genocid pur” împotriva creștinilor. După începerea insurgenței islamice din iulie 2009 – mai întâi de către Boko Haram, un grup terorist islamic profesionist și, mai târziu de către fulani, păstorii musulmani de asemenea radicalizați și motivați de ideologia jihadistă – peste 60 000 de creștini au fost fie măcelăriți, fie răpiți în timpul diverselor incursiuni. Cert este că nu s-au mai întors niciodată la casele lor și cei dragi ai lor îi cred morți. Aproximativ 20 000 de biserici și școli creștine au fost, de asemenea, incendiate și distruse de teroriști care strigau ”Allahu Akbar”.

Deci, care a fost răspunsul comunității internaționale la acest jihad neîmblânzit asupra creștinilor din întreaga lume – inclusiv, din ce în ce mai mult în Europa, unde zilnic sunt profanate câteva biserici?

După cum s-a demonstrat de curând în Parlamentul European, nu numai că marile organisme guvernamentale închid ochii, dar își folosesc vastele resurse pentru a prezenta persecutorii drept victime și victimele drept persecutori, așa cum a subliniat recenta inițiativă a Organizației Națiunilor Unite de combatere a islamofobiei.

Cu toate că se declară campioni ai drepturilor omului, stângiștii – și , practic toți cei 244 de europarlamentari care au votat împotriva propunerii menționate mai sus sunt de stânga – refuză de obicei să recunoască și cu atât mai mult să abordeze una dintre cele mai urgente crize ale drepturilor omului din vremurile noastre: persecuția creștinilor, și o fac – dacă putem fi brutal de sinceri pentru o clipă – din motivul simplu și din ce în ce mai evident că ei urăsc creștinismul.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici

Raymond Ibrahim este un jurnalist specializat în Orientul Mijlociu și în islam. Printre cărțile sale amintim: Sword and Scimitar: Fourteen centuries of war between Islam and the West (Sabie și iatagan: Paisprezece secole de război între islam și Occident); Crucified again: Exposing Islam’s new War on Christians (Răstignit din nou: Dezvăluiri despre noul război al islamului împotriva creștinilor), Defenders of the West: The Christian Heroes Who Stood Agains Islam (Apărătorii Vestului: Eroii creștini care s-au împotrivit islamului).