De modul cum se aplică offsetul în programele majore de înzestrare depinde nu numai asigurarea logistică, dar și dezvoltarea unei industrii competitive în măsură să balanseze cheltuielile militare. Din acest punct de vedere Offsetul a fost și rămâne o pârghie puternică prin care cheltuielile militare pot fi echilibrate cu atingerea unor beneficii economice pentru țările importatoare de tehnică militară.
Am prezentat prima dată conceptul offsetului, unui înalt oficial al statului român, în primăvara anului 1997.
Așteptasem 7 ani o schimbare a regimului neo-comunist, instaurat după evenimentele din Decembrie 89, pentru a găsi, credeam eu atunci, un sol prielnic pentru plantarea unei semințe cu o valoare “biologică” dovedită în peisajul economic modern.
Rețin și acum, peste ani, titlul de pe contracoperta JDW ( Jane’s Defence Weekly ), care-mi reținuse atenția asupra acestei problematici. Era asociat unui interviu cu Ministrul Apărării din Finlanda anului 1990, Elizabeth Rehn, legat de viitoarea achiziție a celor 64 de F-18 Hornet, care suna cam așa : “Offsets, key to Finland’s faith”, fiind prima mea întâlnire cu cuvântul “Offset”, ce părea un fel de magie pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare economică ale Finlandei.
Aveam apoi, în anii următori, în lipsa Google-ului și Internetului, să pun împreună piesele unui puzzle, care au inclus exemple legislative din Turcia, Norvegia, și alte țări și care s-au constituit mai apoi în primul proiect al legii offsetului, aprobată în final în anul 2012…
Pentru ca principiul offsetului este în esență destul de simplu, asa cum se poate vedea din figura alăturată. Teoretic, pentru a echilibra deficitul economic și financiar rezultat din achizițiile de tehnică militară, odată cu aceasta se cere/oferă și “compensarea” acestora prin offset ( “juste retour”). https://en.wikipedia.org/wiki/Offset_agreement
Însă vorba românească, “practica ne omoară”, negocierile sunt în cea mai mare parte a cazurilor extrem de dificile și…nu există rețete, astfel de programe necesită inventivitate, imaginație și…multă energie. Poate că acesta este și motivul pentru care în România s-a luat hotărârea să fie omorât, după ce vreme de 20 ani fusese ținut ascuns sub lacăt, cât mai departe de ochii opiniei publice. Să nu uităm de “muieți sunt posmagii”…
Stăteam așadar în fața consilierului prezidențial, într-o cameră la Cotroceni, și îi explicam avantajele economice, sociale și politice, care ar fi decurs din promovarea unei asemenea legislații și în România:
transfer de tehnologie, investiții, locuri de muncă în industrii cu valoarea adăugată ridicată, adăugând că programul strategic prezentat putea include și retehnologizarea și privatizarea cu firme străine a unor companii strategice ale economiei naționale, dând exemplu Tractorul Brașov, Semănătoarea sau Progresul Brăila.
De notat că firme similare, John Deere și Caterpillar sunt două din companiile care dau indicele DOW30 al bursei americane…
Moment in care consilierul prezidential cade pe spate într-un hohot de râs, spre uimirea celorlalte două persoane prezente, și îmi spune :
“Domnule, dumneata vrei să salvezi Tractorul și Semănătoarea și americanii tocmai au venit să ne dea un credit de 450 milioane de dolari să cumpărăm mașini agricole de la ei ???”
tema care avea să revină permanent în gândirea politică a tuturor administrațiilor românești, dornice să-și acrediteze statutul pe plan intern, care în concepția lor le-ar fi oferit un avantaj asupra adversarilor politici.
Din păcate această mentalitate, specifică după cum se va putea vedea doar instituțiilor statului român, avea să se accentueze odată cu trecerea timpului, cauzând derapaje extreme de la practica internațională în domeniul relațiilor internaționale între state suverane, cu consecințe extrem de nefavorabile asupra economiei naționale, a mediului social și nivelului de trai și în cele din urmă și a capacității de apărare grav afectate în ultimii 20 ani de degradarea tehnologică și pierderea forței de muncă din industria de apărare.
Acest site își propune să prezinte comparativ cu alte țări din Europa și din lume, atât situația legislativă cât și practicile și mecanismele instaurate în acest domeniu în România, să analizeze și să arate greșelile care s-au făcut în achizițiile întreprinse în ultimii ani cât și impactul negativ al acestora datorită renunțării și chiar interzicerii prin lege a offsetului, cu speranța ca măcar acum, când este deja trecut de al 12-lea ceas, să se declanșeze o schimbare necesară, fără de care însăși capacitatea economică și financiară a statului român nu va reuși să susțină efortul de 2 % din PIB pentru bugetul apărării care se bazează într-un procentaj semnificativ pe angajarea constantă de credite externe.
Cred că a venit momentul ca și România să intre în rândul țărilor care duc o politică normală în acest domeniu, pe care le vom prezenta și aici : https://defence-offsets-ro.com/index.php/category/legislatie/
