Între timp, în România, strategii fără cap și coadă continuă să se împotmolească în meandrele concretului și să convingă pe zi ce trece că garniturile guvernamentale sunt lipsite de cunoștințe și viziune.

Confirmarea nu a întârziat să apară și vine via Varșovia, acolo unde ambasadorul Ovidiu Dranga dă un interviu halucinant site-ului de profil Defence24, intitulat ” Vor produce România și Polonia echipament militar împreună ?”

Conform inginerului trecut în rândurile diplomaților, Ovidiu Dranga, via Ministerul Apărării Naționale, România și Polonia negociază nici mai mult nici mai puțin decât un acord strategic care are scopul de a “adânci cooperarea dintre industriile noastre de apărare în domenii strategice cum ar fi producția de armament avansat, dar și participare în proiecte de R&D propulsate de gândire inovatoare“

Deja, dincolo de limbajul limbii de lemn, ne putem pune întrebarea : cum poate fi “adâncită” o cooperare care nu are nici o cotă, nici un nivel, este inexistentă ?

Suntem brusc îngrijorați de cum cheltuim cei 2 %.

Odată ce și-a luat avânt, continuă domnul inginer, convertit amabasador, la foc automat : “ceea ce România și Polonia pot să facă este să vadă cum vor fi cheltuiți banii (cei 2%) și să identifice proiecte eligibile pentru împărțirea costurilor…Acordul va încuraja partenariatul industrial între companii și alte entități autorizate să desfășoare activități productive…blah, blah, blah.”

De aici, simțind măreția momentului, domnul Dranga se angajează pe o traiectorie balistică :

“Cooperare avantajoasă în multiple domenii”

Și dăi cu limba de lemn : “Cooperarea în procurarea și/sau operarea sistemelor complexe poate să fie roata conducătoare pentru o relație mai apropiată în alte domenii cum ar fi sisteme C2….blah, blah. O strategie RO-PL este beneficial de explorat…blah, blah..”

Aerul tare al înălțimilor amețește, altfel nu-mi explic cum se pot justifica afirmații de genul : “Aspectele practice ale cooperării în domeniul cooperării din domeniul industriei de apărare sunt constant pe agenda noastră bilaterală, direcționate spre identificarea bla, blah, creșterii competitivității industriilor de apărare din Polonia și România.“

Ca în final “racheta balistică” Dragna să-și piardă total capul de ghidare și să continue pe o traiectorie hiperbolică : “Pentru mine ar fi un vis împlinit să văd orice fel de produs militar modern-DE CE NU UN ELICOPTER-proiectat sau/și fabricat de industriile de apărare din cele două țări”.

Elicoptere ?

Polonia produce deja elicopterele de care are nevoie. A exportat deja în jur de 50 bucăți deși a cumpărat doar recent vreo 3-4. A exportat și peste 300 cabine cum am arătat deja căci Polonia a utilizat masiv offsetul pe care România și l-a autointerzis prin lege.

Cooperarea în producția de avioane F-16 ? În operarea lor ?

Într-adevăr Polonia nu numai că a produs, dar a avut viziunea folosirii offsetului pentru dezvoltarea unei baze cuprinzătoare pentru întreținerea și operarea avioanelor F-16 până la D ( Depot Level).

Programul de achiziție al celor 48 de avioane ar fi trebuit să fie un program scoală pentru București. Însă la București interesul național vine ultimul. Grija pentru cheltuirea celor 2 % este să se facă REPEDE și nicidecum pe baza unei strategii care să implice industria națională. Iar atunci când se iau, deciziile sunt total lipsite de viziune, ca în cazul achiziției avioanelor F-16 A/B din Portugalia. Lipsite de performanțe, zero industrializare și compensare inudstrială (offset), zero capacități de întreținere și reparații.

C2-IBCS pentru sistemul Patriot

Așa cum am văzut deja achiziția României s-a făcut cu zero participare industrială și înglobează vechiul C2. Spre deosebire de Polonia care a cerut și obținut un offset de 50 % din valoarea programului polonizat WISLA care include noul C2-IBCS capabil să asigure integrarea într-un sistem net centric care să poată asigura apărarea împotriva rachetelor de croazieră de tip Kalibr sau Iskander-E, așa cum o va face sistemul polonez. Grație programului de offset în Polonia se vor produce printre altele rachetele Skyceptor care vor asigura muniția necesară la costuri acceptabile.

ATGM Spike ? HIMARS ?

Poate corvete. Ca acolo România este lider. Pentru că așa cum vom vedea în analizele viitoare contractele Poloniei au inclus offset de 100 % printre care și licența de fabricație în Polonia a variantei SPIKE LR. Iar pentru programul HIMARS Polonia este încă în negociere pentru a fabrica rachetele pe plan local.

România încotro ?

Incapabilă să-și croiască un destin România a ajuns să alerge cu traista-n băț ba la portughezi acum la polonezi că poate o cădea vreo pară mălăiață. În acest timp industria de apărare este în cădere liberă.

Visare plăcută domnule Dranga. Somn ușor România ! Adio relansare !

Foto Credit : Facebook-Conferința de Securitate, București, 2019