Aceiași lideri occidentali care vorbesc la nesfârșit despre ”protejarea democrației” continuă să trucheze alegerile, să scoată în afara legii partidele politice și să urmărească penal candidații. Germania a declarat Alternativa pentru Germania – acum cel mai popular partid al țării – un ”grup extremist”, la egalitate cu organizațiile teroriste. Uniunea Europeană i-a ajutat pe globaliștii din România să invalideze alegerile prezidențiale și să obstrucționeze accesul câștigătorului la președenție. Franța și Brazilia au urmat exemplul SUA, aducând acuzații penale ridicole unor politicieni populari anti establishment. În timp ce Trump a depășit obstacolele care i se puneau în cale, Marine Le Pen și Jair Bolonsaro luptă doar pentru a supraviețui.

Să nu uităm nici că războiul dintre Ucraina și Rusia continuă astăzi doar pentru că forțele americane și europene au contribuit la răsturnarea președintelui ucrainean ales în mod legitim, Viktor Ianukovici, în 2014. Păcatul lui capital? Guvernul lui Ianukovici se opunea eforturilor UE de a absorbi Ucraina în imperiul său continental. Aceiași experți din NATO și UE care denunță invazia Rusiei în Ucraina sunt supărați în special pentru că ei înșiși sperau să ocupe Ucraina.

Occidentalii, care odinioară își respectau instituțiile civice, parcurg o perioadă descumpănitoare. Mentalitatea Războiului Rece specifică secolului al XX-lea a creat distincții clare între sistemele comuniste închise și societățile liberale, bazate pe drepturi. În Occident, oamenii puteau să-și practice liber religiile, în vreme ce în societățile comuniste se aștepta ca oamenii să respecte restricțiile cvasi-divine ale statului. În Occident, oamenii puteau deține proprietăți și schimba liber bunuri și servicii; în societățile comuniste, oamenii nu dețineau nimic și primeau doar ceea ce le oferea statul. În Occident, oamenii își puteau exprima părerea și dezbate public idei noi; în societățile comuniste, oamenii aderau la ideologia corectă din punct de vedere politic sub amenințarea constantă a arestării, torturii și chiar a morții. Era de la sine înțeles ca Occidentul trebuia să respecte libertățile individuale, chiar și atunci când aceste libertăți le permiteau unor oameni îngrozitori să spună lucruri îngrozitoare.

Societățile occidentale nu au respectat întotdeauna principiile care le distingeau de regimurile totalitare, dar respectul pentru libertatea personală a servit ca o barieră eficientă care le-a împiedicat să se îndrepte spre totalitarism.

Astăzi se întâmplă ceva complet diferit.

Guvernele occidentale tratează credința religioasă ca pe o boală care trebuie vindecată. Credincioșii (în special creștinii și evreii) sunt izolați de restul societății și se așteaptă de la ei să-și ascundă convingerile atunci când se află în spații publice. Organele de drept din SUA, Marea Britanie și Europa continentală arestează creștini care se roagă în tăcere în fața centrelor de avort. Atunci când bisericile și sinagogile sunt vandalizate sau incendiate, aceste infracțiuni sunt adesea scuzate și rareori rezolvate. În Canada, incendiatorii de biserici au fost în mare parte trecuți cu vederea, din cauza urii guvernului față de Biserica Catolică. În timpul pretinsei președinții catolice Joe Biden, FBI-ul a spionat americanii care celebrau Liturghia în latină. Politicienii îi învinovățesc în mod nonșalant pe evrei de genocid și îi numesc pe creștini ”naționaliști”, ”fundamentaliști”, ”extremiști de dreapta”, ”fasciști” și ”naziști”.

Efectul combinat al acestor atacuri asupra credincioșilor este triplu: 1) libertatea religoasă este subminată; 2) viziunea statului asupra lumii este ridicată deasupra tuturor celorlalte și 3) religiile care nu au un parteneriat explicit cu statul sunt considerate amenințări la adresa securității naționale. Aceste caracteristici descriau ostilitatea fostei Uniuni Sovietice față de religie. Ele descriu ostilitatea Partidului Comunist Chinez față de religie. Și, în prezent, descriu ostilitatea Occidentului față de religie.

Dar cum rămâne cu proprietățile și piețele libere? Majoritatea occidentalilor au datorii. Închiriază apartamente sau locuiesc în case deținute de bănci. Câștigă doar cât să-și achite cheltuielile lunare și nu au economii reale. O parte substanțială din venitul lor este confiscată, indirect, prin reglementări guvernamentale sau, direct, printr-o gamă largă de taxe guvernamentale. Majoritatea occidentalilor primesc asistență socială guvernamentală sub formă de subvenții, asistență medicală, sau pensii. O parte din ce în ce mai mare a populației occidentale depinde aproape în întregime de stat.

Chiar și aceia care dețin active sunt ținuți sub controlul guvernului. Banii fiat (moneda unei țări pe care propriul guvern a declarat-o ca fiind mijloc legal de plată, dar care nu are acoperire, nefiind susținută de o marfă fizică precum aurul) și băncile centrale sunt antitetice piețelor cu adevărat libere. Prin amenințarea cu violența, guvernele obligă cetățenii să cumpere și să vândă bunuri și servicii folosind bancnote de hârtie fără valoare prin însăși natura lor (sau bancnote digitale) ca mijloc de schimb. Aceste monede își păstrează valoarea doar atâta timp cât guvernul menține monopolul statului asupra mijloacelor legale de plată. Aurul nu necesită un agent guvernamental care să-i stabilească valoarea. Atunci când băncile centrale manipulează masa monetară, ele distorsionează efectiv toate piețele. Ele creează „câștigători” și „pierzători” economici prin decret. Aceasta este o caracteristică a unei economii controlate de stat, nu a unei piețe libere. Prin creșterea masei monetare în timp, băncile centrale scad valoarea monedelor impuse de stat. În schimb, ele cresc artificial evaluarea denominată în valută a locuințelor, acțiunilor și a altor active reale.

Care este rezultatul final? Ratele de economisire personale scad deoarece monedele fiat ținute sub o saltea se depreciază în timp. În schimb, consumatorii își cheltuiesc banii sau îi investesc în active care sunt extrase artificial. Persoanele care au contribuit pentru pensie devin dependente de tipărirea de bani de către guvern, deoarece fără o astfel de manipulare flagrantă a pieței, valoarea creată artificial a caselor și portofoliilor lor de investiții ar dispărea. Guvernele occidentale i-au înrobit efectiv pe cetățeni față de băncile centrale și au pus în mișcare o buclă financiară de declin care necesită noi cheltuieli guvernamentale, salvări ciclice ale băncilor și industriei și intervenții regulate pe piețele de consum. Nu este nimic „gratuit” în asta.

În vreme ce în anii 1900 majoritatea oamenilor trăiau în zone rurale și orașe mici, urbanizarea secolului al XX-lea i-a aglomerat pe cei mulți în spații din ce în ce mai mici. Creșterea impozitelor pe proprietate și succesiune și reglementările guvernamentale costisitoare au zdrobit majoritatea fermelor mici. Acele gospodării familiale care încă se luptă să supraviețuiască trebuie să se apere constant de atacurile conglomeratelor agricole, ale sabotorilor interni și străini, ale companiilor-fantomă și ale miliardarilor baroni funciari, cum ar fi Bill Gates. În mod similar, reglementările ridicole ale Uniunii Europene privind emisiile de carbon „net zero” și obsesia distructivă pentru socialismul „schimbărilor climatice” îi falimentează, de asemenea, pe fermierii privați. Guvernele occidentale nu vor ca cetățenii privați să dețină terenuri. Nu vor ca cetățenii privați să cultive alimente sau să se descurce singuri. Ele au cultivat un viitor în care birocrații guvernamentali și un număr mic de corporații multinaționale vor controla fiecare acru. Acest tip de lume îmbrățișează colectivismul. Nimic din ea nu încurajează cetățenii să fie liberi.

Dar libertatea de exprimare? Se pare că legământul guvernelor în favoarea libertății de exprimare a durat cam cât a durat și controlul lor relativ asupra principalelor surse de informare a publicului. După ce un număr mic de publicații naționale, posturi de radio și studiouri de știri de televiziune au început să aibă o influență nejustificată asupra opiniei publice, guvernele au putut modela indirect societatea, controlând discret conținutul comunicărilor. Au izbutit acest lucru prin reglementarea emisiunilor de radio și televiziune, presând publicațiile de știri să se autocenzureze, intervenind în chestiuni care implică „securitatea națională” și finanțând direct chiar instituțiile media care se prezintă în mod fals drept gardieni independenți ai presei libere.

Pe măsură ce acest monopol instituțional s-a prăbușit, odată cu apariția internetului și ascensiunea rețelelor sociale, guvernele occidentale au devenit ostile în mod deschis formelor de comunicare în masă care împuternicesc publicul larg. Legile privind „discursul instigator la ură” au proliferat. Agențiile guvernamentale dedicate combaterii așa-numitei „dezinformări” au prins contur. Forțele de poliție din Marea Britanie, Germania și din alte părți arestează cetățeni care exprimă online opinii ”neaprobate”. Practic, guvernele occidentale vizează orice informație care le amenință monopolul asupra „narațiunilor” oficiale. Cea mai eficientă modalitate de a face acest lucru este de a intimida și de a reduce la tăcere potențialii vorbitori. Nicio țară care incriminează gândurile și cuvintele nu este prietenă cu libertatea de exprimare.

În Occident, măștile au căzut!

J.B. Shurk este un jurnalist anti-sistem care crede că libertatea este neprețuită și trebuie să luptăm pentru ea zilnic.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici