Uciderea lui Quasem Soleimani a amplificat controversele iscate în jurul programului nuclear iranian.

Chiar dacă aproape toată lumea a fost de părere că generalul iranian și-a meritat soarta, acordul privitor la momentul ales, motivele reale și felul în care a procedat președintele Trump nu a fost nici pe departe unanim.

Așadar, unii au fost de părere că lumea a devenit puțin mai sigură, în vreme ce mulți alții, în special liberalii americani, s-au temut de eventualele represalii iraniene.

Două exemple diferite par a semnala faptul că tentativele iraniene de proliferare nucleară nu au fost nici pe de parte înlăturate de acordul din 2015.

Astfel, Marea Britanie, Franța și Germania au acuzat oficial Teheranul de încălcarea termenilor acordului, ceea ce ar putea duce, în final, la reimpunerea sancțiunilor ONU care fuseseră ridicate în cadrul acordului.

Totodată, conform dezvăluirilor de marți ale IDF (Israel Defence Forces), Iranul ar putea avea suficient uraniu îmbogățit pentru a produce o bombă nucleară până la sfârșitul acestui an, precum și, în termen de doi ani, capacitatea de a construi o rachetă capabilă să transporte bomba. Prin urmare, potrivit evaluărilor IDF, decesul lui Soleimani va avea un efect stabilizator asupra regiunii și va permite Israelului să-și sporească intervențiile împotriva fortificațiilor iraniene din regiune.

Cele trei țări europene au specificat că doresc în continuae succesul acordului din 2015 și nu intenționează să restabilească sancțiunile economice, așa cum a procedat SUA în 2018. Cu toate acestea, premierul britanic Boris Johnson a declarat într-un interviu acordat marți BBC că, personal, nu are nimic împotrivă ca JCPOA să fie înlocuit cu un alt contract,  încurajându-l, totodată, pe Trump, să apară cu un astfel de plan.

De asemenea, doborârea avionului ucrainean, care a dus la decesul multor iranieni, a înfuriat și mai mult populația, ducând la continuarea protestelor care cer îndepărtarea de la putere a liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.

Eliminarea lui Soleimani, ultima ”mutare” a trio-ului UE, precum și demonstrațiile iranienilor indică un potențial moment de cumpănă care poate fi exploatat la maximum de către SUA și aliații săi1.