Este recunoscut faptul că peștele dintr-un acvariu este convins că se află într-un imens ocean, ca urmare a memoriei foarte scurte pe care o posedă, astfel încât distanța de la un geam la altul este suficient de mare pentru ca acesta să uite că  s-a lovit cu capul de una dintre limitele spațiului în care trăiește.

Cam așa parcă se întâmplă și cu noi, marea majoritate a alegătorilor, atunci când mergem la vot sau când începem să ne formăm niște convingeri în vederea sprijinirii unuia sau a altuia dintre actorii politici.

Cînd am schimbat stânga cu dreapta (deci am lovit o margine a acvariului), ne irita faptul că cei de la stânga își puneau rudele, prietenele, prietenii, membrii de partid apropiați (de fapt, slugarnici) în funcții din administrația publică, fără ca aceștia să dețină vreo competență în domeniul pe care îl primeau în gestionare, cel puțin marea majoritate a acestora.

Consecința acestui comportament, destul de apropiat de cel practicat de boierii autohtoni din perioada evului mediu, a condus la îndepărtarea specialiștilor de pe listele de partid și implicit de pe listele parlamentare, astfel încât după 30 de ani nu prea mai avem o elită (mulți au fugit din acvariu) care să poată stabili niste linii directoare de dezvoltare a acestei țări. Știm că nu avem un proiect de țară, doar pe hârtie și aceea nemodificată încă din 2017 (site-ul președinției).

Acum am apelat la dreapta politică în speranța că ceea ce ne-a dezamăgit nu se va repeta și poate vom reuși să facem câțiva pași în față.

Dar la cum arată treaba ne apropiem cu viteză de celălalt geam al acvariului, din nou sunt puși în funcții oameni cu școala vieții, șefi de pompe funebre, șefi de saloane de înfrumusețare, iar carnetul de membru de partid a devenit din nou cea mai bună diplomă. Nu degeaba românii care pleacă din țară, dintre care mulți tineri, nu reclamă neapărat nivelul de salarizare, cât mai ales lipsa de șanse egale oferite de societatea românească. În continuare, din păcate, sloganul provenit din perioada comunistă, Pile, Relații, Cunoștințe (PCR) își menține valabilitatea.

Aceeași memorie a peștelui de acvariu a acționat și în cazul zonei economice.

Când a venit pandemia, politicienii aflați la guvernare au constatat că nu mai au nimic în bătătură cu care să facă față agresiunii virusului. Nu fabrici de realizare a echipamentelor medicale (măști, combinezoane, mănuși etc), nu fabrici de realizare a dezinfectanților, nu suficiente fabrici de realizare a medicamentelor necesare tratamentelor, ce să mai zicem de institute de cercetare pentru găsirea unui vaccin (Institutul Cantacuzino este în subordinea armatei care îl resuscitează cu același efect cu care sprijină și industria de armament autohtonă, adică aproape zero).

Brusc au apărut declarațiile guvernului “future”, ”vom face”, ”vom lua”, ”vom sprijini” etc. producătorii autohtoni, întrucât s-a văzut cum toate celelalte țări au renunțat brusc la sentimentul de solidaritate, atât de des clamat și atât de repede uitat când a fost vorba de protejarea propriilor cetățeni. Și din rămășițele industriei românești, cu oameni deștepți, inventivi, patrioți s-a reușit, în primă fază, acoperirea golului.

Cât despre rezervele care ar fi trebuit să fie pline cu aceste materiale de protecție și cei responsabili, de la Președinte, ca șef al CSAT, până la Prim ministru și șefi de agenții, bine plătiți, nimeni nu aduce vorba despre vreo responsabilitate și nici nu ne spune dacă acele stocuri prevăzute de lege au fost reîntregite, memoria peștelui de acvariu fiind salvatoare și în acest caz.

Și din nou a acționat memoria peștelui de acvariu, de data aceasta în cazul guvernanților noștri, care și-au uitat promisiunile și, favorizați de stările de urgență și alertă, au început să cumpere iarăși produse din afara țării…. Și  asta în  ciuda  faptului că oamenii de afaceri autohtoni luaseră credite pentru achiziția de linii de producție specializate…. Zadarnic, fiindcă, din păcate, n-au reușit să prindă niciun contract cu statul român, în speță  cu ministerul sănătății.

Și asta în condițiile în care ANPC ul ne anunță că 90% din măștile comercializate în țară nu sunt omologate. Sau în condițiile în care dai, tu, stat român, aproape un milion de dolari pe o linie de fabricație, pe care o duci la Romarm, linie care cu chiu cu vai realizează în două luni aproape 1,5 milioane măști (față de 500000 măști pe zi cu cât se fălea ministrul economiei) și pe care, tot tu, stat român, prin ministerul sănătății, nu vrei să le omologhezi pentru a le valorifica măcar pentru persoanele defavorizate.

Mult prea  ușor  ne batem  joc de  banii  noștri!

Aaa, că mai iese câte o șpagă, vezi cazul Unifarm, e datoria celor care au în atribuții să semnaleze și să acționeze, că de aia sunt plătiți, dar problema rămâne, calitatea oamenilor ajunși în funcție, care nu reușesc să aducă plus valoare, întrucât nu au fost numiți pe criterii meritocratice, ci pe acelea despre care vorbeam, din evul mediu.

Și e doar un segment din economie, unde e interesul autohton în domeniul mediului, al energiei, al transporturilor, în domeniul financiar bancar? Și  enumerarea ar  putea continua la nesfârșit…

Nu  poți să nu  te întrebi ce e de făcut cu această clasă politică, cum am putea readuce oameni valoroși în funcțiile de răspundere a statului. Nu avem o soluție minune, nici nu credem că există, dar aș vrea să văd alte persoane care candidează, nume noi, nume care au dovedit că au făcut ceva în meseria lor de bază, de fapt aș dori să aibă o meserie de bază, nu să fie de meserie șef datorită PCR, cum spuneam mai sus.

Sigur că există riscul să apară și formațiuni politice de laborator, cu oameni deja dirijați, dar pe lângă ei poate, ușor, ușor apar și oamenii de caracter, asta aș vrea, să le verific cv-ul profesional să văd că nu e compus dintr-o înșiruire de diplome luate la x și zero sau în funcție de suma plătită la înscriere, ci dintr-o serie de realizări palpabile, măsurabile.  Aș vrea să mă uit atent să văd dacă cel numit sau ales în funcție publică poate să-și justifice averea, dacă nu și-a mutat averea pe numele bebelușului, mamei, prietenei/prietenului sau dacă justificarea acelei averi nu e cumva făcută pe baza unor împrumuturi fictive ș.a.m.d….

Dar pentru asta ar trebui să scap de memoria peștelui de acvariu….