Eugyppius

Conform unei teorii foarte răspândite, pandemia de covid a fost un complot al conspiratorilor globaliști, interesați să reducă populația mondială. Există multe variante, dar cea mai cunoscută susține că întreaga nebunie a fost declanșată cu scopul de a ne determina să acceptăm vaccinurile ucigașe, menite să deschidă calea ”neutralității climatice” și ”viitorului sustenabil” pregătite supraviețuitorilor de către Klaus Schwab.

Cititorii mei îmi trimit adesea linkuri către podcasturi, videoclipuri și alte produse media care oferă dovezi ale acestei agende globale de depopulare. Cum ar fi, de exemplu, compilările de clipuri, foarte importante în acest areal. În general, ele prezintă diverși globaliști – printre care, cel mai adesea, pe Bill Gates – care, cu ocazia diverselor interviuri și discuții, spun lucruri de rău augur despre suprapopularea planetei.

Mă uit la aproape tot ce mi se trimite și, până acum, am văzut destul pentru a înțelege că ”dosarul” de internet al lui Gates se bazează, în mare măsură, pe aceeași duzină de declarații video. Unele dintre aceste materiale, de exemplu al treilea din acest link (unde Gates vorbește despre reducerea mortalității infantile), duc în mod deliberat în eroare și este o întrebare importantă cine are interesul ca această zonă să fie atât de manipulată. Restul clipurilor sunt reprezentări mai mult sau mai puțin corecte ale argumentelor lui Gates, singura problemă fiind că sunt scoase din context.

Al patrulea material de la acel link, de exemplu, este o discuție TED, unde Gates opinează că:

Lumea de astăzi… se îndreaptă spre aproximativ nouă miliarde [de oameni]. Acum, dacă facem o treabă foarte bună în ceea ce privește noile vaccinuri, asistența medicală, serviciile de sănătate a reproducerii, am putea scădea asta cu poate 10 sau 15%.

Al cincilea este foarte asemănător. Iată, Gates pledează:

Problema este că populația crește cel mai rapid acolo unde oamenii sunt cel mai puțin capabili să facă față, așa că în cele mai sărace locuri vom avea o populație triplată până în 2050. Și astfel, asta înseamnă că, în acele locuri, capacitatea lor de a se hrăni și educa, de a oferi locuri de muncă, stabilitate și protecție a mediului înconjurător se confruntă cu o problemă aproape insurmontabilă.

Dacă urmăriți cu atenție aceste declarații, veți vedea că, de fapt, ele nu susțin ideea că Gates vrea să reducă populația lumii vaccinând oamenii până la moarte. În primul rând, este greu de crezut că ar putea spune asemenea lucruri într-un forum public și, în al doilea, Gates împerechează aproape întotdeauna remarcile sale despre populație cu tot felul de alte preocupări legate de sănătate, hrană și educație – niște scrupule oarecum ciudate pentru un maniac dispus să ne ucidă cu miliardele.

Aceste afirmații încep să aibă sens abia atunci când realizezi că sunt adânc înrădăcinate în teoria sociologică a tranziției demografice.

Tranziția demografică este procesul prin care populațiile fac trecerea de la regimul demografic vechi, în care natalitatea și mortalitatea aveau niveluri ridicate, la regimul demografic modern, în care acestea sunt în scădere.

Gates, care asemenea tuturor elitelor globaliste este îngrijorat de impactul pe care l-ar avea asupra mediului un număr prea mare de oameni, crede că poate reduce numărul total al populației, în locuri precum Africa, prin introducerea intervențiilor medicale, care ar scădea atât rata mortalității cât și pe aceea a natalității – model demografic post-tranziție.

Dacă această teorie este corectă sau dacă o atare explicație face ca intervențiile lui Gates să devină defensibile din punct de vedere moral, sunt întrebări separate. Incontestabil fiind doar faptul că asta vrea el să spună și că asta este ceea ce înțeleg auditorii săi.

De fapt, Gates este un liberal occidental molâu și limitat, îngrijorat de mediu, de populație, de persoanele de culoare defavorizate și își imaginează că poate rezolva toate aceste probleme prin îmbunătățirea asistenței medicale. Nu încerc deloc să îl apăr, ba chiar dimpotrivă, sunt convins de influența lui absolut malignă, dar care nu se datorează faptului că ar fi hotărât să decimeze omenirea cu vaccinuri ARNm.

Cei preocupați de agenda globală de depopulare nu vor fi prea convinși de aceste clarificări. Ei vor semnala mesajele și politicile antinataliste ale națiunilor occidentale amintind, de asemenea, de Clubul de la Roma și de intelectuali precum Paul Elrich, care au criticat în mod deschis spectrul suprapopulării. Ei vor argumenta – și pe bună dreptate – că întreaga noastră cultură politică este sub influența unei mișcări ecologice care se opune oricărei tehnologii capabile să favorizeze bunăstarea oamenilor prin energie fiabilă. Ei vor aminti că eu însumi m-am plâns frecvent că țări precum Germania își distrug economiile în numele unei tranziții energetice absolut inutile și absurde, câtă vreme viitoarele emisii de carbon sunt aproape în întregime rezultatul creșterii populației și prosperității acesteia în Sudul și Estul aflate în curs de dezvoltare.

Dar, dacă nu există o agendă globală de depopulare, ce se întâmplă de fapt și cum trebuie explicate toate aceste evoluții nefaste? Răspunsul este foarte important și constă în particularitățile ideologiei politice postbelice și în morala exprimată de această ideologie.

Există mai multe modalități de a explica puseul de nebunie colectivă pe care îl traversăm, dar cea mai eficientă este, probabil, acest studiu din Nature, care tratează despre ”Diferențele ideologice în expansiunea cercului moral” (Ideological differences in the expanse of the moral circle”).

Printre altele, autorii au cerut participanților la studiu, conservatori și liberali (în sensul american), să își indice propriile sfere de preocupare morală primară. Conservatorii au avut tendința de a sublinia acele sfere mai apropiate de ei înșiși – familia imediată, rudele din familia extinsă, prietenii, și compatrioții, în vreme ce liberalii și-au exprimat cel mai mare interes moral în sferele cele mai îndepărtate de ei înșiși – de exemplu, ”toți oamenii de pe toate continentele, sau ”toate mamiferele”.

Trasate ca ”hărți” pe 16 cercuri concentrice, unde primul cerc este ”familia imediată” și al șaisprezecelea este ”tot ce există”, rezultatele comparative arată astfel:

”Harta” din stânga nu este ”conservatoare”. Ea reflectă orientarea morală obișnuită și neremarcabilă a aproape tuturor ființelor umane care au trăit vreodată și care trăiesc în prezent în întreaga lume. Fără o orientare morală care să prioritizeze cumva descendența și rudele tale, genele tale vor fi sortite pieirii.

Pe de altă parte, harta din dreapta reprezintă orientarea morală exogenă anormală (exogenous moral orientation, EMO) a elitelor politice și culturale din Occidentul dezvoltat, care pune un accent moral primar pe cercurile 13 și 14. Acestea sunt ”toate viețuitoarele din univers, inclusiv formele de viață extraterestre” și ”toate viețuitoarele din univers, inclusiv plantele și copacii”. O valoare morală substanțială este atașată, de asemenea, lucrurilor din cel de-al doisprezecelea cerc, ”toate viețuitoarele de pe pământ, inclusiv paramecii și amoebele”, iar în cel de-al cincisprezecelea cerc, ”toate lucrurile naturale din univers, inclusiv entitățile inerte cum ar fi rocile”.

Aceștia sunt oameni care, strict vorbind, pretind că se simt legați moral de familie, prieteni și rude în primul rând în măsura în care aceștia se încadrează în categoria ”viețuitoare” sau ”tot ce mișcă pe pământ”.

Așadar, nu suntem conduși chiar de niște reptilieni, ci de niște ideologi complet duși cu pluta care, dacă ar fi necesar, s-ar târî în genunchi în fața reptilienilor, împlinindu-le orice voie – desigur, pe socoteala noastră!

Acum… nu este chiar atât de rău pe cât pare. Amintiți-vă că toate acestea sunt mai cu seamă aspirații și idealuri morale; acesta este felul în care pretind că simt respondeții studiului. Preferințele dezvăluite arată că majoritatea lor încă mai acordă o greutate morală substanțială prietenilor, familiei și comunității lor imediate. Cu toate acestea, probabil că simt remușcări în această privință și, atunci când contextul o permite – de exemplu atunci când iau decizii pentru milioane de cetățeni – vor compensa prin cedarea la EMO idealizat ori de câte ori este posibil. Cu alte cuvinte: lui Bill Gates îi place confortul avionului său privat, dar speră să descurajeze zborurile altora.

Amintiți-vă, de asemenea, că doza face otrava. Un anumit grad de EMO nu este neapărat rău. O expresie importantă a creșterii EMO occidentale ar fi interesul european pentru alte popoare și culturi, inclusiv condamnarea colonialismului, sau campania britanică pentru abolirea comerțului cu sclavi de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, în special după 1900, orientarea morală exogenă a elitelor guvernamentale occidentale a devenit din ce în ce mai extremă, ajungând până într-un punct în care a început să se constituie într-o amenințare existențială pentru civilizația umană.

Cum s-a înrădăcinat atât de puternic acest EMO radical și fără precedent din punct de vedere istoric este o întrebare complexă. Nu este pe deplin satisfăcător să-l punem pe seama mass mediei sau a propagandei, pentru că, în primul rând, ar trebui să ne întrebăm de unde au luat mass media și propagandiștii aceste idei.

O condiție prealabilă este tehnologia și înstrăinarea noastră tot mai mai mare de natură. Oricine a petrecut o săptămână sau două în vârful unui munte va ieși îmbogățit personal din experiență dar, totodată, îndoindu-se strașnic de faptul că natura este la fel de bună și prietenoasă ca familia lui imediată.

Clișeele care idealizează popoarele indigene de pe continente străine și îndepărtate trădează, de asemenea, o imensă naivitate cu privire la realitățile existenței vânătorilor culegători și o înduioșătoare lipsă de experiență în ceea ce privește viața dincolo de occidentul prosper.

Un alt factor cauzal, și mai îndepărtat, este bulversarea ordinilor sociale stabilite de după Revoluția Industrială, care a coincis cu ascensiunea democrației liberale și înlocuirea aristocrației tradiționale cu noile elite manageriale. Acestea din urmă, pentru a înlocui instituțiile anterioare, au urmărit frecvent diversele alianțe tactice, cu străinii sau cu clasele de jos. Aceasta este funcția principală a inițiativelor de Diversitate, Incluziune și Echitate în America de astăzi, angajarea în ritualuri EMO radicale depinzând, în mod evident, atât de orchestratori cât și de beneficiari.

Situația pare să se înrăutățească pe zi ce trece, efectele de selecție și de auto-întărire jucând și ele un rol important. Cu cât EMO este mai pronunțat favorizat de elita guvernamentală, cu atât mai mult toți politicienii și persoanele importante din Occident sunt selectați în mod special în funcție de această trăsătură, sau cel puțin pentru disponibilitatea lor de o maimuțări.

Chiar dacă oamenii cu asemenea tendințe morale au existat dintotdeauna, ei nu au fost niciodată atât de puternic concentrați în poziții de influență ca acum și, cu cât devin mai concentrați, cu atât mai agresiv selectează doar radicali care au aceleași idei ca ei, chiar și în absența oricărui obiectiv specific.

Odată ce ați observat această dinamică, nu o mai puteți trece cu vederea. Ea explică proeminența crescândă a protagoniștilor animale (și chiar extratereștri) în mass media de divertisment, preferința evidentă pentru minoritățile sexuale marginale, pentru organismele politice globale supranaționale și organizațiile neguvernamentale care depășesc granițele și instituțiile naționale.

Ea explică, în special, motivul pentru care elitele guvernamentale sunt atât de favorabile unor politici nebunești fără precedent, cum ar fi imigrația în masă. Ele și-au pierdut total sensibilitatea la anumite categorii morale naționale și, prin urmare, încearcă să îmbrățișeze (fără prea multă tragere de inimă) întreaga umanitate și (de preferință), toate viețuitoarele de pretutindeni. În mod similar, explică și de ce politicile liberale majore măresc într-o veselie amprenta de carbon a milioane de imigranți din lumea a treia, primindu-i în Occidentul industrializat, în timp ce au declarat un război total tuturor aspectelor societății industriale, pentru presupusele lor efecte negative asupra naturii.

De asemenea, EMO radicală a liderilor noștri și a susținătorilor acestora explică dorința tot mai mare a elitelor de a tolera politici suboptime și dăunătoare în mod activ acasă. Întinderea lumii morale a oamenilor care ne conduc țările a crescut enorm în dimensiune, sferele jurisdicției lor directe rămânând, în comparație, aproape microscopice. De ce să nu închidem oamenii în case cu forța, indiferent dacă sunt sănătoși sau bolnavi, de ce să nu închidem școlile și economia? De ce să nu injectăm populația cu vaccinuri ARNm prost testate, și fără să ne pese de efectele lor secundare? De ce să nu suprimăm toate dovezile acestor efecte negative? Faptul că elitele își tratează populațiile ca pe vite este o expresie directă a universului lor moral extins. Au atâtea alte lucruri de care să le pese!

A durat ceva timp pentru ca aceste principii morale să-și găsească articularea ideologică adecvată. La începutul anilor 1970, oameni cu EMO radical au semnalat, pentru o scurtă perioadă, despre pericolele suprapopulării umane și a urmat un moment de isterie eticistă în care personaje de felul lui Paul Ehrlich au scris cărți precum The Population Bomb. Anii care au urmat au favorizat apariția unui sistem ideologic mai diferențiat. Astfel, sistemele antinataliste sunt limitate mai ales la Occident, unde sunt implementate și cele mai zeloase politici de mediu. Că Europa ar putea dispărea mâine, cu efecte minime asupra proiecțiilor populației globale pe termen lung sau a viitoarei compoziții a atmosferei li se pare totalmente irelevant. De fapt acesta este cercul căruia i se atribuie cea mai mică preocupare morală.

În secolul al XIX-lea, cineva ca Bill Gates ar fi condus organizații naționale de caritate însă, în lumea noastră hiper EMO, el își petrece fiecare moment gândindu-se la Africa și la modul în care îi poate ajuta pe africani, salvând totodată natura prin grăbirea tranziției continentului negru către rate mai scăzute ale natalității și aducând idealul net zero mai aproape de realitate. Toate documentele politice și declarațiile aspiraționale ale Formului Economic Mondial, ale Natiunilor Unite și ale altor organisme de acest fel sunt animate de un spirit similar.

O cabală globalistă care complotează depopularea lumii ar fi o problemă gravă, dar cu o soluție suficient de clară. Ne confruntăm, în schimb, cu un întreg sistem moral și ideologic, cu rădăcini foarte adânci în cultura occidentală prosperă.

Nu trăim într-o lume în care, să zicem, ne trezim într-o bună zi și alegem să-l judecăm pe Bill Gates pentru crimele sale împotriva umanității, iar apoi revenim la o politică rațională și în interesul nostru, al tuturor. Trăim într-o lume în care milioane de oameni împărtășesc anxietățile ideologice ale unor copii excentrici de felul Gretei Thunberg, manifestă o indiferență tot mai mare față de rezultatele negative ale politicilor pe care le-au promovat în propriile țări și visează la un pământ nou, lipsit de oameni ca ei. Câtă vreme forțele motrice operează la nivelul instictului moral și al emoției, nu există niciun argument rațional care să poată opri acest lucru.

Până în cele din urmă, înrăutățirea condițiilor de viață va lipsi aceste ideologii de atractivitatea lor culturală. 

Dar, oare, cât de rău vor trebui să meargă lucrurile pentru ca acest lucru să se întâmple?! Iată teribila întrebare!

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici