Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt numiți în troparul dedicat lor „mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători”. Celor doi apostoli direcți ai lui Hristos li se datorează în mare parte răspândirea
creștinismului în detrimentul păgânismului politeist. Sfântul Apostol Petru, numit inițial Simon, era originar din Betsaida Galileii și frate al Sfântului Apostol Andrei. Este foarte apropiat de Mântuitorul lumii, mărturisind dumnezeirea Sa. Are însă și momente de slăbiciune, atunci când se leapadă de trei ori de Hristos. La sărbătoarea Cincizecimii din Ierusalim, când Duhul Sfant se pogoară peste Apostoli, Sfântul Petru ține o cuvântare, convertind pe mulți la creștinism și punând astfel bazele Bisericii în chip văzut. Ulterior, predică Evanghelia și săvârșește numeroase minuni, asigurând convertirea multor iudei și păgâni.
Sfântul Apostol Pavel, originar din Tarsul Ciliciei, a intrat mai târziu în rândul Apostolilor, în urma convertirii pe drumul Damascului când, din aprig persecutor al creștinilor, devine cel mai zelos propovăduitor al lui Hristos în mijlocul popoarelor păgâne. Cele trei călătorii misionare și cele 14 epistole adresate creștinilor din metropolele epocii, sunt edificatoare în privința activității sale de „apostol al neamurilor”.
Ambii apostoli și-au dat viata pentru Hristos, fiind martirizați în timpul persecuției declanșate la Roma de către Nero in anul 67 d. Hr.