Lepra, o boală infecțioasă gravă, cunoscută din cele mai vechi timpuri, a suscitat o spaimă cumplită în mințile oamenilor. Legea lui Moise oprea cu strășnicie pe leproși să aibă legături cu ceilalți oameni: ”Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâșiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, și să strige mereu: Necurat! Necurat!” (Levitic 13,45).

Hainele sfâșiate – ca să se vadă lepra; capul descoperit – tot ca să se vadă că e lepros, pentru că leproșilor le cădea părul; gura acoperită – de asemenea în semn de recunoaștere; și mai presus de toate, strigătul Necurat! Necurat!

Leproșii erau alungați din cetăți și sate și duceau o viață mai prejos de a fiarelor; pretutindeni erau goniți, disprețuiți, uitați. ”Necurat este”, scrie în Lege, ”și să trăiască singuratic și afară din tabără să fie locuința lui.” (Levitic 13,46).[1]

Iisus a vindecat prin atingere mai mulți leproși și un grup de zece de la distanță, pe aceștia din urmă trimițându-i doar să se arate preoților, care cunoșteau manifestările bolii și tot ei certificau vindecarea.[2]

Lepra se tratează azi cu antibiotice specifice și, în plus, știm că transmiterea ei este posibilă numai în anumite condiții, una dintre acestea fiind expunerea masivă la agentul patogen. La noi mai există doar în Delta Dunării și avem un singur spital de leproși, la Tichilești (Tulcea), pacienții acestuia fiind oameni normali, care pot pleca oricând, pot călători și pot avea orice activitate.[3]

Odată cu declanșarea pandemiei de covid 19 ni s-a cerut să tratăm pe toată lumea, chiar și pe noi înșine, ca pe o sursă de contagiune mortală – într-un mod care seamănă aproape până la identitate cu felul în care erau tratați odinioară leproșii.

Purtăm măști care ne acoperă nasul și gura  și, lucru tulburător, în vreme ce preoții din vechime erau foarte atenți la diagnosticarea leprei fiind,  de asemenea,  dispuși să-i reintegreze pe cei declarați vindecați, noi tratăm toți oamenii, fără excepție, ca pe niște surse ale unei posibile contagiuni mortale.

Ceea ce este nu doar irațional, ci și distructiv pentru țesătura unei societăți care la apariția virusului sars cov 2 era deja profund fragmentată.

Interzicerea nu doar a dansului, dar chiar și a muzicii, de fapt a oricărei bucurii de a fi împreună, precum și a gesturilor obișnuite prin care ne exprimăm bunăvoința și solidaritatea față de semenii noștri, ne-au izolat și mai mult unii de ceilalți, astfel încât nu puțini au fost cei care, supuși manipulărilor isterice ale mijlocelor media și îngenuncheați de un val fără precedent de antrofobie,  s-au frânt sufletește, dezvoltând dependențe ucigătoare sau chiar recurgând la gestul ireparabil al sinuciderii.

În mod curios, simpla renunțare la tot ceea ce oferă plăcere și semnificație vieții a fost considerată de foarte mulți dintre noi drept o sursă de virtute, astfel încât ne-am autopedepsit, distrugându-ne economia și sfâșiind profund fragila țesătură socială a României, în speranța ca prin astfel de mijloace cvasi-magice vom izbuti să ne ascundem din calea suferinței și a morții.

Cum aveam, încă dinaintea pandemiei, mari dificultăți de comunicare cu cei care nu ne împărtășesc punctele de vedere, măsurile de combatere a infecției covid 19 n-au făcut decât să alimenteze și mai mult ostilitatea generalizată în care ne complacem.

Și, obligați să socializăm doar în interiorul propriei noastre ”bule”, am pierdut orice șansă de a înțelege suferințele și preocupările celor din afara acesteia.

Singura rază de lumină a venit dinspre Biserica Ortodoxă Română care,  în pofida tuturor persecuțiilor, a oferit credincioșilor un refugiu împotriva atitudinii de respingere generalizată, ajutându-i  să se simtă bineveniți și acceptați.

În acest context general, observațiile Celiei Wolf-Devine[4], vizavi de cartea a cincea a Politicii lui Aristotel, în care cel mai renumit filozof al antichității descrie comportamentul și procedeele tiranilor din vremea sa, nu pot fi decât extrem de interesante[5]. Câtă vreme descrierea Stagiritului[6] este perfect aplicabilă lumii noastre covid.

Astfel, în opinia întemeietorului științei politice, pentru a-și atinge scopurile, tiranii ar trebui ”să interzică adunările literare sau alte întâlniri menite discuțiilor, luând totodată toate măsurile necesare pentru a împiedica oamenii să se cunoască între ei, deoarece cunoașterea generează încredere reciprocă”.

Gândiți-vă la măști, la carantină, la interzicerea oricărui eveniment care presupune socializarea.

De asemenea, ”tiranii ar trebui să știe tot ce gândește și face fiecare supus în parte, motiv pentru care devine îndeobște necesară activitatea spionilor, pentru că, de frica informatorilor, oamenii se vor feri să fie sinceri.”

Gândiți-vă atât la ceea ce se întâmplă pe rețelele sociale, cât și la încurajarea pe față a turnătoriei, atât de către autorități cât și de către mass media ”de serviciu”.

Tiranului îi plac mai degrabă străinii decât propriii cetățeni și doar pe aceștia îi invită în casa și la masa sa.”

Gândiți-vă la UE, la OMS și la orice altceva vă mai vine în minte.

Pandemia de covid 19 a fost exploatată în întreaga lume pentru o întreagă varietate de scopuri politice, începând cu câștigarea alegerilor și până la propuneri pentru o resetare globală.

Însă, înainte de orice, trebuie resetată democrația. Iar politica manipulativă de până acum trebuie să înceteze.

Nedeea Burcă

Foto: Doi leproși cărora li se interzice intrarea în oraș, ilustrație din sec. al XIV-lea 

 

 

6Nume dat lui Aristotel, după oraașul său natal, Stagira.