Războiul din Ucraina este o tragedie îngrozitoare pe care ne străduim să o înțelegem și să îi dăm un sens, recurgând la arhetipul simbolic al luptei dintre Bine și Rău. Propaganda ne înflăcărează imaginația și ne încurajează să ignorăm consecințele conflictului, discreditând, totodată, orice pledoarie pentru dezescaladarea acestuia.

Din păcate, toată această atmosferă belicoasă ne poartă într-o direcție greșită. Scăpăm din vedere lucruri îndeobște știute: unu, că nimeni nu poate câștiga un război împotriva unei puteri nucleare și, al doilea, că la finalul unei conflagrații între două puteri nucleare nu mai există nici învinși și nici învingători.

În vremuri grele este bine să dăm dovadă de îndrăzneală și de curaj, dar este de asemenea esențial să fim practici și cu picioarele pe pământ. Nebunia generalizată la care asistăm este expresia unui conflict geopolitic, o luptă pentru resurse și putere, nicidecum o bătălie epică între forțele luminii și cele ale întunericului. Iar Zelensky, pe care ne place să ni-l imaginăm ca pe un fel de super erou ales să salveze lumea, nu pare deloc hotărât să detensioneze situația. El pretinde că armele pe care le solicită în număr tot mai mare îi vor asigura victoria, un argument cel puțin infantil câtă vreme pentru a pune capăt unui război este nevoie de o înțelegere negociată de ambele părți. Așa zisa sa ”intransigență” face imposibilă orice soluționare a conflictului.

Dar, dacă se dorește într-adevăr prevenirea unui război nuclear atunci nu ar trebui oare să se pună mai mult accent pe diplomație? În lipsa soluțiilor de bun simț, o cantitate oricât de mare de arme nu va apropia cu nicio secundă momentul păcii pe care vreau să cred că ne-o dorim cu toții.

Economia mondială e deja la pământ. Cei care vor avea de înfruntat foametea și mizeria generalizată suntem noi, și nicidecum profitorii de război de pe ambele părți ale baricadei (printre care îi putem include fără nicio reținere și pe ”influencerii” din presă, fiindcă propaganda este întotdeauna excepțional plătită).

Conform gândirii noastre arhetipale, Rusia ar trebui să sfârșească decimată până la ultimul om. Cu toate acestea, o mulțime de analiști serioși au insistat încă de la început că Putin trebuie să aibă o cale de ieșire – nu o victorie, ci o scăpare – altminteri se poate întâmpla tot ce-i mai rău. Ceea ce, în mod bizar, face ca ideea de sfârșit pașnic al războiului să fie și mai puțin acceptată.

Tentativele de aplanare a conflictului nu intenționează vreo dezvinovățire a Rusiei, ci încearcă doar să pună capăt carnagiului, înainte de a fi prea târziu. În lipsa lor vom rămâne blocați la nesfârșit într-un dezastru din care unii vor extrage profituri enorme, în vreme ce oamenii obișnuiți vor fi nevoiți să achite nota de plată.

Rezolvarea acestei crize nu constă în tot mai multe arme, ci în soluții diplomatice, venite din toate părțile. E nevoie de mediere și nicidecum de escaladare continuă. Niciun efort nu este prea mare atunci când se pune problema prevenirii unui război nuclear. Pacea este întotdeauna posibilă pentru cei care nu și-au pierdut încă mințile.

Nedeea Burcă

 

 

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea aici!