Acest interviu a fost înregistrat în data de 16.03.2020

 

 

 Jean Francois Jund: Știți ce este interesant, când va fi gata pandemia, să citiți toate poveștile în sens invers,  de la coadă la cap…  o să vedeți că tot ce a fost  declarat la început nu mai corespunde cu ceea ce se  spune acum… Dar dacă măsurile de  închidere au fost luate prea târziu? Nu mai bine le luau de la început, și se câștiga timp?

 

  

Referitor la starea de urgență declarată de Președintele Klaus Iohannis săptămâna trecută… care  credeți  dvs. că sunt primele măsuri pe care ar trebuie să le adopte un ministru de Interne?

 

Cred că, în primul rând, a fost greșit felul în care a fost anunțată. Adică, nu starea de urgență a fost o greșeală, ci modul în care aceasta a fost comunicată populației. Ar fi trebuit să fie mult mai pedagogici. Deja, cele două cuvinte, ”stare” și ”urgență”, sunt suficient de grave ca să sperie oamenii.    Acum fac o mică paranteză. În planul de continuitate a activității (PCA), nu există o legislație care te obligă să faci un plan. Dar, pentru realizarea lui, se face referire la legislație, deoarece, în functie de plan, ca de exemplu pentru un cutremur major, prima referință este legislația privind starea de urgență. Și e foarte greu pentru mulți operatori economici privați (unii dintre ei au înțeles deja). Mereu se spune că una dintre primele măsuri care se iau, de exemplu, după un cutremur major, cum a fost cel din 77, este starea de urgență. Pentru a permite statului să facă anumite operațiuni, care nu se pot face altfel. Mulți nu au înțeles. Și acum probabil că această stare de urgență care s-a luat poate fi ca un test și ca o experiență pentru viitor. Revenind la ideea de dinainte, din punctul meu de vedere, această  stare de  urgență ar fi trebuit argumentată și explicată.  Acum doar a fost anunțată, n-au dat nici o motivare pe loc, în afara faptului că se vor face deblocări de fonduri pentru achiziții în domenul sanitar. Starea de urgență, dacă vă uitați în lege ce înseamnă, spune că ministrul de Interne preia comanda, putând fi ajutat și de armată, în funcție de evoluție. Primarul aproximativ dispare, cei care intervin sunt prefecții. Aceasta este ordinea ierarhică dată de legislație. Acum să spun cum văd eu situația. După părerea mea, nu este bine reglementată în legislația română, și va fi o problemă în caz de dezastru… de pildă, un cutremur major. Ok, s-a luat o decizie, aplicăm starea de urgență. Acum ați văzut, dacă va fi vreodată un cutremur, va trebui să dai decretul, va trebui să mergi în Parlament, Parlamentul aprobă și pe urmă trebuie să fie publicat în „Monitorul Oficial”. Din ce văd eu, marți, miercuri va fi în „Monitorul Oficial”. Între timp s-au pierdut câteva zile, timp care a lăsat loc la tot felul de interpretări. Autoritățile au declarat că au luat această măsură pentru a atrage fonduri, pentru a permite să se cumpere materiale/echipamente. Eu cred că se pregătește terenul pentru ca într-un viitor apropiat să fie luate și alte măsuri, mult mai dure, depinde de cum va evolua situația. Avem acum unele cifre, dacă sunt reale, în România, în acest moment, numărul cazurilor este foarte mic, comparativ cu alte țări europene, dar suntem și la o distanță de 8-10 zile față de alte țări din UE. În cazul în care unii operatori economici vor avea de suferit, atunci trebuiesc resurse financiare injectate în economie de către stat. Pentru asta trebuie bani. Cine plătește? Înseamnă că oamenii intră în șomaj tehnic, nu-i așa? Sunt riscuri reale să apară conflicte sociale. De exemplu în Franța, Președintele Macron a anunțat măsuri care sunt echivalente cu cele anunțate aici, fără a decreta starea de urgență. În discursul său de joi seara (12 martie), care a durat o jumătate de oră, sunt două fraze importante. Citez: „Suntem la începutul epidemiei care va dura săptămâni, luni, nu știm cu exactitate” și a doua „va urma șomaj masiv”. „Șomaj masiv”. E pentru prima oară când am auzit așa ceva… „Șomaj masiv”… și a adăugat: ”susținut din bugetului statului”. A precizat că va susține șomajul tehnic, adică banii vor fi dați de la stat, pentru a nu distruge operatorul economic și a putea facilita repornirea economică după terminarea crizei.

 

 Este aceasta o măsură susținută de societate?

 

Da, ar trebui să  fie, mai ales în aceste momente. Deocamdată aici nu sunt victime decedate oficial, numai oameni purtători de Covid-19,  puțin peste 140 de cazuri, așteptăm să vedem cum evoluează situația. Și din această cauză a fost dat decretul de către Președinte, ca apoi să poată lua alte măsuri de restricție imediată. Pentru mine e o măsură bună, deja trebuiau adoptate anumite măsuri mai din timp. Altfel revenim la situația pe care am spus-o la începutul interviului „PREA TÂRZIU”.

 

 

Credeți că starea de  urgență ar fi trebuit însoțită și de un plan de măsuri mai clar?

 

Problema în România este că starea de urgență a indus  panica în populație. Din punctul meu de vedere, Primul-ministru, putea să calmeze situația prin anunțarea unor măsuri de fiscalitate ce vor fi adoptate în România, de tipul: amânarea TVA, amânarea contribuțiilor sociale pentru angajați etc… pentru un timp definit: o lună, două, trei… pentru a opri panica și alte presupuneri. Autoritățile au fost foarte vagi în discursul lor.

 

Totul era spus la timpul viitor, vom face, vom analiza etc… arătau total nepregătiți în fața crizei.

 

Eu am o experiență, am trăit în alte zone, cum să vă explic… sunt jenat când văd această situație. Înțelegeți? Vedem bine, cum așteptăm seară de seară la ora 19:00 situația din Italia, întrebându-ne ce o mai fi acolo și cifrele anunțate sunt groaznice. Autoritățile române au decretat “starea de urgență” și multe firme, efectiv, nu au trezorerie, iar  dacă sunt închise forțat, gata, sunt terminate.

 

Mă rog, în insolvență.

 

Dacă planul de continuitate a activității nu este bine pus la punct, pentru ca subvențiile să fie date imediat, atunci există riscul închiderii firmelor. De dimineață am discutat cu un vecin care are o firmă de mentenanță, și el mergea la birou, și aștepta subvențiile din cauză că deja personalul intră în șomaj tehnic. Dacă subvențiile de susținere a economiei nu se dau acum, sau în perioada imediat următoare, se ajunge în faliment. Banii trebuie să vină imediat, după părerea mea, nu în 90 de zile, sau 120 de zile, și atunci cu multe hârtii administrative… În asemenea condiții, cum poate supraviețui un operator economic? Aceasta era o măsură ușor de luat… desigur, costă mulți bani de la bugetul statului, însă poate calma situația. În Franța, măsurile restrictive au fost adoptate după ce s-a constatat că oamenii nu respectă barierele impuse de contaminare. Respectă igiena, dar nu stau în casă, ci umblă peste tot. Pentru că spun „eu sunt sănătos, n-am nici o problemă”, și pentru a evita contaminarea întregii comunități, trebuie oprită contaminarea prin măsuri.

 

Să rupă lanțul de infectare, spre deosebire de Anglia, în care, în primă fază spunea că nu va opri infectarea în masă.

 

Da, și nemții au spus la fel.

 

Și nemții la fel.

 

Pentru că ei au avut inițial o altă strategie, se credea că virusul poat fi oprit prin autoimunizare… între timp au renunțat și au adoptat măsurile recomandate de OMS. Franța nu a adoptat această strategie. De fapt, în Franța – dau  un exemplu despre Franța, pentru că acolo știu ce se întâmplă – nu  se mai fac teste la populație. Au oprit, pentru că au depășit deja 500 de cazuri…   Cu excepția celor tratați în spital, în rest, atunci când apar primele simptome, toți sunt tratați la domiciliu, monitorizându-se continu evoluția stării de sănătate.

 

Și  se fac teste doar pentru cazurile mai grave?

 

Doar pentru cei care sunt aduși la spital. Pentru cei care se tratează la domiciliu cu forme ușoare, deocamdată, nu se fac.

 

Nu e rentabil.

 

Da, testul de depistare este scump. Autoritățile române au anunțat că au fost comandate 200 de ventilatoare, întrebarea care se pune este: au fost deja livrate? sau nu? De fapt, 200 de ventilatoare nici nu știm dacă mai găsim, asta fiind o altă problemă. Nu știu dacă mai există pe piață aparatură dintr-aceasta… ținând cont de cererea mare.

 

Se spune că ar fi pe drum…

 

Și dacă mă întrebați pe mine, măsurile care ar trebui luate, se puteau lua deoarece Primul Ministru le cunoaște. Nu este Prim Ministru numit de ieri. Este de câteva luni de zile și, împreună cu ministrul de Finanțe, cunoaște bugetele… Ar fi trebuit să vină și să spună: acestea sunt măsurile economice luate, în clar, pentru a nu lăsa loc de tot felul de presupuneri.

 

Deci fake-news-ul ar putea fi combătut printr-o comunicare clară!

 

Acesta e un alt subiect sensibil, pentru instituții este foarte dăunător. Cel mai dăunător, dacă revenim la planul de continuitate a activității… Este foarte importantă comunicarea și gestiunea. În acest sens există un protocol/acronim numit EDL (Elemente De Limbaj), care trebuie să fie bine gândit de coordonatorul celulei de criză și respectat de executanți, pentru a evita orice distorsiune. EDL trebuie revizuit în funcție de evoluția situației.

 

Updatat.

 

Da. În planul de continuitate a activității în caz de dezastru ( cutremur, de exemplu), asa cum am mai spus, protocoalele de execuție sunt importante, anexele și mesajele tipărite dinainte (pentru a se evita greselile).

 

Trebuie să le ai deja.

 

Da. În care se completează numai data și ora, pentru a evita să spui: Vai, am uitat în mail, să precizez o oră”. Deoarece greșelile pot fi făcute ușor atunci când se lucrează în condiții de stres. Pentru asta există anexe care sunt importante. Încă o dată revenim la exemplul cu adresele de la „Automobil Club Român”.

 

Da, trebuie să știi partea practică.

 

Da, partea practică, pe care prea puțini o cunosc. Aici este lipsa. În România, având în vedere riscul pe care l-am invocat cu dumneavoastră, este absolut necesar să avem un plan de continuitate a activitătii, ar trebuie să fie obligatoriu, din punctul meu de vedere.

 

Să existe pe fiecare domeniu.

 

Da, acolo unde poate exista un risc major. Planul trebuie să fie făcut într-un  mod adaptabil fiecărei firme, având în vedere riscurile la care aceasta este expusă. Trebuie să fie un document important, de siguranță și de supraviețuire, și nu o hârtie uitată într-un sertar. PCA are valoare numai dacă este testat în cadrul companiei, în sens contrar nu prezintă valoare!

 

El poate fi testat numai prin exerciții.

 

Da, trebuie să fie testat și reactualizat periodic. Nici nu puteți să vă imaginați ce am găsit eu deja în anumite firme. Da, au planuri pe hartie, însă unele nu mai corespund cu situația din teren.

 

Nu l-au mai actualizat.

 

Pentru că nu există suficientă cultură de risc în acest sens, asta e o problemă de rigoare. Și aici vorbim de firme mari ,nu de agenți economici mici.

 

Firme serioase mari.

 

Pentru că nu există rigoare, nu există conștientizare, iar în unele cazuri nici cunoștințe. Managerii în securitate nu sunt la zi cu pregătirea, sau sunt ocupați cu alte activițăți urgente de rezolvat. În plus, nu există o obligativitate, ci numai o recomandare să dețină un PCA, în afară de documentele solicitate în mod obligatoriu de instituții. Poate deveni o obligație doar atunci când un partener comercial sau un asigurator te obligă pentru acoperiea riscului economic, în sens contrar prima de asigurare poate fi mai mare.

 

Dar, practic, în România există undeva o obligativitate? Nu doar pentru cei care vor  să-și facă pentru a scădea prima de asigurare….

 

Pentru ce?

 

Pentru planul de continuitate, asiguratorii impun așa ceva?

 

Unii da. Unii care au asigurări încheiate cu firme străine, da.

 

Prin legislație nu e obligatoriu.

 

Nu, prin legislație nu e. Asiguratorul poate să impună, partenerilor economici sau firmelor mamă: „Ok, noi lucrăm cu voi, dar dați-ne asigurarea că aveți un PCA în cazul în care apare ceva…”.

 

Fac o paranteză aici, este acel ”client secret” pe care-l practică în momentul de față restaurantele, și hotelurile, și probabil că și alte companii.

 

Am făcut și eu parte din ”client secret”.

 

Cu atât mai mult. Chestiunea asta s-ar putea preta în verificarea unui plan de continuitate, ca  testare?

 

 

Nu. Pentru că majoritatea acestor planuri sunt sensibile. Știți, pentru mine e greu în găsirea unui client, pentru că, nu e vorba că patronul e reticent, ci că directorului Departamentului de Securitate îi e frică. Eu lucrez mai mult pe anumite breșe din firmă, dacă se constată o disfuncționalitate, responsabilul poate fi avertizat. Trebuie să intervin într-un mod care să se evidențieze ca fiind un ajutor adus companiei.

 

Da, dar totuși trebuie să-l testezi ca să vezi dacă planul e viabil sau nu.

 

Da, dar asta e mai greu. Majoritatea spun că da, avem un plan, a fost testat, cunoaștem, știm…

 

Nu sunt deschiși la partea de testat?

 

Nu, nu vor ca cineva să își „bage nasul”. Dar de astăzi se poate schimba. Este într-un fel o problemă a oamenilor cărora le e frică. Dacă se găsește ceva ce nu e în regulă…?

 

Da, dar în momentul în care se va întâmpla va fi mai grav decât dacă nu s-ar fi făcut lucru acesta.

 

Da. Auditorul trebuie să fie foarte inteligent, să propună măsuri concrete care aduc un ajutor pentru ei. De exemplu, în caz de cutremu, dacă un lift este blocat cu persoane în interior, si firma de mentenanță nu poate să se deplaseze, trebuie sa fie o persoană care cunoaște protocolul dinainte. Să nu se ajungă în situația cand spunem, așteptăm un prestator să îl deblocheze… Poate fi un client în interior, poate fi chiar managerul general în interior. Cum facem? Așteptăm? Este posibil să existe mai multe cazuri unde trebuie intervenit și, atunci, așteptăm să ne vină rândul? Pentru asta trebuie să cunoști protocolul, cum se deblochează liftul în siguranță.

Aceste fișe de protocol apar în anexe, dar ele trebuie să fie cunoscute dinainte, nu în momentul producerii evenimentului.

 

Și este foarte importantă, deși nu-ți dai seama că e importantă decât atunci când intervine firul de nisip, din păcate.

 

Da este, nu numai într-o singură criză. Pericolul este acela de a intra într-o altă criză. Deoarece poate fi mai rău. Dând exemplu epidemia din China, ar fi trebuit să fim noi vigilenți, adică statele ar fi trebuit să fie mult mai vigilente la acele „semnale slabe”. Noi am văzut doar de la televizor ce se întămplă acolo, că Regiunea Wuhan din China este în carantină. Știți ce este interesant, când va fi gata pandemia, să citiți toate poveștile în sens invers.  De fiecare dată, tot ce se întâmplă…  să citiți de la coadă la cap…  o să vedeți că tot ce a fost  declarat la început nu mai corespunde cu ce se declară acum…  Vă dau acest exemplu pentru că eu urmăresc știrile economice din Franța, iar cu 15 zile înainte,  moderatorul emisiunii întreba specialiștii în economie, oameni de renume, dacă există riscul ca în Europa să se „închide granițele și să nu se mai poată circula”, cu toții spuneau: „Doamne ferește, acest lucru este inimaginabil, nu ar fi posibil din punct de vedere economic”. Ați văzut acuma Italia în ce situație generală se află, sunt închise granițele și zborurile, cu siguranță că și alte state vor face la fel. Din acest motiv e interesant să citim invers, de la coadă la cap să vedem ceea ce au declarat la început. Aveau dreptate să spună „imposibil” …   măsurile de închidere au fost luate, de fapt, 14 zile mai târziu.. Dar dacă decizia a fost luată prea târziu? Nu mai bine o luau de la început și se câștiga timp?

 

Cum vedeți pe o perioadă mai lungă de timp evoluția acestei pandemii?

 

Una dintre soluții este legată de vremea frumoasă, poate virusul nu rezistă la căldură, asta rămâne de văzut… nimeni nu știe cu exactitate în acest moment… și atunci am putea spune că suntem pregătiți…  Dar dacă nu se oprește devine problematic pentru noi,  nu vor fi  doar foarte multe decese, ci și probleme economice, pentru că se oprește sistemul, fără să știm când se va porni din nou. Și atunci va fi foarte greu. Ați văzut, lipsa de încredere între state, nu se mai dau nici ajutoare sanitare. Poate că ar trebui să vină cu un ajutor financiar către cei afectați. Dacă este lipsă de încredere, avem și populație cu stres. Oamenii nu au încredere în ce spun autoritățile, pentru că nu sunt convingători și transmit un fel de panică.

 

Aici ține foarte mult și de cel care transmite informația, dacă nu e credibil.

 

Am scris și într-un articol, în Franța, nu de virus mi-e frică, ci de comportamentul uman. Comportamentul uman poate fi diferit, în funcție de ce se întâmplă. Am fost și eu la cumpărături, am stat două ore la coadă pentru câteva cumpărături. Oamenii au ieșit în număr mare la cumpărături, au golit rafturile magazinelor. În final, nu am înțeles pentru ce oamenii cumpără atât de multă hârtie igienică. Unii au cumpărat și foarte multă mâncare, presupun că nu o să mănânce tot ce au cumpărat, și astfel se face risipă, iar cei care chiar  au nevoie, nu vor mai găsi unele produse. Dacă stăm acasă și nu avem activități, mâncăm oricum mai puțin. Am văzut cu ochii mei, în cadrul fostelor misiuni militare, cum oamenii se bat pentru orice aliment. Precizec că eu predau și curs de supraviețuire în firme, supraviețuire urbană. Am un rucsac de supraviețuire cu norme SSM care au fost adoptate deja de unele companii.

 

În mare puteți să ne spuneți despre ce e vorba?

 

Da, este vorba de măsurile care trebuie luate imediat, și în următoarele 24 de ore, măsuri pentru siguranța personală și siguranța la locul de muncă. În caz de cutremur, bineînțeles, este  posibil ca angajații stresați și înspăimântați să fugă și să nu îi mai intereseze ceea ce se întâmplă la locul de muncă, și atunci trebuie apelat la protocoale, de exemplu: e nevoie de echipe pentru pază, deoarece poate apărea  și efectul invers: în vreme ce unora le e frică de cutremur, alții pot încerca să profite de situație, și apare ceea ce se  numește ”jaf de oportunitate”.  Am văzut asemenea lucruri  cu ochii mei.

Ai, apoi, un interval 72 în care trebuie să organizezi personalul. Perturbările externe pot provoca diferite probleme în legătură cu resursa umană. Vă dau un exemplu: atunci când școlile sau grădinițele sunt închise, devine necesară organizarea unui plan de continuitate  pentru copii, pentru a le permite părinților să vină la muncă. Ideea este că, dacă grădinițele sunt închise, să se poată organiza diferite cursuri pentru copii în interiorul companiei, astfel încât oamenii să poată veni în continuare la muncă, știind că  proprii copii sunt în siguranță.

Un alt subiect:  firmele nu iau în considerare și nu cuprind în anexă relocalizarea sinistraților, și aici mă refer la cei care ar putea să își piardă locuințele. În București, distrugerea locuințelor ca efect al cutremurului, se constituie în factor de risc. Dacă unul dintre colaboratori, de exemplu, nu mai are locuință și tu, de exemplu, ai un apartament cu o cameră liberă, poți să îl cazezi la tine. Ori, pentru asta trebuie să existe un protocol stabilit dinainte. Acestea pot fi unele exemple, bineînteles, în realitate, sunt mult mai multe și depinde de la caz la caz. Vorbim, în limbaj milităresc, despre „măsuri în vreme de pace și război”. În vreme de pace, firmele trebuie să pregătească toate aceste măsuri dinainte, pentru a evita să fie depășite atunci când apare criza (război). Acestea sunt ideile care pot fi pune în anexe PCA (de la caz la caz).