Satan l-a dus pe Hristos pe un munte extrem de înalt pentru a-i arăta toate împărățiile lumii și gloria lor.

Evangheliile nu denumesc muntele dar, având în vedere gustul pentru dramatic al necuratului, este puțin probabil să fi ales colinele prăfuite ale Palestinei.

De fapt, mi-e din ce mai limpede că, dintre toate piscurile care l-ar fi putut tenta, Jakobshorn ar fi fost singura alegere cu adevărat potrivită delirului său de grandoare.

E adevărat că, având o înălțime de doar 2590 m, muntele nu este nici pe departe cel mai înalt din Alpii Retici, însă lipsa de măreție pe verticală îi este pe deplin compensată de priveliștea celei mai drăcești așezări de pe fața pământului: orașul Davos, din Elveția – locul anual de întâlnire al celor mai bogați oligarhi ai lumii și al celor mai influenți lideri politici, care se strâng aici pentru a socializa și a concepe strategii pentru viitor, stațiunea devenind simbolul viu al exact acelei puteri supreme la care a recurs satan pentru a-l ispiti pe Hristos.

Iar dacă, așa cum știm, Fiul lui Dumnezeu a refuzat puterea și gloria lumească, multimiliardarii de la Davos, chinuiți de năluciri mesianice, le râvnesc cu aviditate.

Ordinea lor de zi lor a fost numită, eufemistic, ”Marea Resetare” și prevede ceea ce ei și susținătorii lor numesc deschis ”o nouă ordine mondială”.

Klaus Schwab, fondator și președinte executiv al Forumului Economic Mondial a început să facă publică agenda Marii Resetări în 2014, dar abia pandemia covid 19 a furnizat condițiile necesare implementării acesteia.

Schwab susține[1] că pentru a rezolva crizele care afectează omenirea – schimbările climatice, inegalitățile crescânde, datoria publică apăsătoare, cea mai gravă depresie economică globală de la 1930 încoace și, bineînțeles, pandemia –, oamenii trebuie să acționeze rapid și în deplină solidaritate în vederea revigorării tuturor aspectelor societăților și economiilor noastre, de la educație și până la contractele sociale sau condițiile de muncă.”

Conform relatărilor mijloacelor de presă afiliate, detaliile acestei reorganizări au rămas însă vagi din punct de vedere strategic, chiar și după cea mai recentă întâlnire (digitală) a Forumului Economic Mondial din ianuarie.

Și doar atunci când te apuci să studiezi cu mai multă atenție cele mai importante propuneri, inclusiv pe cele ale lui Schwab, realizezi că acestea dezvăluie un complot insidios, inteligent și totodată prozaic.

Ni se spune că schimbările climatice reprezintă o amenințare existențială pentru umanitate, iar fereastra de oportunitate pentru atenuarea efectelor anomaliilor globale de temperatură a început deja să se închidă rapid.

Iar statele naționale sunt alcătuiri rebele și supărăcioase, foarte puțin dispuse să-și neglijeze propriile interese imediate, în favoarea celor pe termen lung ale omenirii.

Astfel încât acestea trebuie să renunțe la suveranitatea deciziilor privitoare la mediul înconjurător, externalizându-și puterea de reglementare și supraveghere către entități supranaționale, conduse de elite agreate de Forumul Economic Mondial, care înțeleg nevoile fiecărei țări precum și impactul acestora asupra climei mult mai bine decât oamenii obișnuiți sau chiar conducătorii de jure ai respectivelor națiuni.

Această centralizare a economiei globale (care ar putea fi descrisă ca o fuziune a capitalismului cu socialismului) va fi ajutată de o tranziție de la monedele naționale la cele digitale, controlate de băncile centrale.

Trecerea la monedele digitale este esențială pentru Marea Resetare. Întrucât economiile nu sunt dispuse să se supună ideilor economiștilor, oamenii trebuie de asemenea urmăriți îndeaproape pentru ca nu cumva obiceiurile personale de consum sau antreprenoriatul de pe piața neagră să saboteze efortul de război împotriva schimbărilor climatice.

O astfel de reglementare se va realiza, parțial, prin eliminarea banilor de hârtie, care nu pot fi urmăriți, precum și prin transparentizarea și înregistrarea permanentă a tuturor tranzacțiilor financiare.

Această parte a Marii Resetări se referă în mod radical la cea de-A Patra Revoluție Industrială care, potrivit lui Scwab[2], ”se caracterizează printr-o fuziune de tehnologii care estompează granițele dintre sfera fizică, cea digitală și cea biologică”.

”Internetul corpurilor” (IoB) – rețelele poroase care decurg din interfața corpurilor umane cu mașinile conectate la internet – oferă deja un grad de control social de neconceput până acum, prin manipularea datelor derivate de la telefoanele inteligente, gadgetu-rile de fitness, pompele automate de insulină, implanturile cohleare, stimulatoarele cardiace și orice alt tip de dispozitive omniprezente în ziua de astăzi, unele având un real potențial letal[3].

Schwab își imaginează entități internaționale care reglementează IoB, astfel încât acesta să funcționeze ”ca o completare a celor mai bune părți ale naturii umane – creativitate, empatie, administrare”, înălțând astfel umanitatea la o nouă conștiință morală și colectivă, bazată pe un sentiment unanim împărtășit al destinului comun.

IoB joacă un rol din ce în ce mai important în ”internetul lucrurilor” (IoT), piața despre care se preconizează că, până în 2027, va depăși 2,4 trilioane de dolari[4].

Așa stând lucrurile, pentru ca abuzul totalitar să fie aproape garantat, nici măcar nu mai este necesar ca Silicon Valley și omologii săi de pretutindeni să manifeste vreo intenție nefastă.

Deoarece, așa cum abuzează astăzi de încrederea și confidențialitatea utilizatorilor în ceea ce privește IoT-ul și urmărirea online, este limpede că vor face exact același lucru cu date mult mai profitabile – deoarece infinit mai intime – generate de IoB.

Conform portalului Great Reset al Forumului Economic Mondial[5], conținutul ”conștiinței morale” a lui Schwab ”se va alinia preocupărilor susținătorilor occidentali ai justiției sociale”.

În SUA, mulți conservatori și libertarieni sunt deja alarmați de inițiativa ”pașapoartelor de sănătate”[6], temându-se că acestea vor duce la implementarea unui sistem de credit social în stil chinezesc, în vederea impunerii cu orice preț a ”moralității progresiste”.

Și, ținând seama de entuziasmul Forumului Economic Mondial pentru felul în care Partidul Comunist Chinez își supraveghează cetățenii, asemenea temeri sunt mai mult decât justificate.

Agenda Marii Resetări pare extrem de familiară evanghelicilor americani cu predilecție pentru escatologia dispensaționalistă.

Dar cum ar putea privi literaliștii biblici, înspăimântați deja de cardurile de credit, pasiunea Forumului Mondial Economic pentru IoB și moneda digitală fără a se gândi imediat la cea de-a doua fiară din Apocalipsa 13, care are puterea ”de a face să fie omorâți toți cei ce nu i se vor închina”, ”forțându-i pe toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn [o inscripție ștampilată] pe mâna dreaptă, sau pe frunte”? Și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.”?

Este ca și cum Klaus Schwab ar fi citit toate speculațiile apocaliptice despre Anticrist și guvernul unic, dela John Nelson Garby la Hal Lindsey, Pat Robertson și John Hagee, decizând că ele reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât chiar foaia de parcurs înspre utopie.

Și, oare, atunci când elitele lumii urzesc ziua în amiza mare o nouă ordine mondială, ne mai putem mira că oamenii încep să agreeze diversele fantezii QAnon[7] privitoare la ceea ce fac aceleași elite pe întuneric?

Anxietatea apocaliptică pricinuită de dispensaționalism este departe de a fi doar un fenomen evanghelic sau chiar creștin. Aceasta ne-a impregnat cultura într-o asemenea măsură încât până și progresișii seculari oscilează între optimismul postmilenialist și disperarea premilenialistă.

O anxietate americană prin excelență, care părea să se fi calmat după evenimentele de la 11 septembrie, reapărând brusc odată cu speculația că primul președinte negru al SUA ar fi fost în realitate chiar Antihristul însuși, și care este acum pe punctul de a exploda mai puternic decât oricând altcândva.

În luna noiembrie a anului trecut, fostul secretar de stat John Kerry – care ocupă actualmente funcția de trimis special al președintelui Biden pentru climă – a declarat[8] la o discuție a Forumului Economic Mondial că administrația Biden va sprijini Marea Resetare.

”Se va întâmpla”, a promis Kerry. ”Și cred că se va întâmpla cu o viteză și o intensitate mai mare decât ne putem imagina. De fapt, cetățenii SUA tocmai au realizat o Mare Resetare. Care s-a petrecut la un nivel record de votare.”

SUA s-au dovedit cândva un bastion împotriva mașinațiilor tentaculare ale Uniunii Sovietice. Însă victoria a reclamat extinderea propriilor tentacule și, de atunci, nu și le mai poate retrage. Iar acum, după un scurt interegn portocaliu, acele tentacule se zvârcolesc, dornice să îndeplinească mandatul fantezist de a supune întreaga lume unui totalitarism neoliberal mai înspăimântător decât tot ce a realizat vreodată URSS.

Desigur, este posibil să supraestimez urzeala diavolească de la Davos.

Dar, chiar și în absența unei intenții totalitare conștiente, logica pieței în sine ne îndreaptă inexorabil către distopie, desființând distincția dintre puterea corporativă și puterea de stat, transformând oamenii în obiecte, noduri producătoare de date ale unei rețele în continuă expansiune, lipsite de individualitate și liber arbitru.

Sau, cine știe, Marea Resetare ar putea fi, pe lângă propagandă terapeutică menită să protejeze investițiile găștii Davos, doar încă o modalitate de a concilia lumea cu decizii economice și politice luate cu zeci de ani în urmă?

Oricum, dincolo de literalismul febril al dispensaționaliștilor, ”instaurarea regatului lui Antihrist” poate fi probabil înțeleasă nu ca un singur eveniment survenit la un moment dat ci, mai degrabă, ca un proces recurent, un model de dominație vizibil de-a lungul mileniilor, un pattern pe care trebuie să-l putem recunoaște, pentru a-l distruge înainte ca ”mâna învizibilă” să ne apuce de beregată.

Justin Lee

Traducere și adaptare de Nedeea Burcă

Sursa:https://www.theamericanconservative.com/articles/the-sleepiest-antichrist/