Suntem conduși de oameni proști și periculoși
Această imagine înfățișează noua rachetă balistică rusească cu rază medie de acțiune ”Oreshnik”, lovind joi, 21 noiembrie, instalația militaro industrială PA Pivdenmash din Dnepropetrovsk, Ucraina. Atacul marchează prima utilizare a încărcăturii MIRV într-o luptă. Rachetele Oreshnik sunt concepute, în mod evident, pentru focoase nucleare dar, de data aceasta, rușii au utilizat muniție convențională, avertizând Occidentul și semnalându-ne nouă, tuturor, că suntem mai aproape decât oricând de declanșarea unui război nuclear.
Atacul rusesc vine ca răspuns la provocările NATO. Joe Biden, președintele senil al SUA, și-a intervertit propria-i politică și a autorizat utilizarea rachetelor americane cu rază lungă de acțiune împotriva unor ținte din interiorul Rusiei. Câteva zile mai târziu au fost lansate din Ucraina șase rachete americane ATACMS, urmate de o salvă de British Storm Shadows, toate acestea fiind îndreptate înspre ținte din Kursk și Bryansk.
În septembrie, președintele rus Vladimir Putin a declarat că asemenea atacuri asupra teritoriului rus ”ar însemna nimic mai puțin decât o implicare directă… că țările NATO, Statele Unite și țările europene participă în mod activ la războiul din Ucraina”. El a promis că ”implicarea directă” va ”schimba în mod dramatic însăși natura conflictului”. La câteva săptămâni după aceste declarații, Kremlinul a propus revizuiri ale doctrinei nucleare a Rusiei, conform cărora ”un atac al unui stat non-nuclear… susținut de unul care posedă arme nucleare” ar fi considerat un ”atac mixt”, care ar putea justifica un răspuns nuclear. Putin a aprobat aceste modificări doar cu câteva ore înainte de prima salvă de rachete ATACMS.
Într-o declarație făcută după atacul asupra Dnepropetrovkului, Putin a observat că ”conflictul regional din Ucraina, provocat de Occident, a asumat elemente de natură globală”. El a insistat, de asemenea, că Rusia are ”dreptul să folosească arme împotriva instalațiilor militare ale acelor țări care permit utilizarea propriilor arme împotriva instalațiilor noastre” și a promis că va ”răspunde decisiv și în oglindă” în cazul escaladării.
După cum s-a aflat cu prilejul uimitoarei scurgeri de informații Taurus, din martie, personalul ucrainean nu are nici expertiza, nici informațiile necesare utilizării sistemelor occidentale complexe de rachete cu rază lungă. Acestea sunt operate în interiorul Ucrainei de către consilieri NATO, cu informații luate de la sateliții NATO. Cantitatea mică de rachete (doar 50 de ATACMS furnizate de Statele Unite, dintre care probabil au mai rămas 44) și excepționalitatea apărării aeriene rusești înseamnă, în plus, că aceste provocări nu au nicio șansă de a schimba cursul războiului. Chiar și americanii recunosc acest lucru, mărturisind că își doresc doar ”să transmită un mesaj” Coreei de Nord – anume ”că trupele lor [din Rusia] sunt vulnerabile și nu ar trebui să trimită mai multe”. Oficialii administrației Biden spun, de asemenea, că alegerea lui Trump a redus ”riscurile escaldării conflictului presupus de permisiunea acordată Ucrainei de a lovi în interiorul Rusiei cu armament furnizat de SUA”, deoarece ”Putin… știe că mai are de așteptat doar două luni până la instalarea noii administrații.” Dar așa cum se știe, să te îndoiești că adversarul tău va riposta este extrem de periculos și destabilizator.
Presa germană se ocupă de aceste evoluții de rău augur cu lipsa ei tipică de viziune și maturitate. De exemplu, belicoșii de la Die Welt ne anunță zglobii că ”amenințările exagerate ale lui Putin arată doar cât de slab este el în realitate”.
Atacul nuclear este, într-un fel, o recunoaștere a slăbiciunii. Putin știe că amenințările sale nucleare s-au cam fumat și nu mai au efectul dorit asupra politicienilor occidentali. De exemplu, ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a reacționat cu plictiseală la noua doctrină nucleară rusă: ”Nu ne vom lăsa intimidați, indiferent de ceea ce se trâmbițează în jur”, a spus Baerbock… Fanfaronada din ce în ce mai agresivă a lui Putin, urmată de desfășurarea de rachete, arată de asemenea, cât de neputincios este liderul de la Kremlin atunci când vine vorba despre oprirea sprijinului occidental pentru Ucraina. ”Pentru prima dată de la lovitura de stat a lui Prigojin, Putin pare să fie puternic afectat”, spune expertul în Europa de Est, Nico Lange. ”Acum este momentul potrivit să dublăm miza jocului”. Reacția lui Putin arată că lansarea rachetelor cu o rază mai lungă de acțiune a fost exact pasul potrivit.
Una dintre cele mai neplăcute consecințe ale NATO este ceea ce s-ar putea numi ”Efectul iubitei nebune”. Multe țări europene și nu puțini politicieni germani, simțindu-se în siguranță în spatele umbrelei defensive americane, își dau pur și simplu drumul agresivității așa cum n-ar îndrăzni niciodată dacă ar fi direct responsabili pentru propria lor securitate. Ei se comportă precum o duduie cherchelită, convinsă că iubitul ei va tolera absolut tot ce face. Este instructiv să comparăm acest comportament nebunesc cu tonul presei americane adiacente regimului, care este adesea mult mai ponderată cu privire la riscurile enorme pe care ni le-am asumat fără niciun motiv, citând chiar din experții care recunosc că ”ne aflăm într-o spirală a escaladării extreme, cu o dinamică proprie”.
Eugyppius
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
