În SUA toți cetățenii trecuți de 16 ani sunt eligibili pentru vaccinarea anticovid. HealthCare.gov, agenția din spatele Legii privind protecția pacienților și îngrijirea la prețuri accesibile (Obamacare), a anunțat recent că vaccinul se constituie într-un instrument de mare ajutor pentru stoparea pandemiei și, totodată, în cea mai bună protecție împotriva virusului sars-cov-2.

Dar oare chiar așa stau lucrurile? Și cum se explică ignorarea imunizării naturale, de care foarte mulți dintre noi beneficiază deja, cu avantaje superioare actualelor vaccinuri anticovid, aflate deocamdată sub autorizație de urgență?

Imunizarea naturală este un proces cunoscut de foarte multă vreme care oferă, de asemenea, o protecție semnificativă și împotriva infecției covid 19.

Potrivit cercetărilor finanțate de National Institutes of Health (NIH) și publicate în ianuarie în revista Science, sistemele imunitare ale mai mult de 95% dintre persoanele care s-au vindecat de covid 19 aveau amintiri durabile ale virusului până la opt luni după infecție[1].

Protecția poate fi puternică chiar și atunci când simptomele nu au fost, neapărat, severe.

În acest sens, există un studiu care a examinat persoanele care au făcut forme ușoare ale bolii și care constată, în cazul acestora, nu doar ”persistența celulelor imune”, ci și ”diferențierea lor continuă și coordonată, până la convalescență, într-o caracteristică a memoriei de auto-reîntregire de lungă durată”[2].

Dar este, oare, această protecție, mai eficientă decât aceea oferită de vaccinare?

Un studiu făcut în Danemarca[3] sugerează că imunitatea indusă de vaccin poate fi ceva mai performantă decât imunitatea naturală, care s-a dovedit a preveni reinfectarea a aproximativ 80% din cei care au făcut boala (comparativ cu eficacitatea de 95% a vacinurilor pretinsă de către producătorii acestora.)

Cu toate acestea, cercetătorii recunosc existența unor mari necunoscute, având în vedere noutatea bolii și, pe cale de consecință, lipsa unor date comparative puternice.

Totuși, atunci când vine vorba despre protecția antivirală, știm de foarte multă vreme, că imunitatea naturală este, în general, superioară imunității obținute prin vaccinare.

Într-un videoclip din martie 2020[4], dr. Paul Offit, director al Centrului de Educație pentru Vaccinuri și profesor de pediatrie la Spitalul de Copii din Philadephia a abordat diferența dintre imunitatea naturală, dobândită prin boală, și cea dobândită prin intermediul vaccinului, folosindu-se ca exemplu pe sine însuși.

Astfel, el a explicat că anticorpii împotriva rujeolei pe care i-a dezvoltat în copilărie, când a făcut boala, sunt probabil de trei ori mai puternici decât cei dobândiți de copiii vaccinați din ziua de azi.

Numai că obținerea acestui nivel superior de protecție vine la pachet cu riscul crescut de a dezvolta o formă mai gravă a bolii, deci cu pericolul spitalizării sau chiar cu acela al unui potențial deces.

Întrebarea mai bună – spune Offit – este dacă vaccinurile sunt suficient de eficace. Pentru că ele au capacitatea de a oferi un răspuns imun care ar putea elimina boala, așadar fără a supune populația riscurilor asociate dobândirii imunității naturale.

”Ei bine, răspunsul pentru rujeolă există deja. În momentul în care, în 1991, am adăugat o a doua recomandare de vaccinare împotriva rujelei, aceasta a fost eradicată în SUA până în anul 2020. Singura explicație a recentei reveniri a bolii este numărul critic de părinți care a ales să nu își vaccinze copiii – a continuat el.

Un studiu[5] din 1984, publicat în Jurnalul American de Epidemiologie adaugă un detaliu crucial care lipsește din povestea lui Offit.

Astfel, cercetătorii au descoperit că imunitatea naturală a generației Baby Boomers (născută după cel de-al doilea Război Mondial), joacă un rol substanțial în eliminarea cazurilor de rujeolă din SUA.

Într-un interviu[6] din 2019, Barbara Loe Fischer, cofondator și președinte al National Vaccine Information Center spune că această protecție imunitară naturală, mai puternică și mai durabilă, de care beneficiază generația celor vârstnici, nu poate fi înlocuită prin mai multe vaccinuri.

”Noi nu am fost niciodată vaccinați, dar contribuim la imunitatea de grup dobândită prin intermediul vaccinului. Și, pe măsură ce murim, bariera aceasta începe să dispară” – a spus Fischer.

”Imunitatea dobândită prin vaccin nu este aceeași cu imunitatea dobândită în mod natural. O problemă prezentă încă de la crearea vaccinurilor, deoarece ei nu au înțeles niciodată cum să facă vaccinurile astfel încât acestea să imite perfect procesul imunizării naturale.”

Erodarea încrederii în imunitatea naturală

Vaccinurile deschid o cale înspre imunitate fără riscurile asociate cu o formă gravă a bolii. Dar, pentru a fi cinstiți, trebuie să spunem că ele vin, de asemenea, cu propriul lor set de riscuri.

Una dintre probleme este că vaccinurile pot răspândi, efectiv, boala.

În 2019, The Associated Press a raportat că, în patru țări africane, vaccinul antipolio a cauzat mai multe cazuri de poliomielită decât virusul sălbatic în sine.

Pe de altă parte, în urma vaccinurilor, putem deveni mai vulnerabili la alte boli decât cele împotriva cărora am fost vaccinați. Fenomenul este cunoscut sub numele de ”interferență virală” și a fost demonstrat într-un studiu publicat în numărul din ianuarie 2020 al revistei Vaccine.

Studiul a explorat interferențele virale prin compararea cazurilor de infecții respiratorii în rândurile personalului Departamentului Apărării, la persoanele care au beneficiat și la cele care nu au beneficiat de un vaccin antigripal.

Vaccinul antigripal nu a crescut numărul tuturor infecțiilor respiratorii, dar a fost ”asociat în mod semnificativ cu un alt coronavirus, nespecificat”.

Cu alte cuvinte, cei care au primit vaccinul antigripal au fost mai predispuși să se infecteze cu un alt coronavirus.

Imunitatea naturală odată dezvoltată ne poate însă oferi protecție chiar și împotriva unor boli noi. Lucru demonstrat de un studiu recent, publicat în Journal of Infectious Diseases[7], care arată că rinovirusurile umane, cauza răcelilor obișnuite, ”declanșează un răspuns care blochează replicarea sars-cov-2.

”Simulările matematice arată că această interacțiune virus-virus va avea probabil un efect la nivel de populație, deoarece o prevalență crescândă a rinovirusului va reduce numărul de noi cazuri de covid 19” – au raportat cercetătorii.

Deși mass media descrie vaccinarea în alb-negru, caracterizând oamenii ca fiind pro sau împotriva acesteia, exemplele individuale sunt, de obicei, mult mai complexe. Iar experții în sănătate, în special, creditează adesea unele vaccinuri mai mult decât pe altele.

Totodată, o mare parte a comunității de sănătate publică are mai multă credință în puterea imunității naturale decât ar dori oficialii să recunoască.

Un exemplu ar fi Declarația de la Great Barrington, vestitul de-acum document semnat de un mare număr de epidemiologi și alți oameni de știință din domeniul sănătății publice.[8]

Anul trecut, înainte de apariția oricărui vaccin, aceștia propuneau încetarea devastatoarelor măsuri de carantinare care au caracterizat răspunsul oficial la covid 19, pentru a înlesni apariția imunității naturale. Ei recomandau, de asemenea, ocrotirea cu predilecție a celor vulnerabili, în vreme ce marea majoritate a populației ar fi putut trăi normal, dezvoltând anticorpi care ar fi sfârșit prin a proteja întreaga populație.

”Abordarea cea mai înțeleaptă și blândă, care pune în balanță riscurile și beneficiile obținerii imunității de grup, este să permitem celor care au un risc minim să-și trăiască viețile în normalitate și să consolideze imunitatea la virus prin infectare naturală. Totodată trebuie să îi protejăm mai bine pe cei care au riscul cel mai ridicat. Noi numim asta protecție focalizată” – declarau cei 43 000 de medici și peste 14 000 de oameni de știință din domeniul sănătății publice.

Peste 99% dintre persoanele care au fost testate pozitiv pentru covid 19 au supraviețuit, ceea ce sugerează că protecția naturală construită împotriva acestui virus ar putea fi enormă. Acești indivizi și-au cucerit deja imunitatea, dar oficialii nu par foarte interesați să aprecieze anticorpii câștigați în acest fel.

De exemplu, Grupul de Lucru Federal pentru Imunitate la Infecția Covid 19, din Canada[9], consideră că utilizarea pașapoartelor ”va fi limitată la imunitatea conferită de vaccinuri, deoarece există mai multe dovezi științifice privind imunitatea la vaccinuri decât imunitatea naturală”.

Este ca și cum imunitatea naturală ar fi pur și simplu eliminată din conversație.

De altfel, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a schimbat încă din iunie 2020 definiția imunității de grup.[10]

Așa cum îndeobște se știe, ”imunitatea de grup” este atinsă în momentul în care o anumită boală încetează să mai reprezinte vreun pericol, datorită numărului suficient de mare de oameni deveniți imuni, fie prin intermediul infecției naturale, fie prin acela al vaccinării.

Conform noii definiții a OMS, imunitatea de grup poate fi atinsă exclusiv prin vaccinare.

Unul dintre motivele pentru care oficialii pot respinge influența imunității naturale este că, spre deosebire de imunitatea conferită de vaccin, aceasta poate varia de la un individ la altul. De aceea, centrele SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) sfătuiesc persoanele care au fost testate pozitiv și s-au vindecat să accepte, totuși, vaccinarea.

”În acest moment experții nu știu cât timp este protejat cineva după vindecarea infecției covid 19. Imunitatea naturală variază de la persoană la personă. Și există unele dovezi timpurii conform cărora imunitatea naturală poate să fie una de scurtă durată” – afirmă CDC.

Dar se știe că agenția exagerează avantajele vaccinării.

În decembrie 2020, CDC a declarat că vaccinul Pfizer a demonstrat beneficii pentru cei care fuseseră infectați anterior cu covid 19, fiind obligată ulterior să-și retragă afirmația recunoscând, în momentul în care un congresman SUA a subliniat că studiile menționate nu demonstrează un asemenea beneficiu, că aceasta a fost inexactă[11].

Există motive care sugerează că imunitatea naturală la covid 19 poate avea beneficii majore, exact așa cum se întâmplă în cazul altor boli. Chiar dacă, la fel ca în cazul vaccinului, nimeni nu știe cât poate dura imunitatea naturală la sars-cov-2, virusul despre care se spune că ar provoca covid 19. Dar, conform unui studiu[12] publicat anul trecut în revista Nature, pacienții care s-au vindecat după primul focar SARS, din 2003, dețin încă celulele T de memorie de lungă durată chiar și acum, după 17 ani.

Iar aceste celule T, dezvoltate în mod natural, contribuie pe mai departe la sănătatea publică, cercetătorii detectând celule T specifice sars-cov-2 chiar și la indivizi fără antecedente de sars, covid 19, sau vreun contact cu cineva care a avut aceste boli.

Totuși, oficialii susțin că aceia care și-au dezvoltat propria protecție imunitară au în continuare nevoie de ajutorul industriei de medicamente. Toată lumea este încurajată să accepte vaccinul, fără a se ține seama de faptul că vaccinarea indivizilor cu imunitate naturală îi poate de fapt împinge pe aceștia către un risc personal mai mare, fără niciun beneficiu pentru sănătatea publică.

Un studiu realizat în urma unui sondaj a constatat că persoanele care s-au vindecat de covid 19 au crescut semnificativ incidența și severitatea efectelor secundare ale vaccinului, comparativ cu cei care nu au avut boala în prealabil[13], aceiași cercetători descoperind și că vaccinurile ARNm (Pfizer și Moderna) au provocat efecte sistemice mai ușoare și mai puțin frecvente în comparație cu vaccinurile vectoriale virale.

Conan Milner

Traducere și adaptare Nedeea Burcă

sursa: https://www.theepochtimes.com/natural-immunity-public-healths-forgotten-ally_3811527.html

 

1https://www.nih.gov/news-events/nih-research-matters/lasting-immunity-found-after-recovery-covid-19