La Campionatul Mondial de scrimă, de la Milano, s-a petrecut deunăzi un eveniment, realmente anormal, care „în alte vremuri” exceda sfera politică şi extrasportivă. Ucrainianca Olga Kharlan şi rusoaica Anna Smirnova s-au întâlnit în primul tur al tabloului principal, în ceea ce a fost şi prima „confruntare” de la izbucnirea războiului, între două sportive din cele două ţări, aflate în ceea ce ştim de acum, un război nemilos de peste un an şi jumătate, cu nenorocirile lui. Cele două sportive au trebuit să se dueleze într-o disciplină olimpică. Federaţia internaţională de scrimă permite, sub banner neutru, participarea sportivilor ruşi şi belaruşi în competiţiile sale. O concesie, până la urmă, salutară, fiindcă sportul ar trebui scos de sub incidenţa sancţiunilor promovate, în continuare, de unele federaţii internaţionale, dar şi de FIFA şi UEFA. Olga Kharlan (32 ani) de 4 ori medaliată olimpică şi tot de atâtea ori campioană mondială, recent medaliată cu aur la Jocurile europene de la Cracovia, a învins-o pe rusoaica Anna Smirnova (15-7) calificându-se pentru următoarea rundă a tabloului principal. Furtuna a izbucnit imediat după încheierea confruntării. Rusoaica, după ce a fost învinsă, s-a dus la adversara ei pentru a-i strânge mâna, gest pe care ucrainianca l-a refuzat cu ostentaţie, respectând într-un fel instrucţiunile primite. Ea a şi declarat: „Mesajul meu de astăzi este că noi sportivii ucrainieni suntem pregătiţi să-i înfruntăm pe ruşi pe terenurile de sport, dar nu le vom strânge niciodată mâna. Nu ne vor obliga niciodată la pace”. Ei bine, rusoaica a refuzat să părăsească covoraşul, timp de 50 de minute, solicitând o penalizare a adversarei sale. Şi astfel, în loc să evolueze împotriva bulgăroaicei Yoana Ilieva, în turul următor, ucrainianca s-a văzut descalificată, conform regulementului în vigoare pentru gest nesportiv. Nesalutarea rivalului la finalul luptei are drept consecinţă „cartonaşul negru”, sinonim cu descalificarea din competiţie şi o suspendare pe timp de 2 luni. În felul acesta bulgăroaica Ilieva s-a calificat direct în optimile de finală, unde o va întâlni pe azera Anna Bashta. Dar faptul acesta are mai puţină importanţă. Ucrainianca, o sportivă de mare talent, plăteşte tribut unor instrucţiuni, pentru care putem avea toată înţelegerea. Ea susţine că a întins sabia cu respect, ca formă de salut, chiar dacă n-a vrut să-i strângă mâna. Descalificarea este disproporţionată şi atrage necalificarea olimpică. Preşedintele FIE, grecul Emmanuel Katsiadakis, susţine că a aplicat litera regulementului. Patru scrimeri ruşi şi-au asigurat locul la Campionatul Mondial de la Milano, decisiv pentru calificarea la Olimpiadă, în circumstanţe bizare. Deunăzi, ministrul ucrainian al Sportului, Vadym Guttsait, a autorizat prin decret modificat, miercuri 26 iulie a.c., ca sportivii din ţara sa să concureze în competiţii internaţionale contra sportivilor ruşi şi belaruşi, cu condiţia ca aceştia să se afle sub banner neutru, dar sunt interzişi în competiţiile în care sportivii reprezintă Federaţia rusă sau Belarusul şi concurează sub drapel naţional. E o acceptare tacită a recomandărilor preşedintelui CIO, Thomas Bach, făcută federaţiilor internaţionale, abilitate să ia fiecare „o decizie separată”. În Ucraina războiul afectează întreaga ţară. Şi implicit pregătirea sportivilor în vederea Olimpiadei de anul viitor. Nu e uşor de înţeles starea lor de spirit. Unora poate nici nu le vine să creadă că au fost Olimpiade, de-a lungul anilor, în care ucrainienii şi ruşii s-au aflat sub acelaşi drapel. Şi s-au îmbrăţişat la victorie. Cât priveşte cugetarea baronului Pierre de Coubertain, părintele Jocurilor Olimpice moderne, că acestea „sunt reflectarea fericirii, a perfecţiunii şi a dragostei” ea aparţine unei alte lumi. Nu neapărat mai bună.

 

 

Un articol de Mircea Canțăr