Gustave Courbet II

Continuăm călătoria noastră alături de Courbet….

În Salonul din 1857, Courbet a expus șase tablouri. Printre acestea se numărau Doamnele de pe malul Senei (vară) , înfățișând două prostituate sub un copac, precum și prima dintre multele scene de vânătoare pe care Courbet le-a pictat în restul vieții sale: Caprioara vânată în zăpadă și Cariera.

 

Tinere Doamne de pe malul Senei , pictată în 1856, a provocat scandal.

Tinere Doamne de pe malul Senei

Caprioara vânată în zăpadă

 

Criticii de artă obișnuiți cu femeile nud convenționale, „atemporale” în peisaje au fost șocați de reprezentarea făcută de Courbet despre femeile moderne care își etalează cu lejeritate lenjeria.

Se consideră că expunând lucrări senzaționale alături de scene de vânătoare, de genul care a adus succes popular pictorului englez Edwin Landseer ,Courbet și-a garantat „atât notorietate, cât și vânzări”.

Nud dormind

 

În anii 1860, Courbet a pictat o serie de lucrări din ce în ce mai erotice , cum ar fi Nud dormind , culminând cu Originea lumii (L’Origine du monde) (1866), care înfățișează organele genitale feminine și nu a fost expusă public până în 1988, și Somnul (1866), cu două femei în pat.

Somnul

 

Acest din urmă tablou a devenit subiectul unei anchete a poliției atunci când a fost expus de un comerciant de tablouri în 1872.

Tânără scăldătoare

Izvorul

Nudul feminin a fost unul din subiectele preferate ale lui Courbet…sursă de inspirație și pentru Renoir ?

Femeie nudă cu câinele

Femeie cu papagal

La baie

Femeie în valuri

Adormită în baie

Bacanta

 

Probabil, însă că cel mai celebru nud al lui Gustave Courbet, rămâne Originea Lumii (1866). Wikipedia ne spune că : Originea lumii ( L’Origine du monde) este un tablou pictat în ulei pe pânză de artistul francez Gustave Courbet în 1866. Acesta este o imagine care înfățișează îndeaproape organele genitale și abdomenul unei femei dezbrăcate, întinsă pe pat, cu picioarele desfăcute. Încadrarea trupului gol, cu capul, brațele și picioarele în afara cadrului, subliniază erotismul operei.

 

Puteți vizualiza pictura în  Musée d’Orsay , la Paris sau …

pe situl https://app.smartify.org/ro/objects/gustave-courbet-lorigine-du-monde. Accesați Originea lumii…

 

Identitatea modelului. Istoricii de artă au speculat de ani de zile că modelul folosit de Courbet pentru L’Origine du monde a fost modelul său preferat, Joanna Hiffernan, cunoscut și sub numele de Jo.

La belle Irlandaise (Portret al lui Jo)

 

Iubitul ei la acel moment era pictorul american James Whistler, un prieten al lui Courbet. Hiffernan a fost modelul unei serii de patru portrete pentru Courbet, denumite La belle Irlandaise („Portret al lui Jo”), realizate în 1865-1866. Posibilitatea ca ea să fi fost model pentru L’Origine du monde sau ca ea să fi avut o aventură cu Courbet ar putea explica separarea bruscă a lui Courbet de Whistler imediat după aceea. În ciuda părului roșu care contrastează cu cel pubian negru din L’Origine du monde, ipoteza că Hiffernan a fost modelul continuă să existe. Jacky Colliss Harvey invocă ideea că părul pubian al femeii o sugerează drept candidată ca model pe bruneta pictată cu Hiffernan, de Courbet, în Somnul și că identificarea cu Hiffernan a fost mai mult influențată de imaginea eroticizată și sexualizată a femeii roșcate.

 

Există ipoteze, conform cărora tabloul a fost secționat… O posibila secțiune superioară a L’Origine du monde…În februarie 2013, Paris Match a scris că expertul Jean-Jacques Fernier a autentificat un tablou al bustului unei femei tinere ca partea superioară a L’Origine du monde, care, potrivit unora, fusese tăiat din lucrarea originală.

 

Fernier a afirmat că, în urma concluziilor la care a ajuns după doi ani de analiză, capul va fi adăugat la următoarea ediție a catalogului Courbet. Musée d’Orsay a indicat că L’Origine du monde nu a fost parte dintr-o lucrare mai mare. The Daily Telegraph a relatat că „experții de la centrul de cercetare în artă CARAA (Centre d’Analyses et de Recherche en Art et Archéologie) au reușit să alinieze cele două tablouri prin șanțurile făcute în cadru original de lemn și linii din pânză, care se potriveau”. Potrivit CARAA, au fost efectuate analize ale pigmenților, care au fost identificați ca fiind pigmenți din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Afirmația relatată de către Paris Match a fost caracterizată ca fiind dubiosă de criticul de artă Philippe Dagen de la Le Monde, care arată căexistă diferențe în stil și faptul că similaritatea pânzelor ar putea fi cauzată de cumpărarea din același magazin.

 

Constance Quéniaux, posibil model pentru L’Origine du monde

 

Dovezi documentare leagă pictura de Constance Quéniaux, o fostă dansatoare la Opera din Paris și amantă a diplomatului Halil Șerif Pașa (Khalil Bey), care a comandat pictura. Potrivit istoricului Claude Schopp și președintelui Bibliotecii Naționale Franceze Sylvie Aubenas, dovada se regăsește în corespondența dintre Alexandre Dumas fiul și George Sand. Un alt potențial model este Marie-Anne Detourbay, care a fost și ea amanta lui Halil Șerif Pașa.

 

Tabloul are o istorie aventuroasă… Halil Șerif Pașa (Khalil Bey), un diplomat otoman, este considerat a fi persoana care a comandat lucrarea, la scurt timp după ce s-a mutat la Paris. Charles Augustin Sainte-Beuve i l-a prezentat lui Courbet, căruia i-a comandat o pictură pe care să o adăuge la colecția personală de imagini erotice, care include deja Le Bain turc (Baia turcească) de Ingres și o altă pictură de Courbet, Le Sommeil (Somnul), pentru care se presupune că Hiffernan a fost unul dintre modele.

 

 

Halil Șerif Pașa (Khalil Bey)

 

După ce finanțele lui Khalil Bey au suferit în urma jocurilor de noroc, pictura a trecut printr-o serie de colecții particulare. A fost cumpărat în 1868 în timpul vânzării colecției lui Khalil Bey de către anticarul Antoine de la Narde. Edmond de Goncourt a descoperit tabloul într-un magazin de antichități în anul 1889, ascuns în spatele unui panou din lemn decorat cu o pictură a unui castel sau unei biserici într-un peisaj de iarnă. Potrivit lui Robert Fernier, care a publicat două volume despre arta lui Courbet și a fondat Muzeul Courbet, colecționarul maghiar Baron Ferenc Hatvany l-a cumpărat la galeria Bernheim-Jeune în 1910 și l-a luat cu el la Budapesta. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pictura a fost furată de trupele sovietice, iar mai târziu răscumpărată de Hatvany. Hatvany a plecat din Ungaria, care se afla la un pas de a deveni comunistă în 1947. I-a fost permis să ia doar o singură operă de artă cu el la Paris, iar atunci a ales L’Origine.

În 1955, L’Origine du monde a fost vândut la licitație pentru 1,5 milioane de franci, aproximativ 4.285 de dolari americani la momentul respectiv. Noul proprietar a fost psihanalistul Jacques Lacan. El și soția lui, actrița Sylvia Bataille, l-au expus în casa lor de la țară în Guitrancourt. Lacan i-a cerut lui André Masson, fratele lui vitreg, să construiască un cadru cu fund dublu și să deseneze o altă imagine. Masson a pictat o versiune suprarealistă a tabloului L’Origine du monde.

La New York, publicul a avut posibilitatea de a vizualiza L’Origine du monde în 1988, în timpul expoziției Courbet Reconsidered la Brooklyn Museum. Pictura a fost inclusă și în expoziția Gustave Courbet la Muzeul Metropolitan de Artă în 2008. După ce Lacan a murit în 1981, Ministerul francez al Economiei și Finanțelor a fost de acord să considere achitată taxa de moștenire a familiei prin transferul tabloului („Dation en paiement” în dreptul francez) la Musée d’Orsay. Transferul a fost finalizat în anul 1995 și aici se găsește pictura și acum…

 

Sursa datelor istorice și a comentariilor : Wikipedia

Dar, să îl urmărim în continuare pe Courbet…

Bună ziua domnule Courbet

 

In jurul anului 1861, regimul lui Napoléon a devenit autoritar, folosind cenzura presei pentru a preveni creșterea popularitații opoziției, manipulând alegerile și privând Parlamentul de dreptul la dezbatere liberă și de puterea reală. În anii 1860, însă, Napoleon al III-lea a făcut mai multe concesii pentru a-și liniști oponenții liberali. Această schimbare a început prin a permite dezbaterile libere în Parlament și rapoartele publice ale dezbaterilor parlamentare. Cenzura presei, de asemenea, a fost relaxată și a culminat cu numirea liberalului Émile Ollivier , anterior lider al opoziției, la regimul lui Napoléon, ca prim-ministru de facto în 1870. Ca semn de reconciliere cu liberalii care îl admirau pe Courbet, Napoleon. III l-a nominalizat la Legiunea de Onoare în 1870. Refuzul său de a primi Legiunea de Onoare a înfuriat pe cei de la putere, dar l-au făcut extrem de popular printre cei care se opuneau regimului.

 

Săptămâna viitoare vom vedea ce i-a adus lui Courbet implicarea în politică…

 

 

 

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci