Scriitorul și filozoful englez G.K. Chesterton observa, încă din secolul trecut, că ”maeștrii plutocrației moderne”, au desemnat, cu un instinct foarte sigur, familia  drept ultimul obstacol capabil să reziste lăcomiei și setei lor de putere. Lucru din ce în ce mai vizibil în ultimele decenii, când au încercat din răsputeri spargerea acestei ultime linii de apărare. Eforturile fiindu-le, în cea mai mare parte, încununate de succes.

Au introdus dispozitivele electronice personale, care izolează indivizii, promițându-le tot felul de ”satisfacții” virtuale, au ”eliberat” femeile, trimițându-le la muncă și lipsind astfel societatea de aportul lor esențial la crearea și întreținerea gospodăriilor, creșterea copiilor și îngrijirea bătrânilor, trecând apoi la simplificarea procedurilor de divorț, la glorificarea trangenderismului și a homosexualității (care duc la izolare și infertilitate), ca să nu mai vorbim despre propagarea continuă a mesajelor conform cărora copiii sunt o povară – toate acestea și multe altele încă fiind folosite de către elite în scopul distrugerii familiei, singura capabilă să reziste asaltului globalist.

Pandemia de covid 19 a demonstrat, o dată în plus, cruzimea claselor conducătoare, care au făcut abstracție de toate cunoștințele noastre de până acum privitoare la sănătatea publică, transformând totul într-o nouă oportunitate de a-și urmări interesele. Pe spinarea celor ce nu-și puteau permite luxul de a sta acasă, în fața vreunui ecran, a celor ce și-au pierdut locurile de muncă sau micile afaceri, dar și, chiar mai dureros, pe spinarea copiilor, foarte puțin spre deloc periclitați de boală, dar nevoiți să suporte atât consecințele cinismului celor ce le-au închis școlile, i-au obligat să poarte mască ore de-a rândul în fiecare zi, furându-le până și bucuria jocului, cât și, foarte adesea, consecințele prostiei fudule a propriilor părinți.

Educația copiilor oamenilor de rând și a celor defavorizați a fost puternic afectată. Închiderea școlilor și faptul că li s-a interzis să se întâlnească în cadrul unor activități comune i-a distrus pe mulți dintre ei și încă n-am văzut pe nimeni din clasa conducătoare regretând sincer tot ce s-a întâmplat.

Îndreptarea răului, atât cât va fi posibil, depinde de noi: părinți, bunici, profesori și mentori, care suntem datori să le dăm înapoi copilăria furată.

Politicile de înspăimântare a populației trebuie să înceteze. Țâncii de șase ani nu trebuie să fie interesați nici de viruși, nici de război, și nici de schimbările climatice. Ei nu trebuie să devină germofobi și nu au nevoie de lecțiile de ură servite de mijloacele mass media.

Acesta fiind, de altfel, doar unul dintre motivele pentru care trebuie să-i luăm din fața ecranelor. Întrebat într-un interviu dacă copiilor săi le-a plăcut iPad-ul nou creat, CEO-ul Apple, Steve Jobs a răspuns: ”De fapt, noi nu îi lăsăm cu iPad-ul în casă. Este prea periculos pentru ei….”

Jobs a înțeles că ecranele creează dependență.

Ele pot fi de mare ajutor la școală, le îngăduie să rămână în legătură permanentă cu prietenii lor, pot fi o sursă continuă de distracție și îi pot ține ocupați atunci când părinții au alte treburi, dar acțiunea lor este asemănătoare cu aceea a unui drog care ațâță dopamina din creier și creează dependență.

Copiii trebuie scoși în aer liber.

Locuiesc într-un cartier în care odinioară existau largi spații verzi și chiar grădinițe în care locatarii blocurilor din împrejurimi semănau roșii, căpșuni, ceapă  sau, pur și simplu, doar flori. Îmi amintesc cu nostalgie zilele de vară în care văzduhul vibra de glasurile vesele ale celor mici, care se fugăreau printre rondurile multicolore și răsadurile înverzite.

Dar, la un moment dat, cineva a vrut să construiască pe acel teren, a stricat grădinile și a făcut săpături, fără a ține cont de existența pânzei freatice. Până în cele din urmă, apa a sfârșit prin a inunda întreaga porțiune, iar lacul uriaș rezultat, un adevărat rai al țânțarilor, a fost împrejmuit pe dinafară cu un gard de sârmă de câțiva metri înălțime și lăsat de izbeliște până în ziua de azi.

Nu știu ce fac copiii de acum în timpul liber… Îi văd doar rareori trecând pe stradă, aproape întotdeauna cu măștile trase până sub ochi și pot presupune că acasă stau închiși în camerele lor, unde se joacă pe computer, sau se uită la bogdanchireacii și jurmii de la televizor.

Primăvara se apropie cu pași repezi, așa că haideți să-i încurajăm să petreacă ceva mai mult timp în aer liber!

Totodată, pentru perioadele de stat în casă, avem la îndemână mai mult de două milenii de fabule, basme, istorie, poezii și povești care le pot însufleți imaginația și îi pot îndrepta pe calea cea bună. Dacă am vrea să-i creștem sănătoși, ar trebui să îi hrănim cu aceste vitamine ale civilizației cu aceeași insistență cu care le cerem să mănânce broccoli sau să bea suc de morcovi.

Din păcate, o mare parte a părinților din România abia dacă au bani de mâncare și ceva îmbrăcăminte, iar elitele noastre intelectuale și politice nu au făcut niciodată nimic nici pentru ieftinirea cărților și nici pentru dotarea unor biblioteci la care să aibă acces facil elevii din toate clasele sociale.

Dar de ce-ar fi face-o, câtă vreme un tânăr care citește este capabil să își înalțe mintea și sufletul pe culmile cele mai mărețe, să își construiască propriul set de valori, suficient de puternice cât să fie gata să le apere chiar cu prețul propriei sale vieți? Inginerii sociali și proprietarii câmpurilor de sparanghel au nevoie de copiii noștri doar cu masca trasă până sub ochi, păstrând cu sfințenie ”distanța socială”, fezandați de propagandă și pregătiți să accepte orice compromis moral.

Rata natalității este de multă vreme în scădere, astfel încât, cei care doresc să promoveze agenda elitei globaliste de astăzi nu trebuie decât să continue cu același succes ceea ce au început: distrugerea familiei, precum și a sănătății mintale și fizice a copiilor. Pentru că, nu-i așa?!, copiii nu fac decât să împovăreze planeta, accelerând schimbările climatice…

Cei care, însă, își doresc ca acestă țară să fie locuită și în viitor, tot de noi, ar face bine să se trezească! Copiii sunt singurii care ne oferă un motiv de a trăi, de a spera și de a lupta pentru supraviețuirea noastră ca neam. Dintre ei se vor alege acele minți luminate capabile să aducă binele într-o lume din ce în ce mai întunecată. O familie frumoasă este o formație puternică de luptă pentru adevăr și dreptate. Pentru viitor.

Nedeea Burcă

 

Accesul la ziarul nostru este liber, dar dacă ți-a plăcut articolul, poți să faci cinste cu o cafea aici!