”Mijloacele pot fi justificate prin scop. Dar sfârșitul trebuie să fie la rândul său justificat”, scria Troțki.
Puțini dintre dvs. n-ar fi de acord asupra faptului că trăim într-o perioadă de confuzie morală. Majoritatea oamenilor știu să deosebească binele de rău. Dar, dacă am fi presați să explicăm de ce credem în ceea ce facem, bănuiesc că ar exista o mulțime de priviri în gol și de răspunsuri incoerente.
Justificarea crimei
De multe ori, aceasta este atribuită emotivismului, o filosofie care susține că toate judecățile evaluative și mai ales judecățile morale sunt doar atitudini emoționale (chiar și aceasta de față).
Filosoful Alasdair Macintyre, a observat însă că oamenii din ziua de azi îmbrățișează această filosofie doar în principiu și că, în practică, o resping. De exemplu, puțini dintre noi ar admite că afirmația ”crima este un lucru rău” ține pur și simplu de preferințele individuale ale vorbitorului. Majoritatea ar fi de acord că este enunțul unui adevăr moral, chiar dacă nu ar putea explica de ce.
Încercările de a justifica crima au fascinat mințile cele mai profunde, de-a lungul multor generații. De exemplu, crima ca bun utilitar se află în centrul intrigii capodoperei lui Dostoievki, Crimă și pedeapsă, una dintre cele mai teribile romane psihologice scrise vreodată.
Decizia lui Raskolnikov de a ucide o bătrână cămătăreasă este rezultatul concepției sale conform căreia bărbații excepționali nu sunt supuși acelorași convenții morale ca oamenii obișnuiți. Aceasta este o filosofie morală pe care Dostoievsky o respinge, însă ideile sale privitoare la justificările utilitare ale crimei s-au dovedit a fi premonitorii.
După ceva mai bine de o jumătate de secol, în lucrarea sa, Their Morals and Ours, revoluționarul comunist Lev Davidovici Troțki, a explicat de ce, în anumite circumstanțe, asasinatul putea fi complet îndreptățit – chiar rațional.
”Mijloacele pot fi justificate prin scop. Dar sfârșitul trebuie să fie la rândul său justificat”, scria el. Din punctul de vedere al marxismului, care exprimă interesele istorice ale proletariatului, sfârșitul este justificat dacă duce la creșterea puterii omului asupra naturii și la desființarea exploatării omului de către om.
El a continuat:
”În primul rând și ireconciliabil, morala revoluționară respinge servilismul în raport cu burghezia și trufia în raport cu muncitorii, adică acele caracteristici în care pedanții și moraliștii mic burghezi sunt cufundați în mod temeinic.
Aceste criterii nu oferă, desigur, un răspuns clar la întrebarea ce este și ce nu este permis în fiecare caz separat. Nu pot exista astfel de răspunsuri automate. Problemele moralității revoluționare se contopesc cu problemele strategiei și tacticii revoluționare”.
Conform unei asemenea filosofii, era perfect logic ca Troțki să ordone moartea copiilor țarului Nicolae al II-lea – Olga Nikolaevna, Tatiana Nikolaevna, Maria Nikolaevna, Anastasia Nikolaevna și țareviciul Alexei Nikolaevici.
”Uciderea copiilor țarului a fost corectă, deoarece era justificată politic”, explică filosoful și istoricul polonez Leszek Kolakovski, în cartea sa Principalele curente ale marxismului. Iar Troțki era de aceeași părere.
Scopurile versus mijloacele
Desigur, Troțki a căzut din grațiile lui Stalin (un fenomen deloc neobișnuit). Drept urmare, cei doi fii si săi au fost uciși în timpul epurărilor, o atrocitate pe care Troțki a condamnat-o.
”De ce era greșit ca Stalin să-i ucidă pe copiii lui Troțki?”, se întreabă Kolakowski. ”Pentru că Stalin nu reprezenta proletariatul.”
Așadar, vedeți dvs., crimele lui Troțki erau justificate deoarece el era cu adevărat de partea proletariatului, pe când Stalin doar pretindea acest lucru.
O asemenea filosofie morală ar fi părut o nebunie pentru majoritatea oamenilor care au trăit de-a lungul istoriei – și a rămas așa pentru mulți, până în ziua de azi. Din păcate, însă, ea începe să pătrundă tot mai mult în cultura noastră, ca produs al mai multor tulpini ale filosofiei moderne: emotivismul, relativismul moral și utilitarismul.
Jon Miltimore este directorul Foundation for Economic Education (FEE). Scrierile sale au făcut obiectul unor articole apărute în Time, The Wall Street Journal, CNN, Forbes, Fox News și Star Tribune. Semnatura lui se regăsește în Newsweek, The Washington Times, MSN. Com, The Washington Examiner, The Daily Caller, The Federalist, The Epoch Times etc.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
Dragă, Biblia, cartea noastră de căpătâi, precum se spune, în Vechiul Testament consemnează că Moise, trimisul lui Dumnezeu, pentru a face dintr-un popor de robi un popor puternic, a ordonat uciderea a mii de tineri care umblau pe căi greșite. Mai mult, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise ca, în tărâmul dăruit de el, să-i ucidă pe toți, de la copil până la bătrân. Poporul nu a ascultat porunca, i-a lăsat pe unii să scape și uite că își primesc pedeapsa chiar și în zilele noastre, vin unii care-și revendică teritoriul. În concluzie, uciderea poate fi justificată numai dacă scopul este nobil, porunca venind de la Dumnezeul pe care-l adulăm. Venirea lui Isus a avut drept scop major să aducă iubirea de semeni, să întărească legea, ca soluție de supraviețuire a rasei umane. Numai că, venirea unor profeți mincinoși care au deturnat sensul acestui deziderat cu scopul vădit de a continua jaful și uciderea, a condus la ceea ce vedem astăzi, cu prisosință, că se întâmplă în întreaga lume. Crima, ca soluție finală, a fost practicată în nenumărate situații de la Isus în coace, să le amintim pe cele mai recente vremurilor noastre: Uciderea indienilor pe tărâmul american pentru formarea unei națiuni puternice pe care o vedem și azi, invidiind-o; uciderile în masă provocate de naziști cu scopul dominării Rasei Superioare asupra raselor inferioare; uciderea oponenților de către Stalin, și nu numai, pentru crearea omului de tip nou, socialismul și comunismul; se poate consemna aici și uciderea a celor 7.000 de tineri în China pentru protejarea regimului, etc. . Adevărul doare, este insuportabil, ne strică socotelile și trebuie deturnat: Troțki a fost un nesăbuit, justificând crima !