Cum s-a năruit ultima şansă!

Pentru joi, 30 iunie a.c., canalul de televiziune France 2 anunţă documentarul „Un preşedinte, Europa şi războiul”, în care sunt relatate culisele diplomatice ale ultimelor 6 luni la Elysee, perioadă ce coincide cu deţinerea de către Franţa a preşedinţiei turnante a UE. Documentarul inserează şi cele 9 minute, de-a dreptul captivante, de conversaţie telefonică, între Emmanuel Macron şi Vladimir Putin –„ultima şansă”- cu numai 4 zile înaintea debutului ofensivei ruse în Ucraina, la 24 februarie a.c.. UE –iunie 2022- este total diferită de UE -ianuarie 2022-, prin faptul că rămâne dominată de evenimentele din Ucraina. Preşedinţia franceză avea de gestionat ranforsarea Europei, graţie marelui program de redresare economică, dar îşi încheie mandatul doar cu acordarea statutului de candidate la admitere în UE, pentru Ucraina şi Republica Moldova şi al 6-lea pachet de sancţiuni economice contra Rusiei, ce include interzicerea importurilor de petrol rus, până la finele anului, cu excepţia celui via „Drujba” (beneficiare fiind Cehia, Slovacia şi Ungaria), ce bulversează aprovizionarea energetică. Litrul de benzină a ajuns deja 2,13 euro, iar metrul cub de gaze la 2500 de dolari şi asta nu este decât debutul. Preşedinta Comisiei Europene a menţionat vineri, la Bruxelles, acorduri cu Algeria, Qatar, Israel şi Azerbaidjan, pentru a substitui în bună măsură gazele ruseşti. Preşedinţia turnantă a Uniunii Europene va fi preluată de Cehia, una din ţările cele mai dependente alături de Italia şi Germania de gaz rusesc. Războiul din Ucraina a obligat Uniunea Europeană la o reacţie solidară şi imediată, votând sancţiuni economice, la pachet, contra Rusiei şi obligând ţări ca Germania la “o veritabilă revoluţie politică”. S-a vorbit mult despre demersurile lui Emmanuel Macron, pe lângă Vladimir Putin, pentru identificarea unor soluţii de oprire a războiului din Ucraina şi evitarea cortegiului de consecinţe nefaste pentru economia europeană şi nu numai. Pierderile umane şi materiale incalculabile. Inflaţia galopantă. I s-a şi reproşat, în principal de oficialii de la Kiev, liderului de la Elysee faptul că a invocat, într-o alocuţiune, că „Rusia nu trebuie umilită”. Interviul pomenit, de 9 minute, publicat integral de cotidianul elveţian „Le Temps” sub titlul „Je ne sais pas ou ton juriste a appris le droit” (Eu nu ştiu unde a învăţat juristul tău dreptul) arată un Macron ofensiv, convingător, casant, şi un Putin agasant şi neclar, dacă nu ambiguu. Câteva formule de politeţe rusă se amestecă sau nu sunt departe de ironie şi cinism. Vladimir Putin nu este deloc explicit şi nici nu lasă impresia că vrea să fie, sugerând sentimentul, încă din debutul discuţiei, că decizia luată nu se mai poate schimba. „Ce pot să spun? Tu vezi ca şi mine ce se petrece”. Cu referire la acordul de la Minsk, acuzându-l pe omologul ucrainean Volodimir Zelenski că dorea arma nucleară. Dialogul este aprins, pe contre reciproce, în formulări totuşi decente, Putin se arată agasat şi opinează că Guvernul de la Kiev „nu este democratic ales”, ci a ajuns la putere în urma loviturii de stat din 2014, deşi Zelenski urmează lui Petro Poroşenko, nu lui Viktor Ianukovici, şi nu se ajunge finalmente la niciun compromis. Deşi Macron –realmente concesiv- face apel la calm invocând situaţia de pe linia de contact, promiţând şi calmarea forţelor ucrainene. Cere o şansă dialogului şi promite preşedintelui rus o înlnire, în numai câteva zile, la Geneva, cu preşedintele american Joe Biden (care n-a mai avut loc) dar şi abordarea clară a chestiunii NATO şi Ucraina. Cei doi preşedinţi se adresează pe numele mic, se tutuiesc, semn al unei bune cunoaşteri reciproce. Macron aproape îl imploră pe Putin să se abţină şi îi spune că aşteaptă un răspuns clar rămânând în contact. Putin se scuză, fiindcă are prevăzut să joace hochei pe gheaţă, în ziua respectivă. Patru zile mai târziu la Elysee se constată cu amărăciune: liderul de la Kremlin n-a fost convins şi a invadat Ucraina. Ieri, în Germania, la summit-ul G7, la castelul Elman, nu departe de Garmich – Partenkirchen, premierul britanic, Boris Johnson, devenit cel mai bun aliat al Kievului l-a pus în gardă pe preşedintele francez în privinţa unei tentative de soluţie negociată „acum” în Ucraina, cu riscul prelungirii instabilităţii mondiale, menţionează Downing Street.