„Iau cuvântul TU și-l așez deoparte/ Și un adjectiv să te țin aproape/

Zic să folosesc și-un predicat/ Să te animez, să nu stai culcat.

Iau cuvântul EU și-l pun lângă tine,/ Să formăm așa pronume de sine.

Iată c-apăru pronumele NOI/ Ce ne sfătuiește să fim amândoi.”

                                                                                         Eugenia Neagu, „Cuvinte”

 

Dincolo de frumosul joc de cuvinte, de mesajul subtil, se află și pronumele, partea de vorbire asupra căreia mă opresc astăzi.

  • În ceea ce privește locuțiunile pronominale de politețe, precizez că se scriu corect: Domnia Ta, Excelența Sa, Măria Sa, Luminăția Ta.
  • Formele de adresare domnia-ta, domniile-voastre care s-au extins în uz, alături de dumneavoastră, au devenit pronume personale de politețe și se recomandă a fi scrise cu cratimă și cu literă mică.
  • Pronumele demonstrativ de depărtare, genul feminin, numărul singular se scrie: aceea, iar forma de masculin, plural este aceia.  Același aspect este remarcat și la pronumele demonstrativ de identitate: aceeași (genul feminin, numărul singular), aceiași (genul masculin, numărul plural).
  • Pronumele posesive / adjectivele pronominale posesive noștri, voștri  se scriu cu un singur „i” în orice context.
  • Formele recomandate în DOOM, ediția a III-a, sunt: un prieten al meu, niște prieteni ai mei, o prietenă a mea, niște prietene ale mele.
  • Sunt corecte formele: frate-meu/ frate-miu, soră-mea, soră-mii, tătă-su
  • Care/ pe care? Pronumele relativ creează adeseori dificultăți.

Omul pe care l-am văzut este un actor consacrat.

Cartea pe care am citit-o m-a determinat să văd altfel viața.

Cunosc omul care vorbește.

  • Acordul încrucișat, tot la pronumele relativ, duce la forme eronate, atât în exprimare, cât și în scriere.

                           Copiii ale căror note sunt mari zâmbesc.

                          Fata ale  cărei poezii sunt publicate este fericită.

  • Pronumele nehotărât fiecare se asociază cu verb la persoana a III-a, numărul singular. Fiecare dintre voi are drumul său în viață.
  • Tot la singular se realizează acordul în cazul pronumelor negative

                 Nimeni și nimic nu mă poate convinge.

  • Pronumele și adjectivele pronominale negative- niciunul, niciuna, niciunele, niciunii– se scriu într-un cuvânt. Vom scrie nici una, nici unul nici un, nici o în contexte de tipul:

Nu este nici un om incult, nici un om naiv. (nici- adverb)

Nu participă nici una, nici mai multe. (nici – adverb)

Nu vine nici una, nici cealaltă. (nici -adverb)

  • Adjectivul pronominal de întărire are următoarele forme:

– masculin–însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși (cazurile  N., Ac., G., D.)

-feminin – însămi, însăți, însăși, însene, însevă, înseși/însele (cazurile N. , Ac.)

                 –însemi, înseți, înseși, însene, însevă, înseși/însele  (cazurile G. , D.)

 

În consecință, pronumele este o parte de vorbire care necesită atenție pentru a fi utilizat corect, este prezent în diverse modalități de exprimare.

                  

Bibliografie: Vintilă Rădulescu, Ioana, coordonatoare, DOOM, ediția a III-a, editura Univers Enciclopedic Gold, 2021

http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php

 

 

 

 

 

Rubrica realizată de profesor Aurelia Gheorghe