Compania românească de profil, cu cea mai mare infrastructură din regiune raportat la populația existentă, a înregistrat în aproximativ 800 de zile (2017-2019) 4025 de zile întârziere, deci cam cinci zile într-o zi…

Mai mult, deși aceeași ”fantastică” companie a primit în ultimii 5 ani de zile și o subvenție de 1,2 mld euro, trendul datoriilor înregistrate, la sfarsitul trimestrului I 2019, nu s-a schimbat, ajungând, conform propriilor declarații la aproximativ 200 milioane lei.

Prin comparație, companiile similare deținute de celelalte state din regiune (Ungaria, Croația, etc),  funcționează pe profit, tot în sistemul de subvenții ca și în România, dar fără ” căpușele” mortale de aici.

E de neînțeles, pentru nespecialiști și oameni normali cum pe aceleași rute, operatorii privați reușesc să circule cu trenuri curate, fără blatiști și să obțină profituri ce îi promovează pe deținătorii lor în topurile Forbes întocmite pentru țara noastră.

La CFR Călători, un uriaș cu picioare de lut și cu o gravă hidrocefalie dată de numărul uriaș de directori și directorași raportat la ”plebe”, rar își cumpără cineva bilete pe rutele interjudețene, schimbarea trebuind să vină din  construcția rutelor căci e inadmisibil să plătești bilet la tren rapid și el să oprească și la Dragănești și la Caracal, dar și la Filiași sau Orșova.

Poliția, Jandarmeria, institutii care ar trebui utilizate gratuit pentru combaterea fenomenului nu sunt angrenate real de conducerea feroviară, fiind mai mult figuranți prin trenuri. E mai bine cu nașul, ”piramidal” vorbind…

Degeaba se anunță investiții de peste 1,2 miliarde lei pentru repararea a 1100 vagoane, dacă în continuare se prelungesc fără justificare contracte paguboase, cu iz de concurență neloială al căror singur deznodământ nu poate fi decât falimentul companiei sau, mai profitabil, menținerea căpușării pe fondul creșterii subvențiilor de la Bugetul de Stat. CFR Călători ar rămâne aceeași fantomă slăbită, prin care s-ar drena urișe sume de bani către infractorii economici sau politici devoalați până mai ieri de D.N.A. și, în ultimul timp, doar de o parte a presei (aceea nemufată la ”binefacerile” publicității de partid sau de Stat sau, de ce nu, de Mogul).

Cum pot exista contractele de reparație a celor din Toflea câștigate prin oferirea unor prețuri de 16 ori mai mici decât cele oferite de producătorii unici ai diverselor piese de vagon, ceea ce conduce la presupunerea evidentă că acestea erau second hand sau piratate și astfel puteau pune în pericol viața călătorilor?!

Deci, dacă NIMENI nu se va implica într-o schimbare coerentă și echidistantă de interese politice meschine sau ale ”jmekerilor” din piața de transport pe calea ferată care joacă pe hoitul C.F.R. Marfă sau al C.F.R. Călători, rămâne cum am stabilit, 5 zile într-una în vagoanele C.F.R. Călători.

O altă variantă deșteaptă ar fi să concesionăm rutele, pe termene lungi, cu obiective clare de investiții în material rulant nou și nu îi mai îmbogățim pe bogați, ci să oferim cetățenilor un serviciu de calitate chiar și cu riscul de a pierde întreaga piață în interesul firmelor străine venite din Germania, Italia, Polonia, Franța și, previzibil, Ungaria!!!