John Wight

John Wight este un scriitor și comentator politic din Scoția. Articolele sale au apărut într-o varietate de publicații din întreaga lume (The Guardian, BBC, Huffington post, CGTN, RT sau la revista FHM.

 

 În cartea sa, Noile drumuri ale mătăsii, Peter Frankopan evidențiază faptul esențial că ”în lumea de astăzi, deciziile care contează cu adevărat nu sunt luate la Paris, Londra, Berlin sau Roma – așa cum se întâmpla acum o sută de ani – ci la Beijing, Moscova, Teheran și Riad, la Delhi și Islamabad, la Kabul și în zonele controlate de talibani din Afganistan, la Ankara, Damasc și Ierusalim”.

Așadar, Frankopan ne descrie o lume în totalitate multipolară (chiar dacă nu o numim astfel), o lume în care China și Rusia se constituie în contragreutăți culturale, geostrategice, economice și din ce în ce mai militare la realitatea până acum unipolară condusă de SUA.

În Occident, în special la Londra și Washington, isteria și panica au pus stăpânire pe instituțiile guvernamentale formate din bărbați și femei care nu mai sunt capabili să înțeleagă o lume care se zuguduie sub picioarele lor.

Și, cum aceste instituții guvernamentale refuză să accepte că vechiul sistem, împreună cu prezumțiile pe care acesta s-a sprijinit se află pe cale de a-și da obștescul sfârșit, suntem martorii conflictelor și al unei ostilități tot mai mari, toate acestea culminând, în mod tragic, cu războiul din Ucraina.

Oricum, devine tot mai clar faptul că Beijingul și-a asumat statutul de lider global, lăsat vacant de Washington sub administrația Trump – punctul culminant al capriciului și al disfuncției – dar și sub succesoarea sa, administrația Biden, care încearcă și nu izbutește să oprească noul val multipoar.

În cartea sa, Frankopan dezvăluie, de asemenea, și faptul că, la sfârșitul anului 2015, ”EXIM Bank China a anunțat că a început finanțarea a cele peste 1000 de proiecte în 49 de țări, proiect conceput ca parte a Inițiativei Belt and Road”. Șapte ani mai târziu, avem deja peste 80 de țări incluse în BRI, un proiect de interdependență uimitor de ambițios, care cuprinde Asia Centrală, Africa, Orientul Mijlociu, Caraibele, America Latină și Europa de Est.

Dar, cu privire la aprofundarea legăturilor Moscovei cu Beijingul, iată ce scrie autorul Jeff Hawn, în articolul său din mai 2020, conceput pentru think tank-ul american The Newlines Institute și intitulat The Sino-Russian Partnership Gains Momentum: ”Având în vedere evidenta amenințare a SUA, China și Rusia și-au valorificat interesul reciproc și relația personală din ce în ce mai puternică a liderilor. Folosind Forumul Organizației de Cooperare de la Shanghai, precum și cooperarea bilaterală, țările au sporit treptat cooperarea în materie de securitate atât prin exerciții extinse, bine mediatizate, cât și printr-o semnificativă aprofundare a relațiilor militare”.

Comparați și confruntați interdependența și multilateralismul catalizate de Inițiativa Belt and Road a Chinei și extinderea Organizației pentru cooperare de la Shanghai, de la înființarea acesteia din 2001, cu opoziția rigidă la multilateralism întruchipată de Trump, începând cu retragerea sa din JCPOA (The Joint Comprehensive Plan of Action) în 2018 și, ulterior, retragerea sa din organizația Mondială a Sănătății. Și da, deși administrația Biden pare să fi conceput reîntoarcerea Washingtonului la OMS, aceasta continuă să se eschiveze atunci când vine vorba despre revigorarea JCPOA.

Fricțiunile de acum se desfășoară exclusiv din vina Occidentului, câtă vreme Vladimir Putin  a venit la putere angajându-se să promoveze un parteneriat strâns și reciproc avantajos cu Occidentul, mergând până la a discuta despre aderarea Rusiei la NATO. Asta s-a întâmplat în 2000. Până în 2007, liderul rus se trezise deja la realitatea că, din punctul de vedere al Washingtonului și al aliaților săi, Moscova a pierdut Războiul Rece și, prin urmare, prada aparține învingătorului.

La Conferința de Securitate de la Munchen din același an, premierul rus a lansat un avertisment cu privire la consecințele pe care va trebui să le suporte o putere care își arogă dreptul de a acționa fără să respecte preeminența dreptului internațional și a suveranității naționale consacrate de către carta Organizației Națiunilor Unite.

”Observăm un dispreț din ce în ce mai mare la adresa principiilor de bază ale dreptului internațional”, a spus Putin. ”Normele legale independente se apropie tot mai mult de normele legale ale statului. Un stat, și bineînțeles SUA, și-au depășit jurisdicția teritorială în toate felurile.”

Desfășurările din Ucraina sunt rezultatul catastrofal al eșecului Occidentului de a asculta avertismentul lansat de președintele Rusiei la Munchen.

Lumea s-a schimbat total, perioada pe care o parcurgem fiind echivalentă cu un interregn între dispariția treptată a vechiului și apariția noului. Ca atare este o perioadă în care ne confruntăm cu riscul unei conflagrații mondiale, și singura modalitate de a scăpa cu fața curată este să dăm prioritate rațiunii, renunțând la excepționalismul complet deplasat care a condus politica externă occidentală după dispariția Uniunii Sovietice, la începutul anilor 1990.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici