Gigi Foster, Michael Baker, Paul Fritjers

 

Discursul de la Gettysburg proslăvea ”guvernarea poporului, de către popor, pentru popor”, făcându-se ecou al idealurilor iluminismului: egalitate pentru toți și eliberarea de sub jugul conducătorilor tiranici.

După 1863, când Abraham Lincoln și-a rostit alocuțiunea emblematică, ”guvernarea poporului” a continuat fără probleme. Cei dornici să conducă – fie în urma alegerilor, fie în virtutea unor drepturi ereditare – n-au lipsit niciodată, așa că oamenii au fost guvernați din plin, cu vârf și îndesat, în vreme ce ”guvernarea de către popor, pentru popor” a înregistrat numeroase suișuri și coborâșuri.

Fiecare guvern pretinde că guvernează pentru oameni dar, atunci când sunt plasați în poziții de autoritate, indivizii obișnuiesc să le folosească în primul rând pentru a acumula mai multă putere și bogăție pentru ei înșiși.

Totuși, sloganul ”guvernării pentru popor” a înregistrat un succes uriaș. Până și zvastica naziștilor simboliza prosperitatea și fericirea (cuvântul ”zvastică” provine din ”suasti” care în sanscrită înseamnă ”bunăstare”). Realitatea este însă că, în zilele noastre, la fel ca deseori în trecut, guvernarea este ”pentru binele poporului” doar la nivel declarativ.

Dar avem alegeri

Alegerile pot fi proclamate drept apogeul democrației, dar ele nu întruchipează nici ideea ateniană a democrației și, mai cu seamă acum, în epoca modernă a presei, nici ideea ”guvernării de către popor”. Dimpotrivă, alegerile sunt un sistem elitist prin care ”femei și bărbați de rang înalt” dobândesc putere asupra celorlalți – în mod evident pentru propriul lor bine! Democrația reprezentativă modernă este asemănătoare unui exercițiu de marketing aristocratic, în cadrul căruia cercurile de de oameni importanți se specializează în diverse tactici de a-i convinge pe alții să le dea mai multă putere. Iar pentru a susține și întări acest exercițiu au apărut numeroase dinastii politice și sisteme de instruire concepute special în acest scop.

Politicienii de astăzi fac tot posibilul pentru a forma coaliții cu mijloacele media și cu oamenii bogați, astfel încât o întreagă clasă de manipulatori profesioniști de elită a ajuns în vârful sistemelor noastre ”democratice”. Sistemul nu răsplătește capacitatea de a conduce sau de a pune nevoile oamenilor pe primul loc, ci abilitatea de a-i convinge pe ceilalți.

Prin urmare, în țările democratice moderne, ”guvernarea de către popor, pentru popor” din viziunea lui Lincoln este total ignorată. Elitelor responsabile le place să creadă că nu se poate avea încredere în capacitatea oamenilor de a lua decizii bune și că, prin urmare, aceștia trebuie îndrumați. Elitele politice denigrează mișcările politice care vor ca masele să aibă un cuvânt mai greu de spus în treburile naționale, iar folosirea negativă a termenului de”populism” rezumă perfect părerea aleșilor despre oamenii obișnuiți.

Lipsa guvernării ”de către popor” a fost o problemă cheie a societății în ultimii 30 de ani, în special în SUA, unde sume obscene de bani au intrat fățiș în jocul electoral al elitei. A existat o guvernare a poporului, dar nu de către popor, ceea ce a dus la apatie în rândul oamenilor obișnuiți, tot mai susceptibili la abuz. Abuzul apare atunci când cineva nu își susține drepturile, vigilența și apărarea fiind singurele modalități de a-i face față.

În țările anglo-saxone scăderea niveului de trai s-a accelerat din,  aproximativ, anii 1980, anul 2020 marcând doar o nouă fază de decădere. Acum prosperă doar vârfurile societății, în timp ce restul suferă  din toate punctele de vedere: sănătatea, bogăția, educația, perspectivele de a deține o casă, capacitatea de a călători, respectul de sine, nenumărate libertăți și accesul la informații de încredere se află, toate, sub un atac fără precedent. A apărut o nouă societate medievală cu câțiva ”șefi de trib” și o mulțime de ”indieni” abuzați.

Poporul trebuie să își recapete puterea

Pentru a scăpa din această capcană, populațiile au nevoie de speranță. Pentru a avea speranță, ai nevoie de un plan și o cauză. Cauza Discursului de la Gettysburg este, încă, valabilă. Să o luăm cu adevărat în serios.

Cum ar arăta ”guvernarea de către popor” și ce schimbări de bază ar trebui să vizeze un susținător al mișării reformiste pentru a transforma viziunea lui Lincoln în realitate? Propunem un set de două reforme complementare, ambele având ca scop reintegrarea maselor guvernate în problemele puterii. Cea dintâi ar atribui populației rolul de a numi conducătorii serviciilor publice, iar cea de-a doua ar implica oamenii în producția actualmente disfuncțională a informațiilor (în sectorul media).

Să trecem deocamdată la primul și vom vorbi despre cel de-al doilea într-un episod viitor.

Cel mai important lucru pe care publicul trebuie să îl revendice este puterea de a-și numi înalții funcționari de stat. Alegerile nu sunt suficiente atunci când aparatul de stat modern conține sute de posturi birocratice de top asociate cu autoritatea de a manevra puterea oamenilor prin decizii de alocare a resurselor la scară largă.

Puterea poporului” nu este deloc prezentă în birocrația guvernamentală, în autoritata reprezentată de statul național. Universitățile, școlile, spitalele, bibliotecile, agențiile de statistică și alte instituții finanțate de stat se bazează și ele pe dominația a cărei sursă ultimă este populația care alcătuiește acel stat. Liderii unor astfel de organizații și ai altor departamente ale birocrației de stat ar trebui să fie conduși, în mod corect, de indivizi aleși de aceeași populație, nu doar extrași din rândurile acesteia.

Propunerea noastră este ca numirile în toate funcțiile de conducere din spitale, universități, companii naționale de media, departamente guvernamentale, agenții științifice și de statistică, instanțe, forțe de poliție și așa mai departe – pe scurt conducerea a ceea ce numim ”statul administrativ” sau ”statul profund” – să fie făcute, direct, de către oameni.

S-ar putea chiar argumenta că posturile strategice din cadrul marilor entități orientate spre servicii publice ar trebui incluse și ele, în ciuda faptului că, din punct de vedere tehnic, fac parte in sectorul privat, deoarece au efecte majore asupra populațiilor naționale captive. Acest lucru ar însemna adăugarea la lista de mai sus a funcțiilor de top în cadrul unor entități precum furnizorii de apă, generatorii de electricitate, marile organizații de caritate și marile companii media, spitalele și universitățile, indiferent de sector.

Cum am putea face asta?

Propunem adoptarea unei metode de mobilizare și organizare a populației care a funcționat destul de bine în Roma Antică și Grecia, a funcționat și ulterior în orașele stat italiene și este omniprezentă azi în instanțele de judecată: juriile cetățenești.

Printre numeroasele beneficii pe care le-am avea oferind cetățenilor o voce puternică și directă în selecția liderilor prin intermediul acestor jurii se numara promovarea gândirii libere și distrugerea monoculturii care și-a încolăcit tentaculele prin și în jurul instituțiilor noastre publice. În același timp, ele ar putea acționa ca un bastion împotriva puterii baronilor din sectorul privat ale căror dorințe au ajuns să domine politica în multe aspecte ale economiei și culturii noastre.

Atunci când sunt membri ai unui juriu, oamenii sunt atenți și vorbesc cu adevărat între ei, mai cu seamă aunci când simt că decid ceva cu adevărat important. Ei vor avea mai multe șanse să devină conștienți de însemnătatea responsabilității ce le incumbă și să-și ia sarcina mult mai în serios decât atunci când votează, la un loc cu milioane de alți indivizi, o dată la doi ani.

Propunem jurii de, să zicem, 20 de cetățeni aleși aleatoriu, fiecare juriu poate face o numire, fiind apoi desființat. Expertiza în discipline specifice nu este necesară pentru jurați, așa cum jurații care decid verdictul într-un caz de spălare a banilor nu au nevoie de diplome de finanțe sau de contabilitate. Juriile care doresc o îndrumare de specialitate înainte de luarea unei decizii pot obține această îndrumare cu ușurință.

Ca aspect practic, ar fi necesar un aparat sofisticat pentru a sprijini juriile din punct de vedere administrativ. Acesta ar consta parțial din cetățeni care au mai făcut parte din jurii și o organizație pur administrativă care coordonează jurații și numirile în juriu. Juraților nu ar trebui să li se spună pe cine să aleagă sau care sunt criteriile de selecție – și, în general, nu ar trebui să primească niciun fel de ”îndrumare” de la actualii deținători ai puterii. Prin acest sistem, încrederea este plasată în populație, așa cum în Occidentul dezvoltat, încrederea este plasată mai degrabă în piețe decât în planificarea centrală.

Implicarea directă a populației în numirea a mii de demnitari pe an și spargerea, în acest fel, a monopolului pe care îl au banii și manipulatorii profesioniști asupra societății, va crea un nou set de instituții civice, independente de alegerile conduse de media și de elitele de stat și de afaceri, aducând vârful sectorului public sub controlul cetățenilor pe care se presupune că ar trebui să-i servească.

Puteți paria că un asemenea transfer de putere către popor va fi contestat de majoritatea indivizilor și instituțiilor de elită. Ei vor motiva că este o idee nebunească, imposibilă, și vor apela la opiniile ”experților” din rețelele lor, care vor afirma sus și tare că până și ideea unei asemenea inițiative este o prostie. Însăși această opoziție vitriolantă demonstrând, însă, cât de mare este nevoia de a le slăbi puterea și de a schimba un sistem pe care l-au înrădăcinat în propriul lor beneficiu. Asemenea epocii lui Lincoln, epoca noastră are nevoie de o renaștere a libertății, nu doar în SUA ci pretutindeni în lumea occidentală, astfel încât ”guvernarea poporului de către popor, în beneficiul oamenilor, să nu piară de pe fața pământului.”

Gigi Foster, cercetător senior la Brownston Institute, este profesor de economie la Universitatea din New South Wales, Australia. Cercetările ei acoperă diverse domenii, printre care educația, influența socială, corupția, experimentele de laborator, utilizarea timpului, economia comportamentală și politica australiană. Este coautoarea cărții The Great Covid Panic. Michael Baker este un licențiat în economie al Universității din Australia de Vest. Este consultant economic independent și jurnalist independent cu experiență în cercetarea politicilor. Paul Fritjers este cercetător senior la Brownstone Institute, este profesor de Economia Bunăstării în cadrul Departamentului de Politică Socială al London School of Economics, Marea Britanie. Este specializat în microeconometrie aplicată și coautor al cărții The Great Covid Panic.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici