Thomas L. Knapp

Invazia forțelor ruse în Ucraina a avut loc pe 24 februarie 2022. A trecut de-atunci aproape un an, iar războiul pare că a intrat în impas. Părțile amenință încontinuu cu escaladarea, dar se întrevăd și soluționări promițătoare. Ne vom reaminti această dată, probabil, în funcție de ceea ce se va întâmpla în zilele și săptămânile imediat următoare.

Avem tendința de a ne agăța de o dată sau de alta, aceasta rămânând săpată în memoria noastră ca ”o zi a infamiei” – așa cum numise Franklin D. Roosevelt ziua atacului japonez asupra Pearl Harbor, care a determinat intrarea SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.

Majoritatea americanilor pot spune precis unde se aflau pe 22 noiembrie, când a fost asasinat J.F. Kenndy, sau pe 11 septembrie 2001, când s-a prăbușit World Trade Center.

Însă, chiar dacă datele respective ni se par adevărate ”puncte de cotitură”, în realitate ele sunt doar markeri plauzibili, explozivi, care ne ajută să înțelegem continuumul istoriei.

Pearl Harbour a urmat anilor de confruntări cu Japonia, iar gloanțele care l-au ucis pe JFK, indiferent de teoria explicativă abordată, au făcut parte integrantă din războiul  serviciilor secrete americane cu ”comunismul mondial”.

Atentatele de la 11 septembrie au urmat unui deceniu de intervenții militare a SUA în Orientul Mijlociu, multiplelor avertismente de a înceta aceste intervenții, și altor câteva atacuri anterioare (unul asupra World Trade Center, bombardarea cazărmii Khobar Towers în Arabia Saudită și atacul împotriva navei americane USS Cole, din Yemen, pentru a numi doar trei dintre ele).

Invazia Rusiei în Ucraina a fost consecutivă celor opt ani de ”conflict înghețat” din provinciile separatiste de la marginea estică a țării, precum și unei lovituri de stat sponsorizate de SUA în 2014, în scopul instalării unui regim ”anti-rus”.

Și, la fel ca în Coreea, Vietnam sau Afganistan, sau ca în cazul altor conflicte mai mici, războiul ruso-ucrainean este de fapt doar un ”război proxy” de factura celor pe care SUA și Rusia le-au tot purtat una împotriva celeilalte după bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki – alte două ”zile ale infamiei”, care au precedat finalul oficial al celui de-al Doilea Război Mondial.

Cu tot iureșul nuclear din ultima vreme, mulți dintre noi se tem că ne aflăm în pragul celui de-al Treilea Război Mondial. În realitate, acesta a început acum 78 de ani și, la fel de vechi sunt și cele două mari întrebări care planează asupra noastră: ce se va întâmpla dacă confruntarea dintre SUA și Rusia va deveni directă și dacă da, se va apela din nou la bombele atomice?

Supraviețuirea umanității depinde de răspunsul la aceste întrebări. Și singurul răspuns care ne poate salva este găsirea unei căi de-a pune capăt războiului. Nu acestui război, ci Războiului în sine.

Aș vrea să cred că este posibil, însă totul pare să dovedească contrariul. Conflictul pare gravat în ADN-ul nostru cultural. Și este esențial istoriei și politicii noastre.

Dar ar trebui să încercăm.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Thomas L. Knapp este director și analist media principal la William Lloyd Garrison Center for Libertarian Advocacy Journalism. Trăiește și lucrează în Nord Central Florida.