Hristos a Înviat ! Încheiem Săptămâna Luminată cu Învierea lui Hristos, așa cum este prezentată în pictură. Deși Evangheliile nu vorbesc despre momentul Învierii Domnului, subiectul a inspirat mulți maeștri ai penelului, așa cum vedem în continuare…

Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, Sfântul Arsenie Boca a spus : Învierea este singura minune care li se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă. În acest an minunea se arată tuturor creștinilor în același timp…20 aprilie…

 

Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină: ortodoxă, catolică și protestantă. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos.

Evanghelia după Matei spune : A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat şi i-au zis:  Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima! Pilat le-a răspuns: Aveţi o gardă; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi! Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.

 

Tot din Evanghelia după Matei aflăm : În prima zi a săptămânii, Maria din Magdala s-a dus la mormânt dimineața, când era încă întuneric, și a văzut că piatra era luată de la mormânt. Apoi a fugit și s-a dus la Simon Petru și la celălalt ucenic, la cel pe care l-a iubit Iisus și le-a spus: «L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au așezat!». Petru a ieșit apoi cu celălalt discipol și au mers la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a fugit mai repede decât Petru și a ajuns mai întâi la mormânt. S-a aplecat, a văzut pânzele așezate acolo, dar nu a intrat. Între timp, Simon Petru a venit și l-a urmat și a intrat în mormânt și a văzut pânzele așezate acolo și giulgiul – care îi fusese pe cap – nu așezat acolo cu cele dintâi, ci înfășurat într-un loc separat. Atunci a intrat și celălalt ucenic, care ajunsese mai înainte la mormânt și a văzut și a crezut. De fapt, ei nu înțeleseseră încă Scriptura, adică faptul că El trebuia să învie din morți

 

Toate aceste elemente se reflecta în iconografie si în lucrările cu subiect religios care au ca temă Învierea Domnului. Dacă alte teme precum : Buna Vestire, Adorarea Magilor, Răstignirea, Schimbarea la Fața, Intrarea in Ierusalim(Floriile), Evangheliile descriu in amănunt evenimentul ceea ce a dus la o unitatea a construcției picturilor, modul în care este reprezentată in pictură Învierea Domnului a fost la indemâna imaginației si creativitații pictorilor.

„Învierea Domnului”, frescă bizantină, Biserica Chora, sec. al XIV-lea, Constantinopol

„Învierea Domnului”, Lorenzo Veneziano, sec. al XIII-lea, Milano

Învirea lui Hristos a fost o tema foarte bogat tratată în pictura universală. Dacă pană la începutul secolului al XIII – lea Erminia picturii Bizantine era regula generală, în pictură, odată cu apropierea Renașterii lucrurile încep să se schimbe…Manierele și tehnicile folosite de artiști pentru a imortaliza scena în care, părăsindu-și mormântul, Iisus se întoarce la viața pământească pentru a-și termina misiunea sacră pe care o are înainte de a merge la cer, au fost foarte diferite, de la prezentarea câtorva personaje – Hristos împreună cu îngerul sau mai mulți îngeri, cu femeile mironosițe – până la scene în care apar cavaleri, soldați romani și chiar animale și păsări, flori și copaci, ca semn al renașterii întregii naturi împreună cu El, așa cum se întâmplă mai ales în lucrările maeștrilor italieni.
Contribuțiile au fost diverse : abstractizare metafizică creată de Giotto și de Beato Angelico în frescele lor din secolul tranziției de la gotic la umanism, valoarea mistică a luminii la Giovanni Bellini . Hristos pe tron la Perugino, printre personajele care participaseră la Înviere și nu numai cu gărzile romane, așa cum spune Evanghelia. În opera lui Rafael Iisus nu se mai află pe piatra funerară, ci este urcat deja pe un nor, o aluzie la viitoarea Sa Înălțare, arătând cu degetul cerul. Mai târziu, Tiziano Vecellio a pictat Înviere , reînnoiind iconografia tradițională, combinând acest moment cu cel al viitoarei Înălțări. Hristos triumfător într-o lumină orbitoare urcă scara către cer, cu steagul cu cruce, emblema creștinismului. Tintoretto a dedicat mai multe lucrări acestei teme, înfățișându-l pe Iisus Hristos ieșind din mormântul deschis de patru îngeri, învăluit într-o splendoare miraculoasă. Paolo Veronese a dat, probabil,  versiunea picturală „cea mai impetuoasă și mai dramatică” a Învierii, transmițând chiar emoția trăită la ieșirea lui Hristos din mormânt și la eliberarea Sa urcând spre cer, într-o stare generală de frică și nedumerire. În secolele următoare, mulți artiști s-au inspirat din stilul veronez, pentru a-i aminti numai pe Bronzino, Annibale Carracci, Correggio, Andrea Mantegna, Andrea del Sarto și mulți alții.

 

Să vedem însă picturile…

 

La granița dintre Gotic și Renaștere este Giotto di Bondone, pictor și arhitect italian, reprezentant suprem al goticului, care a pictat întreaga viață a lui Hristos. Din nenumăratele sale lucrări , frescele din Capela lui Enrico Scrovegni, sunt cele mai cunoscute. Întregul ciclu este considerat o capodoperă a istoriei picturii.


Giotto, Învierea ( 1303-1305), Padova, Cappella degli Scrovegni

Fresca reprezentând Învierea (La Resurrezione)și Nu mă atinge (Noli me tangere) se află în registrul central inferior, pe peretele din stânga, în Povestea despre Patimile lui Iisus (Storie della Passione di Gesù).

 

Pictorii iși pun din ce în ce mai multe probleme. Întîi perspectiva și dorința de a reda volumul. Printre primii a fost Beato Angelico. Fratele dominican Giovanni da Fiesole a încercat, ca pictor, să lege noile principii renascentiste, precum construcția perspectivei și atenția asupra figurii umane, cu vechile valori medievale, precum funcția didactică a artei și valoarea mistică a luminii. Frescele mănăstirii San Marco (construite de Michelozzo și decorate de Fra Angelico) au fost „o piatră de hotar a artei renascentiste”, de o forță născută din armonie absolută și simplitate, care te invită să contempli și să meditezi religios.

Beato Angelico, Învierea cu îngerul și femeile mironosițe (1438-1446)- Muzeul San Marco, Florenţa

Ca și Giotto, Beato Angelico a pictat și o frescă Noli me tangere, în care Iisus o întâlnește pe Maria de Magdala în grădina din fața pietrei funerare. Iarba, florile și copacii – măslini și chiparoși – fac aluzie la patimile lui Hristos, la minunata Sa primire în Ierusalim în Duminica Floriilor, atât de diferită de ultima Sa zi de viață, când va fi judecat, răstignit și apoi îngropat.

Beato Angelico, Nu mă atinge ( 1438-1446)-Muzeul San Marco, Florenţa

Și…cu Piero Della Francesca… a început Renașterea. Pictor și matematicianul Piero di Benedetto de’ Franceschi, cunoscut în mod obișnuit ca Piero della Francesca, a fost un exponent al celei de-a doua generații de umaniști. Lucrările sale, în care arta, știința, teologia și filosofia se întrepătrund, au influențat profund pictura renascentistă din nordul Italiei și, în special, școlile de la Ferrara și din Veneto.


Piero della Francesca, Învierea lui Hristos – Muzeul Civic, Sansepolcro


Învierea lui Iisus (pe care artistul a pictat-o în timp ce lucra la Arezzo la frescele Istoria Adevăratei Cruci) a fost numită de scriitorul Aldous Huxley “cea mai frumoasă pictură din lume”. În timp ce patru soldați romani dorm, Hristos se ridică din mormânt și se trezește la viață. Figura Sa solemnă se află în vârful unui triunghi imaginar, format între baza sarcofagului și aureola acestuia. Tema contrastului dintre cele două stări – somnul soldaților și privegherea lui Iisus – este redată cu o geometrie spațială, în care sunt inscripționate „figurile abstracte și imuabile ale personajelor”. Iisus a fost pictat în mod intenționat „în afara regulilor de perspectivă, care ar impune o vedere de jos, așa cum se întâmplă cu capetele soldaților”, deoarece natura sa divină „l-a îndepărtat deja de legile pământești.”

 

Giovanni Bellini, unul dintre cei mai cunoscuți pictori ai Renașterii, a pictat neîntrerupt peste șaizeci de ani, făcând ca pictura venețiană să treacă prin cele mai diverse experiențe, de la tradiția bizantină la modelele pictorilor din Padova prelucrate de Andrea Mantegna, de la lecțiile lui Piero della Francesca, Antonello da Messina și Albrecht Dürer, până la tonalitățile lui Giorgione.


Giovanni Bellini, Învierea lui Hristos (1475-1479), Staatliche Museum, Berlino

În Învierea lui Hristos (care se află acum în Muzeul Staatliche din Berlin), Iisus apare în glorie absolută deasupra norilor, cu steagul alb („ca vălul mișcat de vântul dimineții”) având pe el crucea roșie care simbolizează victoria creștinismului.
Pietro di Cristoforo Vannucci (Perugino), a fost timp de câteva decenii cel mai cunoscut și mai influent pictor italian. Maestru al lui Rafael, a combinat lumina și monumentalitatea lui Piero della Francesca cu naturalismul și cu căile liniare ale lui Andrea del Verrocchio. A fost primul care a dezvoltat acel stil „dulce și suav” care s-a bucurat de o apreciere considerabilă în ultimele decenii ale secolului al XV-lea. Picturile sale religioase, cu „nedefinita caracterizare a personajelor și locurilor, tratate cu un ton liric și contemplativ”, erau deosebit de potrivite „practicilor de vizualizare interioară a episoadelor evanghelice sugerate de cărțile de rugăciuni ale vremii”. Foarte activ la Florența și Perugia, unde și-a condus atelierul, a pictat și la Roma, în Capela Sixtină.


Pietro Perugino, Învierea lui Hristos -Musée des Beaux-Arts, Rouen, France

Învierea lui Iisus este amplasată pe dealul Golgota, într-un peisaj în care munții pot fi văzuți în spatele unor copaci. Hristos triumfător a ieșit din mormântul a cărui piatră este mișcată, tocmai pentru a-i convinge pe spectatori de gloria Sa. El se află în centru, cu stindardul cu crucea în mâna stângă, în timp ce cu dreapta pare să vrea să indice importanța momentului; înfășurat în mantia sa roșie (simbol al sângelui sfânt vărsat pentru omenire), încă mai are pe cap coroana de spini, care îl identifică după moartea Sa recentă. Dintre soldații care dorm adânc, unul care este încă treaz ține în mână sulița cu care l-a rănit în coastă. Fiul lui Dumnezeu, care a cucerit moartea și pe dușmanii ei, veghează acum cu măreție asupra lumii, care pare din nou a fi un paradis.

Raffaello Sanzio, supranumit Rafael Divinul, cel mai bun elev al lui Perugino, a fost unul dintre cei mai renumiți pictori și arhitecți ai Renașterii italiene. Autor al splendidelor picturi dedicate Maicii Domnului , care se gasesc în multe muzee ale lumii, este autorul celebrelor fresce din apartamentele Borgia din muzeul Vatican : Disputa despre sacrele taine bisericești, Școala din Atena, Parnasul și altele .


Raffaello Sanzio, Învierea , 1502, Muzeul de artă din Sao Paulo, Brazilia

În Învierea lui Hristos păstrată de Muzeul de Artă din San Paolo și care prezintă diverse inscripții pe spate și pe cadru se remarcă influența lui Perugino, de pildă, la treapta de altar de la Polipticului din Sfântul Petru, la Icoana Sfântului Francisc în Grădină (Polittico di San Pietro, Pala di San Francesco al Prato), unde se văd figuri similare ale soldaților înspăimântați și perechea de îngeri zburători cu suluri răsucite.


Tiziano Vecellio (Tizian), artist inovator al tonului de culoare, alături de Giorgione, a fost renovator al picturii (ca și Michelangelo). A lăsat lucrări care i-au inspirat pe Velázquez, Rubens, Rembrandt și Goya. Tițian a anticipat tehnicile de pictură ale tuturor maeștrilor care au venit după el, de la Rubens la Rembrandt și Velasquez, până la Delacroix. Spirit autentic renascentist, el a fost „prințul portretist al secolului său”.

Tiziano Vecellio, Învierea, 1520-1522, Collegiata dei Santi Nazaro e Celso, Brescia

Tițian a pictat și el o Înviere care face parte din „Icoana Averoldi”, numită după clientul Altobello Averoldi. Alcătuită din cinci panouri reprezentând (pe lângă Învierea lui Hristos, Sfinții Nazaro și Celso cu donator, Sfântul Sebastian, Îngerul anunțător și Bunavestire (Resurrezione di Cristo, Santi Nazaro e Celso con donatore, San Sebastiano, Angelo annunziante, Vergine Annunciata),lucrarea reînnoiește iconografia tradițională în scena centrală, combinându-se cu cea a Înălțării. Hristos triumfător și orbitor urcă scara către cer, ținând steagul cruciaților ca o emblemă a creștinismului. Figura sa, de o forță și de o frumusețe fără seamăn, este inundată de lumina care contrastează cu fundalul scenei acoperite încă de întunericul nopții.
Jacopo Robusti di Tintoretto (Tintoreto), reprezentant de seamă al Renașterii italiene și exponent al școlii venețiene, a fost influențat de arta lui Tițian, care pentru scurt timp i-a fost și profesor, a lui Michelangelo și a culturii manieriste. Limbajul său pictural original se caracterizează „prin energia și rapiditatea folosirii penelului, prin redarea plastică a figurilor, prin contraste marcate de clarobscur și prin utilizarea dramatică a perspectivei și a luminii”.Tintoretto, care la vârsta de douăzeci de ani era deja profesor independent, și-a legat indisolubil numele de Marea Școală de la Sfântul Roco (Scuola Grande di San Rocco), cunoscută și sub numele de „Capela Sixtină a Veneției”, unde, din 1564, a lucrat mai mult de douăzeci de ani, pictând peste șaizeci de pânze.

Jacopo Robusti di Tintoretto, Învierea lui Hristos, ulei pe pînză, Școala de la Sfântul Rocco, Veneţia

Dar, tema a fost reluată… Învierea pictată de Tintoretto, care se află la Biserica San Cassiano, a fost comandată la Școala Preasfântului Sacrament (Scuola del Santissimo Sacramento) pentru altarul cel mare. Pe pânză, Hristos apare într-o poziție verticală și lipsit de putere, spre deosebire de cum apare în Învierea lui Hristos de la Scuola Grande di San Rocco, pe jumătate dezgolit, ridicându-se din mormântul de piatră.

Tintoretto, Învierea lui Hristos cu sfântul Casian și sfânta Cecilia, 1565,Biserica Sfântului Casian, Veneţia

În Învierea lpictată de Tintoretto împreună cu ajutoarele din atelier, lucrare care se află acum în Galeria Academiei din Veneția, Iisus este reprezentat într-un nimb de lumină ce contrastează cu întunericul nopții în care soldații romani dorm, pierzând miracolul abia petrecut. Hristos ține în mâna stângă steagul victoriei asupra morții, un simbol fundamental al creștinismului, în timp ce cu dreapta face un semn către ceva necunoscut, care nu poate fi decât calea cea dreaptă, calea Domnului, pe care El ne va conduce mereu.

Jacopo Tintoretto și ajutoare din atelier, Învierea , Muzeul Național Galeria Academiei, Veneția

Paolo Caliari (Veronese), a fost un reprezentant al Renașterii italiene care a pictat la Veneția. Este cunoscut în special pentru picturile sale de format mare cu subiecte religioase și mitologice, precum Nunta din Cana, Cina de la casa lui Levi și Triumful Veneției. Împreună cu Tițian și cu Tintoretto, este considerat unul din „marele trio care a dominat pictura venețiană din secolul al XVI-lea”. Veronese a anticipat cu pictura sa arta barocă, „inspirând numeroși artiști precum Annibale Carracci, Sebastiano Ricci, Pietro da Cortona, Giambattista Tiepolo, până la Eugène Delacroix”.


Paolo Veronese, Învierea lui Hristos ,1580 , Biserica San Francesco della Vigna, Veneția


Paolo Veronese, Învierea lui Hristos , 1570, Gemäldegalerie, Dresda

Să revenim însă la iconografia bizantină, ortodoxă. Nu putem să nu vorbim despre Sfântul Arsenie Boca si Învierea pictată de acesta în Biserica Sfântul Nicolae din satul Drăgănescu. Martori oculari povestesc că prima icoană pe care a pictat-o a fost o icoana cu Invierea Domnului, Mantuitorul iesind din mormant, o treime fiind in mormant iar doua treimi iesind afara din mormant, nestricand pecetile, asa cum spunea Parintele Arsenie Boca si asa cum suna troparul de la Duminica Tomii: “Pecetluit fiind mormantul, viata din mormant ai rasarit, Hristoase Dumnezeule. Si usile fiind incuiate inaintea ucenicilor ai statut, Invierea tuturor”. Se vedea prin mormant trupul lui Iisus Hristos, iar intreg trupul lui Iisus, care era diafan si imaterial, se inalta din mormant catre cer sau, mai bine zis, Invia din morti.

Arsenie Boca, Învierea, Biserica Sfantul Nicolae, Drăgănescu 

 

Stilul de pictura este neo-bizantin, de o factura aparte, deosebita. La Parintele Arsenie pictura devine transparenta pe mai multe planuri. Stilul sau este unic in pictura romaneasca. Parintele a folosit de mai multe ori stilul pointilist, adica pictura prin puncte, in varful penelului, prin care se realizeaza diferite planuri de o rara frumusete.

 

Să ne reamintim cuvintele Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop: “Învierea este singura minune care li se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă.”

 

Un articol de Cezar Corâci – membru UZPR