În 1936, Universitatea din Berlin a revocat atestatul de profesor al lui Dietrich Bonhoeffer, tânărul teolog creștin care, în cele din urmă, avea să fie spânzurat de naziști pentru că s-a alăturat unei mișcări secrete de rezistență împotriva lui Adolf Hitler.
Destituirea sa a fost cauzată de denunțul unui lider al bisericii germane, Theodor Heckel care, după ce Bonhoeffer, împreună cu o mică congregație de teologi, a făcut o călătorie neanunțată în Suedia, l-a acuzat că ar fi ”un pacifist și un dușman al statului”.
Ceea ce era, desigur, adevărat. Bonhoeffer ura statul nazist – ultranaționalismul, antisemitismul, militarismul și tiranizarea societății, inclusiv a Bisericii.
Heckel a dus multă vreme o luptă tăcută cu Bonhoeffer. Spre deosebire de Heckel, care a devenit influent în Biserică grație slugărniciei manifestate vizavi de autoritățile naziste, Bonhoeffer a avut bărbăția de a rezista încercărilor lui Hitler de a pune Biserica sub controlul statului german.
Dacă, de exemplu, Bonhoeffer s-a opus amestecării grupurilor de tineret din biserică cu tineretul hitlerist, Heckel a fost de părere că alți prelați nu par deranjați, adăugând că însuși Führer-ul a etichetat gestul ca pe ”cadoul de Crăciun care i-a plăcut cel mai mult.”
Cu toate acestea, Bonhoeffer a fost denunțat oficial de Heckel doar după călătoria sa în Suedia, ceea ce a determinat Ministerul de Externe al Germaniei să scrie ambasadei sale la Stockholm, că Reich-ul și autoritățile bisericii de stat ”avertizează împotriv pastorului Bonhoeffer, a cărui influență nu este favorabilă interesului german”.
Opoziția lui Bonhoeffer față de naziști poate fi atribuită parțial aversiunii generale a familiei sale față de etatism, dar suspiciunea față de ultranaționalism a fost stârnită de vizionarea unui film celebru.
Mă refer la All Quiet on the Western Front/ Nimic nou pe frontul de vest (1930), o adaptare a unui faimos roman scris de fostul recrut în armata imperială germană, Erich Maria Remarque – capodoperă care avea să fie condamnată drept ”nepatriotică” de către ministrul propagandei naziste Joseph Goebbels.
Filmul avea să fie până în cele din urmă interzis în Germania, dar în 1930 se afla încă pe toate ecranele, scrie istoricul Eric Metaxas, inclusiv pe cele din SUA, unde tânărul Bonhoeffer tocmai se afla în călătorie.
Filmul avea să câștige două premii Oscar în 1930, iar impactul său asupra lui Bonhoeffer a fost probabil sporit de faptul că l-a văzut împreună cu Jean Lasserre, un coleg teolog care se întâmpla să fie francez.
Probabil că unii dintre dvs. își pot aminti o scenă emoționantă în care protagonistul german înjunghie un tânăr soldat francez, care apoi geme ore în șir de durere, în vreme ce viața îl părăsește încetul cu încetul. Soldatul geman încearcă să-l ogoiască, îi cere iertare și se angajează să scrie familiei soldatului francez (în al cărui portofel găsește o fotografie cu soția și fiica lui).
Nu e deloc surprinzător că Bonhoeffer și Lasserre – un german și un francez, stând unul lângă celălalt într-o sală de cinematograf – au plâns la această scenă care spulbera ideea comună că războiul este un efort glorios și curajul dovedit pe cîmpul de bătălie este cea mai înaltă dintre toate virtuțile omenești. ”Dulce et decorum est pro patria mori”, scria poetul roman Horațiu. Realismul filmului All Quiet on the Western Front a distrus însă această iluzie. Fără să-l împingă pe Bonhoeffer spre pacifism, l-a determinat să pună sub semnul întrebării virtutea naționalismului și misiunea bisericii.
Lasserre, el însuși un pacifist care înțelegea pericolul care pândește în pântecele naționalismului, l-a ajutat pe tânărul Bonhoeffer să se gândească mai profund la ambele concepte.
Asemenea verișoarei sale, extrema stângă, extrema dreaptă este o formă periculoasă de colectivism, una care plasează identitatea rasială mai presus de orice. A sfîșiat națiunile secolului al XX-lea, în ciuda tuturor casandrelor care avertizareră asupra primejdiei.
Naționalismul paroxistic se constituie într-un pericol foarte serios pentru toate popoarele Europei, din cauza acestuia ele riscă să-și piardă considerația pentru valorile umane”, scria filosoful german Friedrich Paulsen, în 1902. ”Naționalismul, împins la extrem, la fel ca sectarismul, distruge conștiința morală și chiar logica”.
Din păcate, europenii nu l-au ascultat pe Paulsen, iar rezultatele au fost catastrofale.
Odată cu noua exacerbare a naționalismului din întreaga lume, oamenii religioși și nereligioși ar trebui să țină seama de exemplul lui Bonhoeffer care a dat dovadă de un curaj diferit de cel de pe câmpul de luptă.
Cel mai mare curaj este să te opui Răului și oricărei puteri samavolnice și discreționare – cu orice preț.
Jon Miltimore este directorul Fundației pentru Educație Economică (FEE). Scrierile au făcut obiectul unor articole de vânzare în Time, The Wall Street Journal, CNN, Forbes, Fox News și Star Tribune. Semnatura lui se regăsește în Newsweek, The Washington Times, MSN. Com, The Washington Examiner, The Daily Caller, The Federalist, The Epoch Times etc.
Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă
Sursa: aici
Dragă, ca să te opui răului, în primul rând trebuie să-i identifici cauza, altfel, rătăcești. Nazismul n-a apărut datorită unui nebun, a unui scelerat, nu, el a apărut și s-a putut dezvolta datorită unei cauze majore : ,,Spațiul vital”! Germania era în recesiune, nu e cazul să reamintesc motivele, soluția cerea impunerea pe piețele lumii, piețe ce erau ocupate. La început Germania a fost încurajată să se înarmeze sau, cel puțin, nu a fost deranjată în scopul ăsta. Cum, comunismul era considerat foarte periculos ca ideologie, s-a considerat de către Marile Puteri că se pot împușca doi iepuri deodată: Germania să pornească războiul împotriva URSS, s-o învingă și cu ocazia asta să obțină și ,,Spațiul vital ” atât de necesar dezvoltării ei. Numai că, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu a din târg ! Germania, văzându-se pe cai mari, s-a sumețit, a încercat să domine lumea. Așa se spune : Când Dumnezeu vrea să te piardă, întâi îți ia mințile ! În momentul când Marile Puteri au înțeles că pericolul reprezentat de nazism este mai mare decât ideologia comunistă, au ales răul ăl mai mic. Așa că, pastorul Bonhoeffer s-a implicat într-un război care nu era de nasul lui, a fost o victimă colaterală . Nazismul a avut girul Marilor Puteri.