Bucuria Vieții III

„Arta este o luptă – în artă trebuie să-ți pui pielea în saramură. E vorba să muncești cât șapte. Mai degrabă să nu spun nimic, decât să mă exprim fără vigoare.” – Vincent Van Gogh

În 1887, tensiunea dintre Theo și Vincent crește. „Odată este o persoană normală, dulce, iar apoi devine egoist și rece” declară Theo despre fratele său. Într-o scrisoare către Wilhelmine mai spune: „Viața alături de Vincent este insuportabilă. Nimeni nu poate să vină la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți”. La Paris pictorul a început să fumeze și să bea, lucruri ce i-au declanșat tulburări psihice. Împreună cu Bernard, Toulouse-Lautrec, Anquentin și Paul Gauguin formează grupul “Micului bulevard”. Ca urmare a acestui proiect, în februarie 1888 pleacă în Arles, orașul din Provence.

Săptămâna trecută am spus că nu știm în ce măsură întâlnirea cu Toulouse-Lautrec, Émile Bernard , Monet, Pissarro, Sisley, Renoir și Signac i-au influențat stilul. Dar priviți…

Parcă ar fi Turner…

Barje de cărbune

Parcă ar fi Monet…

Podul Carrousel și Louvru

Cheiul Senei

Sau parcă ar fi Guillaumin…

Apus la Montmajour

Sau parcă ar fi Pissaro…

Grădină în Montmartre cu îndrăgostiți

Și încet, încet, după multe căutări și după nenumărate studii după impreșioniștii deja consacrați, Van Gogh devine…Van Gogh !

Floarea soarelui tăiată

Câmp de grâu cu ciocârlie

Moulin de la Galette

Portretul Părintelui Tanguy

Scrisorile

Chiar dacă Van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi pe care le-a realizat în cei zece ani ca artist, trebuie amintit că Van Gogh a mai excelat și într-o altă sferă: scrisorile și schițele din scrisorile sale. De menționat faptul că artistul a folosit în scrisorile sale trei limbi: olandeza, engleza și franceza. Cele 652 de scrisori care constituie corespondența sa cu Theo au fost publicate de cumnata sa, Johanna van Gogh-Bonger, în trei volume (ultimul aproape în întregime în franceză). În plus față de scrisorile către Theo, se numără și cele către prieteni și alți membrii ai familiei: Van Rappard, Émile Bernard, sora lui Wil [Wilhelmine Jacoba], prietena Line Kruysse, părinții săi, Albert Aurier, John Russell și Gauguin. O bibliografie generală scrierilor lui van Gogh și a textelor care i-au fost consacrate în diverse țări, a fost publicată în 1942 la New York de Charles Matton Books: Vincent Van Gogh, a Bibliography Comprising a Catalogue of the Literature, Published from 1890 through 1940.

Iată cum arată o pagină din scrisorile lui Van Gogh…

Pagină dintr-o scrisoare către pictorul Émile Bernard cu Podului Langlois, Arles, 1888

Dacă dorim să înțelegem opera lui Van Gogh trebuie să recunoaștem că cea mai cuprinzătoare sursă despre artist este corespondența sa cu fratele său mai mic, Theo . Prietenia lor de-o viață și cea mai mare parte a ceea ce se știe despre gândurile și teoriile artei lui Vincent sunt consemnate în sutele de scrisori pe care le-au schimbat din 1872 până în 1890. Ne reamintim că Theo van Gogh , comerciant de artă i-a oferit fratelui său suport financiar și emoțional. sprijin, precum și acces la oameni influenți de pe scena artei contemporane.

Theo i-a păstrat toate scrisorile lui Vincent; dar Vincent a păstrat doar câteva dintre scrisorile primite. După ce amândoi au murit, văduva lui Theo, Jo Bonger-van Gogh, a aranjat publicarea unora dintre scrisorile lor. Câteva au apărut în 1906 și 1913; majoritatea au fost publicate în 1914.

Scrisorile lui Vincent sunt elocvente și expresive, au fost descrise ca având o „intimitate asemănătoare jurnalului”, și citite precum o autobiografie. Traducătorul Arnold Pomerans a scris că publicația lor adaugă o „dimensiune nouă înțelegerii realizării artistice a lui Van Gogh, o înțelegere pe care nu ne-a acordat-o practic niciun alt pictor”.

Dar să revenim la scrisori, încercând, astfel să înțelegem mai bine opera și stilul lui Van Gogh.

„Am desenat din nou un peisaj. Adică niște bălării ceea ce nu făcusem de multă vreme. Îmi place mult peisajul” – Vincent Van Gogh – ianuarie 1881

„Am isprăvit două desene mari mai întâi un „Sorrow” de format mai mare doar figura fără o persoană în jur. Totuși poza e foarte puțin schimbată. Părul nu e dat peste spate, atârnă în față și e în parte împletit. De asta umărul gâtul și spatele sunt vizibile și am dat mai multă atenție figurii” – Vincent Van Gogh – aprilie 1876

„Am pictat un studiu pe plajă. Sunt acolo câteva diguri, zăgazuri foarte solide clădite din pietre roase de vreme, din ramuri împletite între ele. M-am așezat pe unul dintre ele ca să pictez fluxul și am stat locului până când valurile mă siliră să-mi adun tot calabalâcul” – Vincent Van Gogh – iulie 1883

„E de datoria mea să mi dau silința să pictez vreo 100 de studii bune vezi tu trebuie să avansez lucrând cu stăruință în pictură mai mult aceste studii e necesar să înfățișeze subiecte din viața reală de fiecare zi” – Vincent Van Gogh – decembrie 1883

Am pictat în săptămâna aceasta două naturi moarte un ibric de cafea din fier smălțuit cu albastru o ceașcă în albastru Regal și în galben strălucitor oală de lapte având careuri pe ea de un albastru Palid și alb o ceașcă la dreapta albă cu desene albastre și portocalii Pe o farfurie de pământ galben gri o cană de barbotină sau de majorică albastră cu desene roșii verzi cafenii închis în sfârșit Masa este acoperită cu o față de masă albastru fondul este galben verde Așadar 6 albastru deosebite și patru sau cinci tonuri de galben și de portocaliu – Vincent Van Gogh – aprilie 1888

Atunci de ce să nu-l pictăm pe acest judecător de pace cu un simplu negru de os, iar ziarul cu un simplu alb crud de tot, fiindcă japonezul nu ține seama de refrângerea luminii punând tentele netede una alături de alta, unele trăsături caracteristice oprind mișcările sau formele – Vincent Van Gogh – iunie 1888

Mai am nevoie de trei desene de colibe care vor urma acestora. Colibele sunt cam din topor, dar am și de acelea mai cu grijă lucrate – Vincent Van Gogh – iunie 1888

Am lucrat ieri și azi la Semănătorul, pe care l am modificat cu desăvârșire Cerul e galben și verde, terenul vioriu și portocaliu, desigur că se poate picta un tablou și așa cu acest motiv minunat și sper că o să fie lucrat cândva de altul ori de mine – Vincent Van Gogh – iulie 1888

Am văzut un efect minunat și foarte ciudat astă seară, cu o coșcogea corabie încărcată cu cărbune, legată cu odgonul de țărm. Văzută de sus, era sclipitoare de tot și udă sub o ploaie torențială. Apa era de un alb galben și de un gri de culoarea mărgăritarului tulbure, cerul violet și cu o fâșie portocalie la apusul soarelui, orașul violet. Întruchipau o scenă de Hokusai autentică – Vincent Van Gogh – septembrie 1888

„În privința lucrului am isprăvit o pânză de 15 astăzi. E un pod ridicător pe care trece o trăsurică profilându-se într-o zare albastră, cu un râu tot albastru, cu maluri povârnite portocalii cu verdeață, pe ele cu spălătorese purtând camizole și bonete în pestrițate” – Vincent Van Gogh – 10 martie 1888

Iată pictura…

„Era încă totuși noapte de a binelea, la ceasurile șase de dimineață, pe când am sosit la Zweelloo; văzusem tablourile de Corot înainte de a sosi. Fu totuși atât de frumoasă intrarea noastră în sat, într-o trăsură cu două roți! Imense acoperișuri de mușchi ale caselor, ale grajdurilor, ale staulelor, ale hambarelor” – Vincent Van Gogh – decembrie 1883

Iată pictura…

Iată un crochiu de livadă pe care am hotărât să ți-l dau în dar cu prilejul zilei de 11 mai. E cu desăvârșire luminos și lucrat cu totul pe nerăsuflate, o năpustire de împăstări ușor colorate în galben și în liliachiu, în primul mănunchi de flori albe – Vincent Van Gogh – aprilie 1888

Iată pictura…

Marea aceasta e de culoarea scrumbiei, adică schimbătoare; nu știi niciodată dacă e verde sau viorie, nu știi niciodată dacă e albastră fiindcă după o secundă răsfrângerea schimbătoare a căpătat o nuanță trandafirie ori cenușie – Vincent Van Gogh – iunie 1888

Iată pictura…

Acum, după ce am văzut marea aici, îmi dau seama din nou, ce importanță are să stai în sud și să înțelegi că trebuie să ți identifici culoarea până la exces – Africa nu-i departe de mine. Chiar înainte de a pleca de dimineață, cu noaptea în cap, am desenat luntrele și tabloul e în lucru, o pânză de 30 cu mai multă mare și cu mai mult cer la dreapta – Vincent Van Gogh – iunie 1888