El Greco și Picasso
Am mai vorbit despre El Greco ( 1541- 1614), numele sub care este cunoscut Domênikos Theotokópoulos și care a fost supranumit “pictorul lui Dumnezeu”. În traducere numele familiei sale Theotokópulos înseamnă „fiul Maicii Domnului”.
Am spus atunci că El Greco a căutat forme noi de expresie, dând astfel picturilor sale un caracter unic. În bisericile din întreaga Spanie se găsesc picturile lui El Greco care prezintă personaje deformate, cu priviri extatice. Mulți au văzut în el un vizionar. Viziunea, în opinia mea, era educația picturii bizantine, pe care a adus-o cu el din Creta, unde a învățat să picteze, în Spania și a onorat-o toată viața lăsând-o moștenire unei întregi generații de pictori din Europa occidentală, așa cum vom vedea și azi. El Greco aduce o noua viziune în pictură : încalcă legile perspectivei, alungește figurile, ajungând la o alterare a formelor. Principalele mijloace de expresie sunt lumina și culoarea. Lumina din tablourile cu tematică biblică este una mistică, îmbinând elementele terestre și cerești într-un mod unic.
A depășit concepțiile și puterea de înțelegere a multora dintre contemporanii săi și prețul pe care l-a plătit pentru originalitate a fost uitarea, care a durat până în secolul al XIX-lea, când arta sa a fost înțeleasă și a devenit o sursă de inspirație chiar și pentru pictorii moderni. A influențat însă în mod decisiv pictura prerenascentistă din Italia transmițând acesteia spiritul bizantin în care fusese educat în Creta. Destinul artistic al lui El Greco a continuat până în zilele noastre. Deși a fost respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai târziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori. În Franța, admiratorii lui El Greco vor fi Delacroix, Millet și Manet. Picasso va nutri o adevărată fascinație față de opera maestrului din Toledo, fapt oglindit în multe dintre tablourile din perioada albastră. Creația lui El Greco devine și punctul de referință al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea îl repune în drepturi pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor.
Dar să revenim la …urmași…Picasso ?! Citisem de mult despre faptul că Picasso a fost fascinat de picturile lui El Greco, citisem…dar nu pot să afirm ca mi-am dat seama care era legătura, până când am văzut câteva din „replicile” în pictură ale lui Picasso. Înainte să le privim l-aș cita chiar pe Picasso : „Am fost întrebat adesea cum a evoluat pictura mea. Pentru mine nu există trecut sau viitor în artă. Dacă o operă de artă nu trăiește veșnic, nu este operă de artă. Arta vechilor greci, a egiptenilor, a marilor pictori care au trăit de mult, nu este arta trecutului, poate este mai vie azi decât a fost vreodată.” (interviu dat de Picasso lui Marius de Zayas în anul 1923).
Câteva cuvinte și despre Picasso…Pablo Ruiz y Picasso, cunoscut ca Pablo Picasso (1881 – 1973), a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii. A fost andaluz și catalan, spaniol și francez. A fost un copil genial, la Paris un străin „iresponsabil,” din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso reprezintă o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și, totodată, viața particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumusețea și eroismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică : pictură, sculptură, poezie, desen, grafică, ceramică. Picasso a trăit pentru artă și prin artă. Despre modelele pe carele-a folosit Picasso, am mai vorbit. Am vorbit pe larg despre influența lui Toulouse Lautrec asupra sa, dar azi ne oprim la un alt model…El Greco…
Alăturând, pentru prima data lucrările, mărturisesc, am fost fascinat! Linia bizantină în pictura cubistă a lui Picasso ?! Dar să privim și alte lucrări…
Dacă nu aș fi văzut lucrările anterioare, poate nu aș fi recunoscut liniile…priviți ! Nasul, ochii, figura alungită…
În dreapta este desigur Picasso…din nou aceleași linii: nasul, arcadele, figura prelungită, barba…
Sau în perioada cubistă…
Multe schițe, în care linia este aceeași ca cea a lui El Greco, dar doi mari, foarte mari desenatori sunt sigur înrudiți…cel puțin în artă…
Influența lui El Greco se vede și în studiile de compoziție…
Sau chiar în compoziții…
Influența lui El Greco asupra lui Picasso are și o altă explicație. Când Picasso a împlinit 16 ani, tatăl său l-a trimis la Academia de Bellas Artes de San Fernando în Madrid, cea mai importantă școală de artă, înființată în secolul XVIII. Picasoo a petrecut zile întregi în muzeul Prado, unde a fost fascinat de El Greco, deși acesta nu era apreciat de loc în acea perioadă ; mai mult, directorul muzeului Prado a dorit să scoată din colecția muzeului lucrările lui El Greco ! Cu toate opiniile contrare, Picasoo a considerat că El Greco este eroul său…
El Greco a fost mereu prezent în opera lui Picasso, începând din perioada albastră și urmărindu-l în întreaga sa carieră artistică! Vom încheia amintindu-ne ce spunea despre El Greco, Jean Cocteau: „El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este un strigăt, El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o fereastră îndepărtată, El Greco este un pescuitor de perle”.
Rubrică realizată de Cezar Corâci
