Bună ziua, domnule profesor. Știm că dvs. sunteți unul dintre cei care mai țin la nivel înalt steagul cercetării științifice românești și că sunteți promotorul unui posibil vaccin mai eficient decât cele care se găsesc pe piață. Am vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre cercetările dvs.

Pregătirea pentru vaccinul românesc anti SARS-CoV2 a început în urmă cu vreo patru-cinci ani, când o nouă tehnologie de vaccinare a apărut și a început să se dezvolte în SUA.

Este vorba despre ”vaccinurile personalizate în cancer”.

În 2019 am identificat 30 de studii clinice de fază 1, fază 2 pe lista FDA-ului, lista Agenției Medicamentului din SUA, și am început să lucrăm pentru a ne apropia de vârful cercetării în acest domeniu.

Am încercat să recuperăm terenul cât am putut. Am fost pe punctul de a oferi acest tratement personalizat unui pacient cu un melanom în stadiu terminal.

Din păcate, tehnologia nu este simplă și necesită câteva luni de pregătire, iar pacientul respectiv venise la noi prea târziu pentru a obține și avizele de la Agenția Medicamentului pentru a-i permite administrarea a ceea ce se numește ”tratament compasional” (când pacientul nu mai are nicio șansă, se poate invoca posibilitatea de a  beneficia de un tratament experimental).

Când a izbucnit epidemia de SARS-CoV2 in China am hotărât împreună cu colectivul care lucra la vaccinarea personalizată în cancer, să ne concentrăm pe obținerea unui vaccin pentru noul virus. Am întrevăzut încă din ianuarie 2020 o pandemie cu efecte catastrofale asupra economiei și sănătății populației.

Am adaptat tehnologia folosită în tratamentul oncologic, care era personalizată, adică  trebuia investigat foarte amănunțit pacient cu pacient înainte de a fi vaccinat și am reușit, ținând cont de caracteristicile imune ale populației noastre să punem la punct un ”vaccin regional personalizat”. Ne-am concentrat in primul rând pe caracteristicile imune ale populației din România, care are caracteristici imunologice asemănătoare cu restul Europei.

Fără să fiu un specialist în domeniu, înțeleg că în momentul în care discutați despre  personalizare pe populații și pe țări sau continente, mergeți pe o soluție genetică, că există un numitor comun în ceea ce încercați să obțineți.

Da. Noi am luat caracteristicile imune ale diverselor populații din bazele de date ale transplantului de măduvă. Și în alte tipuri de transplant se folosește caracteristica imună pentru ca receptorul și donatorul să fie cât mai apropiați din punct de vedere  imunologic, dar aceste date cunoscute sub numele de ”tipizare HLA”, au această  caracteristică imună. Populațiile din diverse zone geografice Europa, Africa, Asia au anumite caracteristici imune. Nu sunt foarte, foarte deosebite, dar dacă vrei o eficiență maximă, atunci trebuie să faci mici ajustări de la o populație la alta.

Am văzut că eficiența vaccinurilor care încep deja să fie administrate atât în România cât și la nivel mondial nu este încă cunoscută din punct de vedere al duratei de păstrare a imunității. Ce părere aveți despre asta?

Se cunosc aceste lucruri, ele au fost anunțate de către firmele producătoare și se preconizează și repetarea vaccinului.

In vara anului 2020 a apărut un articol foarte interesant în New York Times, scris de niște specialiști în imunologie, care explicau pe înțelesul tuturor diferenta dintre ceea ce numim vaccinuri de generația întâi și cele de generația a doua.

Vaccinurile de generația întâi, adică primele vaccinuri care ajung pe piață sunt în cazul de față sunt cele bazate pe producția de anticorpi. Dar urmează și vaccinurile de generația a doua. Speranța specialiștilor era ca vaccinurile de generația a doua să fie mai eficiente- așa cum se întâmpla în toate cazurile, cu experiență se îmbunătățesc produsele.

99% din vaccinurile pe care le avem acum la dispoziție, și cele obligatorii și cele neobligatorii, exceptând BCG-ul, adică cel antituberculoză, se bazează pe producția de anticorpi.

Anticorpii aceștia sunt eficienți și au o memorie imunologică de 10-20 de ani, și mai mult.

Dar SARS-CoV2 este un virus ARN, iar in cazul virsulurilor de tip ARN cum este HIV, Hepatita C, SARS 1, Ebola, nu s-a reușit obținerea unor vaccinuri cu ajutorul metodelor tradiționale,

Vaccinurile obținute pe bază de anticorpi, cum sunt cele din generația întâi de vaccinuri, din motive încă necunoscute, au o durată de protecție relativ scăzută.

De aceea noi ne-am gândit că varianta optimă ar putea să fie vaccinurile la care lucram noi, care se bazează pe limfocite T citotoxice.

In cazul Sars-Cov-1, persoanele care au trecut prin boală și au supraviețuit, au dezvoltat imunitatea celulară prin limfocite T, imunitate pe care o au și acum la 17-18 ani de la infecție.

Deci e clar că imunitatea celulară este cea care asigură o protecție de lungă durată și poate întrerupe această pandemie.

Asta e evident. Pentru ca, însă, cei care ne urmăresc și vor citi să înțeleagă:   vaccinurile de  primă  generație tratează  efectele, iar celelalte înceacă  să meargă pe cauză?

Nu.

Imunitatea răspunde în două feluri, în funcție de anumite necesități: prin anticorpi, sau prin limfocite T citotoxice.

Pentru virusurile de tip ARN, din care face parte și SARS-COV-2, soluția de lungă durată, după cum arată și literatura de specialitate, este dezvoltarea de imunitate celulară.

 

va urma

Interviu realizat de Cezar Corâci