Lucrurile se precipită: Alianţa pentru Unirea Românilor a organizat –sâmbătă după-amiază- un protest în faţa Ministerului Sănătăţii, de unde protestatarii au pornit în marş către spitalul „Matei Balş”, locul unde s-a produs un incendiu violent soldat cu moartea, prin carbonizare, a 6 persoane. Spitalul „Matei Balş” este cel mai important spital de tratament al coronavirusului, dotat cu aparatură modernă şi cu cei mai buni specialişti încadraţi. Protestatarii au scandat lozinci precum „demisia”, „jos guvernul”, „ruşine să vă fie”, „ieşiţi din casă dacă vă pasă” ş.a.m.d.. AUR a solicitat imperativ demisia de urgenţă a ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a coordonatorului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), Raed Arafat, în calitatea lor de responsabili morali ai tragediei de la Institutul „Matei Balş”, precum şi a managerului interimar, conf. univ. Maria Niţescu, ca responsabil direct. Protestele spontane, probabil, vor continua. Într-o conferinţă de presă, de sâmbătă seara, ministrul Vlad Voiculescu, referindu-se la demisia sa, cerută în stradă, s-a prefăcut că şi-a uitat propria declaraţie, după incendiul de la spitalul din Piatra Neamţ, când spunea: „Asistăm la o mascaradă, domnul Nelu Tătaru şi PNL vor să se folosească de nenorocirea de la Piatra Neamţ pentru a acapara şi mai multă putere”. Mai adăuga că Ministerul Sănătăţii nu are o echipă profesionistă şi este „un dezastru”, că aparenţele erau salvate de un ministru „bun povestitor”. Sâmbătă seara Vlad Voiculescu a mai spus nişte lucruri, nu toate banale, din care trebuia înţeles că Guvernul şi Comisia Europeană trebuie să acorde mai mulţi bani pentru reformarea sistemului sanitar, de care să se ocupe el. Nicio undă de autocritică. Sigur că –aparent- nu tot ce se întâmplă rău într-un spital sau altul presupune o vinovăţie personalizată. Cum buna funcţionare a spitalelor din ţară nu este la mila „celui de sus”, de la această margine a lucrurilor încep discuţiile. Fiindcă intră în joc strategii, persoane incriminabile şi chiar persoana ministrului. Fiindcă primii vinovaţi sunt fatalmente cei care au puterea. În mod curios ministrul Vlad Voiculescu deleagă culpa către… alţii. Se consideră inocent, o insulă în alb înconjurată de adversari politici cruzi. În faţa noastră străluceşte, prin urmare, o luminoasă galerie de competenţe, neînţelese, nedreptăţite, nestimate, în frunte cu actualul ministru al Sănătăţii. Arma preferată nu e căinţa sau construcţia clară şi amănunţită, a tot ceea ce s-a întâmplat. Mai la îndemână sunt bălmăjala, gesticulaţia, retorsiunea. Să admitem că o parte a opoziţiei se arată mai bătăioasă, mai vocală, mai nervoasă. Domnul ministru al Sănătăţii nu înţelege de fapt esenţialul: are o cotă proastă, în planul imaginii, din precedentul mandat, şi pe fondul pandemiei de Covid-19 n-a strălucit decât prin aproximări, idei nebuloase, discretă aroganţă şi suficienţă tălâmbă. Dacă nu i s-a cerut încă demisia de către premierul Florin Cîţu este din cauza complicaţiilor care ar urma, şi fiindcă la PNL domneşte o blegeală solemnă, şi nu pentru că moralemnte nu este vinovat. Problema de fond este însă alta: Vlad Voiculescu n-are nicio legătură cu ministerul pe care îl conduce. Dar niciuna. Nu se revendică din nicio activitate anterioară, care să-i legitimeze un minimum de vocaţie şi competenţă pentru ceea ce întreprinde în prezent. Să se reformeze Sănătatea cu un astfel de „arhitect” e mai mult decât o ipocrizie, e o retorică adormitoare. O frază justificată, din comunicatul AUR: „noţiunea de responsabilitate e golită de sens”. Şi nimic nu mai e de spus.

 

Un articol de Mircea Canțăr