Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, în mod aproape sigur candidat la alegerile prezidenţiale din toamnă, avatajos plasat în sondaje (26,5%), urmat de Marcel Ciolacu (18,9%) şi Diana Şoşoacă (14%) potrivit INSOP pentru News.ro, dar o să revin asupra acestei chestiuni, este autorul unei cărţi bine scrise, „Bătălia pentru viitorul României” (Ed. Litera, 2023) „o analiză politică a vremurilor noastre, realizată cu măiestrie, de un om de stat experimentat şi ca lider politic interesat de destinul şi bunăstarea ţării sale”, cum o descrie Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. Incitantă la lectură, cartea menţionată, a fostului senator de Dolj, probează o certitudine: Mircea Geoană are toate lecţiile făcute sârguincios, în prespectiva alegerilor prezidenţiale. Anumite tronsoane din cartea amintită le-a expus, cu o voce decolorată, în întâlnirile, nu puţine, pe care le-a avut cu elevii unor licee, mediul academic şi nu numai, relevând cu subtilitate reţelele de interacţiune dintre strategia militară, politică, economie, tehnologie şi societate, în sansamblul lor. Impresia generală la lectura cărţii este una tonică, probând o anvergură intelectuală, dar şi politică nu uşor de atins. Mircea Geoană este fără nicio îndoială un politician matur, plictisit de protocolul vieţii politice, ambiguităţile discursului electoral, care simte, cum mai spuneam şi altă dată, mişcarea curenţilor de aer, nu doar în Europa. Şi ţine la identitatea sa. Şi-ar dori, de pildă, între altele „spiritualizarea puterii”, realizând consecinţele fertile ale unei asemenea metamorfoze, şi-ar dori de asemenea revigorarea învăţământului şi multe altele, prin arderea unor etape. Problema în discuţie este însă una cardinală: din partea cărei formaţiuni politice va candida Mircea Geoană? Ca independent şansele sunt reduse, oricât de mare ar fi cota sa de încredere, de acum atinsă. Întrebat deunăzi, despre o candidatură a lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale, Marcel Ciolacu l-a invitat pe fostul lider al social-democraţilor să-şi caute colegii de partid, dacă vrea să se bazeze pe susţinerea lor. La rândul său, Sorin Grindeanu, unul din prim-vicepreşedinţii PSD, a spus acelaşi lucru şi anume că Mircea Geoană trebuie să iniţieze o discuţie cu conducerea PSD şi să revină în cadrul formaţiunii. Sorin Grindeanu a mai reamintit că potrivit statutului, candidatul partidului la funcţia supremă în stat este validat de un congres al partidului. Ceea ce este adevărat. Reamintind de plecarea din partid, în 2011 şi formarea PSRo, Marcel Ciolacu n-a mai adăugat şi circumstanţele acelui moment şi nici faptul că falnicul Partid Social-Democrat, pe care îl conduce, are în ADN-ul său „sacrificarea” liderilor, indiferent de numele, meritele şi anvergura acestora. Cum Viorica Dăncilă n-a mai avut loc nici măcar pe lista de parlamentari, după ce a fost prim-ministrul ţării, gest deloc prea simpatic, nu mai continuăm cu exemplele. E greu de spus, dacă Mircea Geoană va fi oferta social-democraţilor la alegerile din toamnă. Marcel Ciolacu nu excludea ieri, la nivel declarativ, un candidat comun PSD-PNL pentru Cotroceni. Resursele de mirare nu-şi au rostul, deşi poate nicio altă prezenţă publică nu poate trezi dintr-o somnolenţă depresivă o bună parte a electoratului de stânga, ca în cazul candidaturii lui Mircea Geoană, care ar produce o iradiere a normalităţii. Nu mă grăbesc să dau verdicte, să distribui partizan alb şi negru, dar Mircea Geoană rămâne portretul prizabil, de care nu ţi se face ruşine, în fruntea ţării.

 

 

Un articol de Mircea Canțăr