45 de zile, atât a rezistat premierul britanic Liz Truss (47 ani) în funcţie. Cel mai scurt mandat de premier din istorie. Cât o lună de miere. Saptamana trecută şi-a anunţat demisia după săptămâni de calvar, în care a trebuit să facă faţă unei avalanşe de critici, după intrarea în 10 Downing Street la 6 septembrie. Şi-a prezentat demisia Regelui Charles al III-lea. „Mărul discordiei”, primul buget în care a prevăzut scăderea impozitelor pentru cei bogaţi şi noi cheltuieli, parţial finanţate, în lupta contra crizei energetice. Sub presiunea pieţelor financiare şi a aleşilor conservatori, fosta deputată de Norfolk, a abandonat o parte a planului şi l-a demis pe ministrul Finanţelor, Kwasi Kwarteng, şi luni 17 octombrie l-a numit pe Jeremy Hunt. Şi-a anunţat apoi demisia ministrul de Interne, Suella Braverman, care a recunoscut că a folosit telefonul personal în transmiterea unui document oficial unei colege parlamentare de încredere. A fost înlocuită cu fostul ministru al Transporturilor, Grant Shapps. Totul a început la 5 septembrie a.c.. După o campanie prelungită pentru funcţia de lider al Partidului Conservator contra fostului ministru al Finanţelor, Rishi Sunak, a fost desemnată să-i succeadă lui Boris Johnson. Era a treia femeie după Margaret Thatcher şi Theresa May în această demnitate. Fusese ministru de Externe, şi nu excelase decât prin faptul că îl susţinuse pe Boris Johnson în toate demersurile acestuia privind conflictul din Ucraina. La Moscova, într-o deplasare din luna februarie, la o discuţie cu Serghei Lavrov, întrebată de suveranitatea Rusiei asupra două regiuni din sudul ţării, Rostov şi Voronej, unde sporea prezenţa militară, a spus că… nu aparţin Rusiei. A fost un dialog al surzilor, potrivit surselor ruse. La instalarea în funcţia de premier altă gafă: a declarat că nu ştie dacă Macron este prieten sau duşman. Moartea Reginei Elisabeta a II-a la 9 septembrie a.c. şi doliul prelungit a acaparat-o pe noul prim-ministru, care visa la încarnarea lui Margaret Thatcher, ferind-o de erorile şi aroganţa ulterioare. A trebuit să aştepte până la 23 septembrie pentru a prezenta un minibuget de inspiraţie neoliberală. Scandalul izbucnit, de o magnitudine fără precedent i-a şubrezit poziţia. Inflaţia era deja mai mare de 10% şi Banca Angliei a trebuit să intervină pentru a stopa degradarea lirei sterline şi degenerarea în criză financiară. S-a spus că împingea ţara spre o criză economică, politică, financiară şi socială fără precedent. Refuzase să asculte biroul pentru responsabilitate bugetară. Muniţie pentru presă. Criticată de FMI, dar şi de şefi de state, între care şi Joe Biden care i-a calificat planul de minibuget o eroare, n-a mai putut face nimic, lipsită de idei şi nu numai. În tot filmul acesta Liz Truss apare ca un simbol al sfârşitului domniei conservatorilor după 12 ani. Potrivit unui sondaj YouGov publicat marţi, 32% din membrii partidului conservator doresc revenirea lui Boris Johnson, în timp ce 23% îl preferă pe Rishi Sunak. 4 prim-miniştri, cu Boris Johnson, Theresa May, David Cameron în aval de… Brexit. Liz Truss rămâne la Downing Street până la desemnarea succesorului, dar operaţiunea –a menţionat preşedintele Comitetului 1922, Graham Brady, care se ocupă de chestiuni organizatorice ale Partidului Conservator- va fi scurtă şi până la 28 octombrie a.c., scrutinul va prilejui confruntarea a numai 2 candidaţi. Aşadar săptămâna viitoare, pe 28 octombrie ar trebui cunoscut numele celui de al 3-lea premier în 3 luni, în cursul unor alegeri primare expeditive. Cu condiţia ca membrii Partidului Conservator să se pună de acord, ceea ce nu e deplin garantat, partidul fiind marcat de divizări, lipsă de idei şi absenţa de personalităţi credibile. Joi, lista parlamentarilor care i-au cerut plecarea s-a lărgit de la o oră la alta şi după anunţarea demisiei liderul laburiştilor Kerr Starmer a cerut convocarea de alegeri generale, acum, şi nu la termenul prevăzut.
Un articol de Mircea Cantar
