Urmare din prima parte
Și acum să discutăm puțin despre o filozofie mai macroeconomică, ca să zic așa. Acest plan cere o viziune spre viitor.
Era una din întrebările pe care doream să vi le pun. Spre ce se îndreaptă România? Și v-aș reaminti un lucru pe care îl știm amândoi, că în discuțiile pre aderare, am participat atunci ca patronat, inclusiv cu comisarul Verheugen, am fost întrebați: Domnule, dar cum vrea să se specializeze România în Uniunea Europeană? Spre ce vrea să se îndrepte? Și au trecut de atunci 15 ani și tot nu știm!
Chestiunea voiam să o abordez puțin diferit. Sigur, e evident că noi nu avem o strategie, nu avem o viziune pentru viitor, de când am accesat piața europeană. Dar în momentul de față, acest Plan Național vizează o proiecție spre viitor, adică o trecere spre un nou stadiu de dezvoltare, măcar prin două elemente caracteristice: fiscalizarea și tranziția verde. Ca să ajungi acolo ai nevoie de niște reforme anterioare, pe care noi nu le-am făcut. De exemplu, ca să ajungi acolo trebuie ca să faci reforma administrativ-teritorială, pentru că, deocamdată, România are un număr imens de unități administrativ teritoriale. Deci lucrul ăsta nu l-am făcut. Ca să ajungi acolo, trebuie să ajungi să reduci dezechilibrele macroeconomice. Unul dintre cele mai importante este dezechilibrul balanței comerciale și a contului curent. Se vorbește despre investiții masive, infrastructură, tot ce doriți. Construcții spitale și așa mai departe. Dar, în momentul de față, o astfel de investiție aduce un dezechilibru și mai mare macro-economic, pentru că investițiile pe care vrem să le facem nu pot să fie făcute cu bunuri de capital din România. Noi nu mai producem în România nici măcar bitum, nici măcar sticlă industrială, fier beton și tot ce mai e nevoie pentru construcții. Deci, dacă vrei să faci investiții, dezechilibrezi din nou balanța comercială și rezultatul, dacă va fi bun, va fi oricum mai mic decât ar trebui să fie. Se intră chiar într-un ciclu vicios. Deci noi nu suntem practic pregătiți ca structură a economiei pentru accesarea acestui Plan. Ne amăgim cu niște lucruri, digitalizarea ANAF-ului… Nu asta înseamnă digitalizare! Digitalizarea, în momentul de față înseamnă 5G. Cu ce o faci? Cum o faci? Cu ce fonduri? Că noi am respins licitația liberă, nu-i mai lăsăm pe chinezi, sau pe alții, dacă nu sunt europeni, deci am pus criteriile politice în fața criteriilor economice. Cum poți să faci o creștere a producției românești pe piața agroalimentară, când nici până în momentul de față agricultorii nu au fost plătiți cu daunele pentru secetă, nu există niciun program de stimulare a procesatorilor. Și vrei să treci direct la digitalizare? Și la economia verde? N-am reușit să facem nimic cu gazul din Marea Neagră și vrem să facem conducte cu hidrogen? Adică discutăm Science Ficition. Noi avem multe lucruri de făcut înaintea acestor obiective pe care alții le-au făcut de 50, sau chiar 100 de ani. Noi suntem cea mai înapoiată țară din Europa din punct de vedere al infrastructurii și al dezvoltării bazei de materii prime prelucrate în țară. Deci dați-mi voie să vă spun că vom avea probabil niște beneficii pe ici pe colo, dar marile obiective ale acestui program de a moderniza și de a scoate economia din starea în care este, manufacturieră, și includerea ei în stagiul patru al revoluției industriale, mi se par foarte greu de realizat.
Domnule profesor, am urmărit cu atenție discuțiile legate de restricțiile, aceleași, care au o evidentă sorginte FMI, legate de pensii și salarii. Și, ca o persoană care are o oarecare expertiză în zona macroeconomică, eu nu am înțeles discuțiile. Pentru că discutăm, sau reprezentanții executivului discută de valul de pensionari care va apare către 2030, dar folosesc acest argument static, pe datele de acum. Deci nu au în niciun caz în vedere o creștere economică până în anul 2030, care ar duce, implicit, la o creștere a numărului de salariați. Deci eu chiar nu înțeleg logica: cum poți să compari numărul de pensionari exprimați în 2030 pe baza numărului de salariați de azi? Pentru că dacă economia românească nu va crește în următorii nouă ani deloc, și nu va crește și procentul de angajări, probabil că nu vom avea bani nici pentru alte lucruri, nu numai pentru pensii.
Da, ce să vă spun, e o chestiune care deranjează, pentru că asta arată cât de mărginită este gândirea economică a decidenților politici de astăzi, cât de greșită este… Adică nici metoda de lucru nu este cea corectă, apar tot felul de idei care nici n-au nimic de-a face cu realitatea… Spre exemplu menținerea în muncă a celor care se numesc decreței până la speranța de viață, ceea ce înseamnă un paradox economic, înseamnă că, în realitate, contribuția la pensie a fost de fapt o taxă, un impozit, pentru că ei nu beneficiază. Ies la pensie în momentul în care mor. Deci sunt aberații care câteodată sunt chiar hilare, dacă n-ar arăta nivelul foarte, foarte scăzut al analizei pe care îl au cei care conduc acum domeniile respective.
Domnule profesor, n-aș vrea să greșesc, dar eu știu că până și în economiile de comandă cum era economia socialistă, când se discuta despre un plan se începea de la un model de creștere economică. Cât va fi economia în anul 2030, și pe ea poți să analizezi ceea ce se întâmplă. Eu nu am văzut niciun studiu care să arate…
Nici nu există așa ceva. Economia socialistă, așa cum era ea, avea un instrument de lucru foarte corect, care n-avea nimic politic, era CSP-ul care lucra pe balanța input- output a lui Leontief, laureat al premiului Nobel…
Pe care o folosesc și americanii…
Exact. Lucra cu balanțe. Balanțe materiale, balanțe valorice, deci știa unde pleacă și știa unde ar trebui să ajungă. Acum, subiectul pensiilor a devenit derizoriu în România, orice ministru vine la Ministerul Muncii începe cu reformarea pensiilor, spunând niște lozinci, să fie echitabil, să fie mai… Lucrurile astea nu se pot face decât în timp. Noi am intrat într-un sistem de pensii după 1990 care a dus în spate o moștenire, așa încât pe baza acestei rupturi între economia planificată și economia de piață, o generație beneficiază mai mult decât alta prin simplul fapt că a trecut pe altă bază de calcul. Ca să facem schimbarea înseamnă ani de zile, înseamnă foarte multă muncă și, după părerea mea, nu există nici priceperea, pentru că văd acum ce se întâmplă. La pensie, pentru mine un singur lucru e foarte clar, că pensiile nu se vor mări. Pentru că suntem în situația în care contributivitatea e așa cum este, avem mulți plecați în străinătate, deci nu creem valoare, și să mai spunem un lucru, care este sensibil, diaspora care a plecat a lăsat în țară bătrânii ei, ea nu contribuie la fondul de pensii, dar noi plătim pentru rudele lor. Deci dintr-o dată există o gaură pe care trebuie să o acoperim, pentru că cei din străinătate nu aduc nimic la fondul de pensii.
Dar revin, deficitul nu îl putem acoperi decât prin creștere economică. Dacă nu există creștere economică, despre ce discutăm?
Despre împrumuturi. Asta va fi. Va rămâne în România pentru mult timp un instrument economic folosit, din păcate din ce în ce mai periculos. Văd că la nivelul guvernului lucrurile sunt privite superficial. Se spune stați liniștiți că nu e grav în România, suntem mult în urma altora ca procent în PIB, dar nu putem noi să ne comparăm cu economia Franței sau a Italiei. Deci ăia își permit, mai ales că sunt în zona euro, au în spate banca europeană în caz de pericol. Noi suntem în voia soartei. Deci conceptul de folosire a creditului văd că nu s-a schimbat, nu există o tendință de limitare a creditării. Acoperim niște goluri pe care mai târziu le vom face atât de mari încât nimic nu va mai putea fi sustenabil. Cred că este un moment în care remarcăm aș spune eu cu destul de multă teamă, că nu avem o viziune asupra dezvoltării. Mergem din pas în pas, ca să-l cităm pe președintele nostru, astupând o gaură și făcând alta. Așa că eu nu pot să spun că acest Plan de care am început să vorbim, Național, de Redresare și Reziliență înseamnă un panaceu pentru problemele României. S-ar putea chiar să aducă mai multe greutăți decât ne așteptăm.
Domnule profesor, vă mulțumim foarte mult, chiar dacă nu putem induce cititorilor noștri deocamdată prea mult optimism, și după acceptarea planului în forma finală de către Bruxelles, am dori să vă mai deranjăm și să comentăm.
Sigur că da, să vedem ce se mai întâmplă și cum decurg lucrurile.
Interviu realizat de Cezar Corâci