Căsătoria și cariera de început
În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește cu Catherine Boucher, fata unui grădinar din Battersea, mai tânără cu cinci ani decât el, săracă și analfabeta, dar atrăgătoare și plină de compasiune. Recent respins de o altă femeie pe care o ceruse în căsătorie Blake îi povestește Caterinei despre insuccesul său. Ea îl compătimește, câștigându-i astfel afecțiunea. Căsătoria are loc în biserica Sfânta Maria , Battersea. Certificatul original de căsătorie poate fi văzut și astăzi la biserică, expus în spatele unei ferestre de vitraliu alături de o placă comemorativă ce a fost realizată între 1976 și 1982. Blake pe lângă faptul că o va învăța pe Catherine să scrie și să citească, o instruiește și în arta gravurii. De-a lungul vieții soția sa s-a dovedit a fi un ajutor neprețuit, ajutându-l să își printeze lucrările iluminate și susținându-l să treacă prin numeroasele necazuri pe care le-a avut.
Naomi rugându-se de Ruth și Orpah tla întoarcerea din țara lui Moab • 1795
Prima colecție de poeme a lui Blake, Schițe Poetice, a apărut în 1783. După moartea tatălui său, William și prietenul său din perioada de ucenicie la Basire, James Parker, au deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța.
În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat O insulă pe lună.
Blake ilustrează Povești originale din viața reală (1788; 1791) de Mary Wollstonecraft. Se pare că aveau viziuni comune în privința egalității sexuale și instituției căsătoriei, dar nu există o dovadă concretă că s-au întalnit.
Blake a fost un feminist convins. În 1793 în Viziunile Fiicelor Albionului, Blake condamnă absurditatea crudă a castității impuse și a căsătoriei fără iubire, apărând drepturile femeilor la realizare de sine.
Oberon, Titania și Puck dansând – 1786
Căsătoria dintre Rai și Iad – 1790-1793
Nabucodonosor • 1795
Invidia, 1799
Felpham
În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra lucrările poetice și de a lucra sub patronajul acestuia. Va locui aici 3 ani timp în care lucrează la acuarele pentru Thomas Butts, la proiecte minore pentru Hayley ce constau în ilustrații pentru cărți, și ilustrează Comus pentru John Milton.
Începe să lucruze la Milton, o capodoperă despre care vom vorbi pe larg, iar Michael Manson consideră că în 1800 compune și Vala sau Cei patru Zoa. Învață greaca, latina și ebraica.
Job și ficele sale • 1799-1800
Soldați împărțindu-și hainelelui Iisus – 1800
În 1802 apare volumul lui Hayley Ballads/Balade, cu gravurile lui Blake, dar Blake este decis să plece de la conacul din Felpham fiind nemulțumit de situația sa fizică și artistică.
Pe 12 august 1803 are loc un incident între Blake și soldatul John Schofield din armata regală care era găzduit la hanul Felpham. În ziua respectivă grădinarul lui Blake invitase soldatul să îl ajute la lucru în grădină, dar Blake nu știa acest lucru și l-a invitat să plece crezând că nu are ce căuta acolo. Soldatul îi răspunde injurios iar Blake îl scoate cu forța din grădină, observând că este beat. Acuzația lui Blake a venit în urma jurământului soldatului în fața unui magistrat cum că Blake l-ar fi atacat și ar fi strigat : “La naiba cu Regele”(“Damn the King”) și ar fi numit armata și poporul drept “sclavi” pe care Napoleon i-ar putea lesne cuceri. Blake a negat aceste acuzații care s-au dovedit în tribunal a fi false, dar a trebuit să participe la procesul ce a avut loc pe 11 ianuarie 1804 în Chichester unde a fost achitat. Blake îl va ataca dur pe Schofield în poemul Ierusalim dedicând chiar și o placă/pagină în care soldatul apare încătușat, o metaforă, fiind vorba de catușe ale minții.
Hristos răstignit pe cruce, ora a treia – 1800-1803
Satan chemîndu-și armatele- 1804
Îngerul revelației -1803
Întoarcerea la Londra
Blake s-a întors la Londra în 1804 și a început să scrie și să ilustreze Ierusalim (1804–1820), cea mai ambițioasă lucrare a sa.
Blake de John Flaxman -1804
Iată câteva lucrări din această perioadă…
Marele dragon roșu și bestia – 1805
Dragonul roșu și femeia îmbrăcată în soare – 1805
Scara lui Iacov(c.1800), cea mai faimoasă redare a subiectului
După ce a conceput ideea de a portretiza personajele din Poveștile din Canterbury ale lui Chaucer , Blake l-a abordat pe comerciantul Robert Cromek , cu scopul de a comercializa o gravură. Știind că Blake era prea excentric pentru a produce o lucrare populară, Cromek l-a însărcinat imediat pe prietenul lui Blake, Thomas Stothard, să pună în aplicare conceptul. Când Blake a aflat că fusese înșelat, a rupt legătura cu Stothard. A organizat o expoziție independentă în magazinul de mercerie al fratelui său, de pe Broad Street nr. 27 din Soho . Expoziția a fost concepută pentru a comercializa propria sa versiune a ilustrației din Canterbury (intitulată Pelerinii din Canterbury ), împreună cu alte lucrări.
Săptămâna viitoare vom continua să urmărim creația lui William Blake. Vom vorbi despre capodopera Paradisul lui Milton, ilustrată de acesta.
Rubrică realizată de Cezar Corâci
