Dacian Cioloş şi-a adjudecat funcţia de preşedinte al USR-Plus, învingându-l şi în al doilea tur de scrutin pe contracandidatul său Dan Barna. Cu alte cuvinte, interlocutorul lui Florin Cîţu, actualul lider al PNL, de a recompune alianţa guvernamentală, în fostul format, este de acum preşedintele Renew Europe, europarlamentarul Dacian Cioloş, dispus să renunţe la Bruxelles, în schimbul primirii funcţiei de ministru de Externe în guvernul de la Bucureşti fără… Florin Cîţu. După moţiunea de cenzură. Condiţie greu de îndeplinit. Pe de-o parte, liberalii nu se arată deloc dispuşi de a renunţa la Florin Cîţu, iar pe de altă parte îndepărtarea lui Bogdan Aurescu, şeful diplomaţiei de la Bucureşti, nu e deloc pe gustul preşedintelui Klaus Iohannis. Ce treabă are Dacian Cioloş cu diplomaţia, chiar dacă a deţinut funcţia de comisar european pentru Agricultură şi de lider al grupului „macronian” Renew Europe, este o discuţie, dar –apropiat organic al Parisului, mai exact al Administraţiei Prezidenţiale din Hexagon-, ar complica enorm nişte lucruri. Nu demult, într-o împrejurare vizând „rezoluţia Parlamentului European”, referitoare la drepturile persoanelor LGBTQ în UE, Dacian Cioloş şi 6 deputaţi plus-userişti au votat contra României. Asta de ţinut minte. Admiţând o anume notorietate pe care o deţine, în calitate de lider al Renew Europe, ceea ce nu prea interesează, ar putea primi Dacian Cioloş o demnitate de şef al diplomaţiei, în orice guvern din spaţiul UE, pentru care nu are niciun fel de vocaţie? Poate, fireşte, numai că locul Germaniei, de prim partener al României în Europa ar fi luat de Franţa. Neîndoielnic. Mesajul lui Dacian Cioloş nu face decât să confirme această intenţie. „Îmi voi dedica energia pentru a întări Renew Europe în România”. Chiar se resimţea această nevoie. Scena publică românească e adesea o galerie de portrete mişcătoare, care încep prin a-şi schimba imprevizibil trăsăturile şi sfârşesc prin a nu mai semăna cu nimic. Portretele nu mai sunt chipuri, ci un soi de semipreparate, gata să evolueze în orice direcţie, în funcţie de bucătăria conjuncturală. S-ar zice că dintr-un popor vegetal ne-am transformat într-un popor de plastilină. Suntem făcuţi din bucăţi, din înnădeli dezarmonice şi acţionăm în consecinţă. Nestatornicia e vindecabilă sau măcar controlabilă, atâta timp cât există reflexivitate, Nord şi Sud. Ea devine letală când punctele cardinale ajung să fie relative, interşarjabile, ca termenii arbitrari ai unei convenţii. Pretenţiile lui Dacian Cioloş nu au limite: cu siguranţă va candida la preşedinţia ţării în 2024. Asta, e de acum o certitudine. Numai că oamenii dintr-o astfel de croială, fără o dimensiune culturală certă, sunt priviţi cu destule rezerve. Chiar dacă la noi a prins rădăcini ideea folclorică, potrivit căreia politicienii trebuie să fie „băieţi deştepţi şi pragmatici”. Fără fasoane cărturăreşti, fără intelectualisme. O traiectorie publică de ordinul excepţiei n-ar fi de mirare, fiindcă nu de mai mirăm demult… de nimic. Suntem în „continuu progres”, cum spunea marele poet Marin Sorescu plecat dintre noi.

 

 

 

Un articol de Mircea Canțăr