Pandemia de covid 19 pare să fi picat la fix pentru a deturna tendințele de creștere ale mișcărilor suveraniste, eurosceptice și antiglobaliste în plină ascensiune.

Cu atât mai mult cu cât suveraniștii, stigmatizați până mai ieri drept populiști și extremiști, au devenit acum și ”conspiraționiști” care se opun atât prea înțeleptelor „măsuri de prevenție” privind ”infectarea” cu ”infamul coronavirus”, cât și, mai cu seamă, isteriei colective declanșate de autorități, cu sprijinul neabătut al presei mainstream.

Chiar dacă în România electoratul tradiționalist și eurosceptic este la fel de numeros ca electoratul de aceeași factură din Ungaria sau Polonia ( dacă vrem să ne comparăm cu două țări foste comuniste, din imediata noastră vecinătate), sau cu electoratul conservator din Germania, Franța, Spania, Grecia ori Austria, la noi nu a apărut (nu a fost permis?) un partid care să îl coaguleze.

Astfel încât suveraniștii români sunt dispersați în diverse partide sau ”mișcări”, începând cu PSD-ul care avea, cândva, atât lideri care se revendicau, unii mai mult, alții mai puțin convingător, de la doctrina naționalistă, cât și o bază electorală în mare parte de orientare conservatoare și tradiționalistă.

Numai că, în ciuda majorității parlamentare mai mult decât confortabile pe care a obținut-o la alegerile precedente, PSD, prin liderii săi teleghidați din interiorul și exteriorul țării, a izbutit să își contrarieze alegătorii, atât prin ușurința cu care s-a debarasat de fruntașii partidului care își doreau o guvernare în interesul populației (cazul lui Petre Daea, cel mai bun ministru al agriculturii pe care l-a avut România vreodată fiind ilustrativ în acest sens și, totodată, cel mai greu de contestat cu argumente diversioniste, dar nici pe departe singurul), cât și prin celelalte, nenumărate compromisuri aduse, altminteri mână în mână cu așa zișii adversari politici, pe altarul globalismului cultural.

Cum ar fi, printre altele, acceptarea politizării pandemiei și a răspunsului aberant și falimentar la aceasta, încuviințarea mai mult sau mai puțin tacită a multitudinii de ”măsuri” care n-au nici în clin și nici în mâneca nu doar cu știința medicală, dar nici măcar cu logica elementară, sacrificând astfel nu doar vieți omenești, ci și supremația legii, drepturile românilor și, deloc în ultimul rând, aducând la sapă de lemn economia țării.

Actualmente, principalele partide, respectiv PSD, PNL și USR, unite prin legături subterane care le obligă, deseori, să reacționeze la unison sunt, fără excepție, de partea dictaturii medicale, în interior, și a vasalității față de hegemonii regionali și globali în ceea ce privește politica externă.

Singura diferență constând doar în faptul că promovează, fiecare, interese deosebite, PSD fiind vocea neoliberalismului american, PNL cea a Berlinului, iar USR/PLUS cea a Parisului.

O oarecare notă discordantă aducând doar USR, un partid extremist anticreștin care neagă pe față democrația, echilibrul și tot ce este tradițional. Și care a câștigat Bucureștii promitând apă caldă. O găselniță cu atât mai ridicolă cu cât, grație acestui partid bucureștenii au izbutit să se reîntoarcă, în numai câteva săptămâni, la frigul și întunericul de acum 40 de ani. Desigur, Ceaușescu și ai săi strângeau măcar gunoaiele, dar ce să-i faci, nimeni nu e perfect.

Mai rămân partidele balama, cu un comportament mereu ambiguu, sărind mereu dintr-o barcă în cealalată, precum și cele mici, nou apărute și impredictibile, câtă vreme nu știm nici de unde vin și nici, mai ales, scopul în care au fost create.

Astfel încât prezența atât de mică la vot nu este decât o dovadă în plus a faptului că majoritatea românilor sunt conștienți că, indiferent de rezultatul alegerilor, guvernarea viitoare ne va lăsa de izbeliște, cu ochii în soare, întocmai ca și cele de până acum.

Nedeea Burcă