Pictura și Sărbătoarea Floriilor

Astăzi vom vorbi despre Florii, pictură, sălcii …Cred că recunoașteți ce reprezintă imaginea…

Turnul lui Giotto

Între minunățiile Florenței nu putem sa nu remarcam La Campanila. Wikipedia spune : Campanila lui Giotto  este parte a complexului de clădiri care alcătuiesc Catedrala din Florența de pe Piazza del Duomo din Florența .

Adiacent la Bazilica de Santa Maria del Fiore și Baptisteriului Sf Ioan , turnul este unul dintre cele mai importante puncte turistice florentine cu arhitectura gotica cu designul său de Giotto , decoratiuni bogate sculpturale si sale policrome încrustări de marmură.

Structura subțire este pătrată în plan, cu laturi de 14,45 metri . Are o înălțime de 84,7 metri și contraforturi poligonale la fiecare colț. Turnul este format din cinci parti..

Dar stiti cam cand l-a construit Giotto ? Dar stiti cand a trait Giotto ? Intr-un oras care  este un muzeu in aer liber al Renasterii am fi tentati sa credem ca este tot perioda Renasterii…Oare este asa ? Cateva date despre….

Giotto di Bondone

Dreapta : Giotto di Bondone – Portret de Paolo Uccello, 1450, Muzeul Louvre, Paris

Din nou cităm din Wikipedia… Giotto di Bondone (n. 1267– d. 1337Florența ) a fost

un pictor și arhitect italian, considerat inovatorul picturii italiene și predecesorul artei moderne. Giotto a înlocuit compoziția ornamentală bizantină cu reprezentarea spațiului tridimensional, ceea ce premergea descoperirea perspectivei renascentiste.

Ce pas mare în pictură ! De la pictura bizantină, canonică, până la revoluția Renașterii

Viața și opera

Giotto s-a născut, nu departe de Florența, într-o familie săracă de țărani. Deoarece era nepotul lui Angiolo (Giotto ar fi fost diminutivul de la Angiolotto) și fiul lui Bondone, l-au numit Giotto di Bondone. Se povestește că pictorul Cimabue l-ar fi întâlnit pe Giotto în timpul unei plimbări, pe când băiatul păzea o turmă de oi. Tânărul păstor era cufundat în desenarea unei oi pe o piatră, liniile desenului fiind ferme și precise. Cimabue a fost încântat de desen și l-a luat pe Giotto cu el la Florența. În acele vremuri pictura era privită ca o meserie, principala sarcină a pictorului fiind aceea de a decora biserici, având nevoie de multe ajutoare. Giotto l-a însoțit pe Cimabue în călătoriile lui la Assisi și la Roma, unde maestrul avea de executat numeroase comenzi.

                                            Madonna di San Giorgio alla Costa, ca. 1290

Nu se știe exact când a părăsit atelierul lui Cimabue, însă cunoaștem două date care marchează pășirea în maturitate a lui Giotto: 1287, anul în care se căsătorește cu Ciuta (diminutivul prenumelui Ricevuta) di Lapo dell Pela, și 1290, când pictează prima sa mare operă, un crucifix pentru Biserica Santa Maria Novella din Florența.

După aceasta a călătorit la Assisi, unde a pictat în nava Bisericii San Francesco o serie de fresce cu scene din viața Sfântului Francisc (12961299). Doi ani mai târziu a realizat la Roma mozaicul reprezentând barca lui Petru, așezată în sala de coloane a Bazilicii Sfântul Petru. În anul 1300, la dorința papei Bonifaciu al III-lea, Giotto realizează decorația „lojei fericiților” din Bazilica San Giovanni in Laterano.

Picturile din Roma îl fac celebru, Giotto încă nu împlinise patruzeci de ani când la Florența are deja câteva case, atelier și numeroși elevi. Comenzile sosesc de pretutindeni. Pictează la Rimini pentru călugării franciscani fresce reprezentând minunile Sfântului Anton, picturi care s-au deteriorat în decursul anilor.

Între anii 13041306 artistul decorează cu picturi capela „Scrovegni” din Padova, aceste fresce fiind considerate cele mai însemnate opere ale sale.

În anul 1311 Giotto se reîntoarce la Florența. Începând din anul 1317 pictează fresce în Biserica Santa Croce. Dintre cele patru capele zugrăvite de el, azi mai pot fi admirate doar două: „Bardi” și „Peruzzi”. În același timp artistul realizează picturi și pentru Palatul „Bargello”, care de asemenea nu s-au mai păstrat.

                                          Giotto: Madonna in maestà, 1306-1310 – Galleria degli Uffizi, Florenţa

După întoarcerea sa la Florența (1334), Giotto este decorat de către consiliul orașului și devine intendentul tuturor clădirilor oficiale și fortificațiilor din oraș. Este însărcinat cu conducerea construcției Domului și proiectează „Le Campanile” (clopotnița) catedralei, a cărei construire se începe în anul 1334.

Giotto petrece următorii doi ani la Milano. În 1336 este chemat la Avignon, unde era sediul papilor în acea epocă, dar Giotto nu mai poate onora comanda făcută, pentru că pe 8 ianuarie 1337 moare. Este înmormântat în Biserica Santa Croce.

După moartea lui Giotto arta italiană a rupt legăturile cu tradițiile bizantine. În jurul anului 1415 arhitectul Filippo Brunelleschi încearcă să reprezinte în perspectivă Domul din Florența și Palazzo Vecchio. Pictorul Masaccio pictează Răstignirea pentru Biserica Santa Maria Novella urmând principiile perspectivei reale. În sfârșit, Leonardo da Vinci va formula definitiv regulile perspectivei pe baza principiilor opticii.

Revin, ce Revoluție în Pictură! Începe cu Giotto pictura modernă?

Mai multe mărturii literare, marchează impactul operei lui Giotto asupra contemporanilor săi. A fost eternizat în opere literare de către poeți. În Divina ComedieDante îl așază pe Giotto în „Purgatoriu” (Cântul XI al Purgatoriului), Boccaccio îl descrie ca cel mai mare pictor al lumii, „avem dreptul să-l numim una dintre luminile Florenței”.

În Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre, este eternizat de Vasari.

Dar Giotto a abordat multe teme religioase…Priviti…

             Giotto: Intrarea în Ierusalim (Scene din viaţa lui Isus), 1304-1306 – Capela Scrovegni, Padova

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim…Floriile..

Wikipedia spune ca : Arta creștină este arta sacră produsă într-o încercare de a ilustra, completa și înfățișa într-o formă tangibilă principiile creștinismului, deși sunt posibile și alte definiții. Cele mai multe grupuri creștine folosesc sau au folosit arta într-o oarecare măsură, deși unele au avut obiecții puternice la unele forme de imagini religioase, existând perioade majore ale iconoclasmului în cadrul creștinismului. Imagini cu Iisus Hristos și cu scene narative din Viața lui Hristos sunt subiectele cele mai comune, dar și unele scene din Vechiul Testament joacă un rol în arta celor mai multe confesiuni. Imagini cu Fecioara Maria și cu sfinți sunt frecvente în pictura religioasa ortodoxă sau romano-catolică.

Arta sacră, este termenul pe care îl vom folosi in continuare, nu se mărginește la icoane și nici măcar la scene biblice. Renașterea aduce o mulțime de interpretări libere ale unor teme biblice, multe admise chiar și de biserică…Temele importante se repeta obsesiv, fiind preluate si interpretate pana in secolul XX.

Dar sa revenim la Florii, la intrarea Domnului in Ierusalim. Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericilor Crestine, care este celebrat în Duminica dinaintea Paștilor. Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină (măgăruș). Mulțimile, în semn de bucurie, aruncau înaintea Lui frunze de palmier sau de smochin (finic), simbolul biruinței.Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: “Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

Aceasta este tema. Ea este reflectata de multi pictori in moduri foarte diferite

                               Jesus enters Jerusalem and the crowds welcome him, by Pietro Lorenzetti, 1320

În epoca Romantica tema este inca folosita in pictura…

                                                                       PalmSunday_FelixLouisLeullier

                                                                 Enrique Simonet, Flevit super illam (1892)

                                                     Intrarea-lui-Iisus-in-Ierusalim

                                                   

                                                        Jesus’ final entry into Jerusalem, by Jean-Léon Gérôme, 1897

Numele popular de Florii păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, Floralia, care se desfășura în antichitate cam în perioada în care astăzi se sărbătorește Intrarea Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creștin l-a înlocuit pe cel păgân, inclusiv în memoria oamenilor.

Dar, întrucât la începuturile instituirii creștinismului în Imperiul Roman acestea erau încă o realitate sau cel puțin o amintire recentă, suprapunerea calendaristică a fost astfel gândită încât sărbătorile păgâne să fie cu totul înlocuite cu cele creștine, uneori acestora suprapunându-li-se temporal celebrările creștine. În limba română, memoria populară a păstrat însă pentru praznicul creștin numele sărbătorii antice.

Dar de ce în aproape toate picturile Iisus intra in Ierusalim călare pe măgar?

Evanghelia dupa Marcu povesteste : Când s-au apropiat de Ierusalim și au fost lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră; îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă nici un om, dezlegați-l și aduceți-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: «Pentru ce faceți lucrul acesta?» să răspundeți: «Domnul are nevoie de el. Și îndată îl va trimite înapoi aici.»

Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară lângă o ușă, la cotitura drumului și l-au dezlegat. Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgarul ăsta?” Ei le-au răspuns cum le poruncise Iisus. Și i-au lăsat sa plece. Au adus măgărușul la Iisus și-au aruncat hainele pe el și Iisus a încălecat pe el. Mulți oameni își așterneau hainele lor în drum, iar alții presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

Celălalt element nelipsit în picturi sunt ramurile de Finic. Știți ce este Finicul ?

Cuvântul „finic”, un arhaism folosit în anumite contexte pentru curmal (Phoenix dactylifera), o specie de palmier, este derivat din cuvântul din greaca veche phoinix (φοίνιξ) sau phoinikos (φοίνικος), folosit de Teofrast și Pliniu cel Bătrân pentru curmal.

Ortodocșii din țările care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau smochini, precum românii sau rușii folosesc, în locul acestora, ramuri de salcie la această sărbătoare. Creștinii aduc la biserică aceste ramuri (numite, cu un nume mai vechi, și stâlpări, de unde denumirea de Duminica Stâlpărilor) de salcie, de smochin sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim.

Foarte multe dintre aceste tradiții sunt de origine păgână. Pentru că în România nu se găsesc ramuri de măslin și finic, de Florii acestea au fost înlocuite cu ramuri de salcie.

Dar știți de ce Salcia?

Potrivit unei legende salcia, salcia s-ar fi făcut punte peste un râu, pentru a trece Maica Domnului, ca să o ajute să își continue drumul. Fecioara Maria a dăruit sfințenie salciei în semn de mulțumire.

Astăzi, creștinii duc crenguțe de salcie la biserică pentru ca preoții să le sfințească. Apoi le aduc acasă și le așează la icoane pentru a-i păzi pe toți cei de acasă de boli.

Intrarea Domnului în Ierusalim mai este cunoscută și ca „Duminica Floriilor”, în această zi, în România, fiind sărbătoriți toți cei cu nume de flori (Viorel, Viorica, Florin, Floriana, Margareta etc.).

Vocea Românului le urează tuturor celor care își serbează de Florii Onomastică un călduros La Mulți Ani !

Rubrică realizată de Cezar Corâci