În timpul vizitei sale în Franța — odinioară o țară creștină — Papa Leon al XIV-lea a condamnat sinuciderea asistată, calificând-o drept ”o falsă compasiune”. Estimp, state din întreaga lume dezbat și adoptă legi care permit eliminarea bătrânilor de către medici. Iar Organizația Națiunilor Unite intervine în dezbatere cu scopul de a crea un tratat cu forță juridică obligatorie, pentru a stabili și a impune respectarea drepturilor celor mai creduli și vulnerabili membri ai societății.

ONU a înființat ”Grupul de lucru interguvernamental privind drepturile omului în cazul persoanelor vârstnice” (IGWG) pentru a elabora și a dezbate un tratat care, printre altele, ar oferi acoperire legală programelor de eutanasiere autorizate de stat.

Franța a legalizat recent eutanasia și a fost aspru criticată pentru că nu a adoptat suficiente măsuri de protecție pentru persoanele cu dizabilități, în vârstă, sau cu afecțiuni psihice. Centrul European pentru Lege și Justiție (European Centre for Law & Justice), care a atacat legea în instanță pentru a-i bloca aplicarea, a declarat că această lege instituie dreptul de a muri legalizând implicit omuciderea. Anult trecut, guvernul laburist din Regatul Unit a încercat, de asemea să adopte o lege a eutanasierii, însă tentativa a eșuat luna trecută, în urma semnalelor de alarmă trase de asociațiile de protecție a persoanelor cu dizabilități.

Campania ”Moarte cu demnitate” vizează populația vârstnică la nivel mondial, sugerând că sinuciderea este o opțiune demnă și o modalitate de a nu-ți împovăra familia. Unele state caută pur și simplu soluții pentru a scăpa de costurile mari presupuse de îngrijirea bătrânilor.

Grupuri susținute de Uniunea Europeană promovează dreptul internațional la sinuciderea asistată și programele de eutanasiere aprobate de stat.

În cadrul primei sesiuni a Grupului de lucru, desfășurată în iulie, un reprezentant al Centrului pentru Drepturile Pacienților și Supraviețuitorilor din Psihiatrie (CHRUSP) a sugerat că noul tratat trebuie să ofere protecție împotriva riscurilor de institutionalizare, a deciziilor luate de un membru al familiei în locul persoanei vizate, administrării forțate de medicamene psihotrope sau a procedurilor medicale neconsimțite  ”cu pretextul că ar fi în interesul nostru superior”, precum și împotriva discriminării pe criterii de vârstă (ageism).

Înseamnă oare acest lucru că guvernele vor putea obliga medicii să ajute la curmarea vieții bătrânilor?

Țările în care eutanasierea este deja legală — inclusiv Canada, Belgia, Spania și Țările de Jos — sunt tot mai aspru criticate pentru faptul că permit sinuciderea asistată atât pentru copii, cât și pentru persoanele vârstnice, sau cele cu dizabilități. Persoane diagnosticate doar cu depresie aleg să moară.

Canada a adoptat inițial “Medical Aid in Dying” (MAID) în 2016. În 2024, MAID a reprezentat 5,1% din totalul deceselor din Canada, înregistrând 16.499 de cazuri raportate. În 2021,  2,2% din numărul total al celor ajutați să moară au fost persoane ”a căror moarte naturală  nu era anticipată într-un orizont de timp rezonabil”.

În Belgia, de exemplu, minorii pot solicita eutanasierea voluntară în anumite condiții, atâta timp cât au ”discernământ” și sunt conștienți atunci când își exprimă cererea.

În cadrul primei sesiuni a ”Grupul de lucru interguvernamental privind drepturile omului în cazul persoanelor vârstnice” (IGWG), majoritatea reprezentanților guvernamentali s-au concentrat pe măsuri de protecție împotriva discriminării și a neglijării. În schimb, grupuri neguvernamentale finanțate de Uniunea Europeană, precum Rețeaua Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului (NHRI), au solicitat ca tratatul să includă ”dreptul de a muri cu demnitate”. De asemenea, acestea au susținut că tratatul ar trebui să adopte o ”abordare intersecțională” și să protejeze obligațiile legate de ”drepturile sexuale și reproductive”, precum și de diversitate, echitate și incluziune. De ce ar fi seniorii preocupați de drepturile reproductive?

Organizația Mondială a Sănătății nu se opune sinuciderii asistate dar promovează, mai degrabă, programe intitulate eufemistic  ”moarte cu demnitate”. Deși utiliează exact aceeași sintagmă folosită de susținătorii eutanasierii, OMS susține că, din punctul său de vedere, ”moartea cu demnitate” se referă la îngrijirea paliativă menită să ajute la gestionarea durerii în toate contextele și situațiile, indiferent de statutul juridic al eutanasierii.

Unele grupuri pentru drepturile persoanelor cu dizabilități nu sunt interesate de pericolele includerii  în noul tratat a unor prevederi ambigue privind ”moartea cu demnitate”.

”Acolo unde există asistență medicală pentru curmarea vieții, eligibilitatea trebuie să se bazeze pe faptul că persoana respectivă se află în faza terminală, niciodată pe dizabilitate sau pe vârsta înaintată”, a declarat Inclusion Canada, o organizație pentru drepturile omului axată pe sprijinirea persoanelor cu dizabilități.

Posibilitatea elaborării noului tratat este discutată de aproape două decenii, iar ”Grupul de lucru interguvernamental privind drepturile omului în cazul persoanelor vârstnice”  urmează să își desfășoare următoarea sesiune în octombrie 2026, la Geneva, redactarea primei variante a textului (zero draft) fiind preconizată pentru noiembrie 2027.

Să sperăm că va urma principiul afișat pe propriul site și va onora cu adevărat demnitatea persoanelor vârstnice: «Nicio societate nu poate și nu ar trebui să ignore înțelepciunea, creativitatea și experiența pe care le aduc vârstnicii. Aceștia trebuie să beneficieze de o protecție mai bună în fața pericolelor specifice la care sunt expuși.

Stefano Gennarini este un jurist și analist  americano-italian, specializat în drept internațional, drepturile omului și politici publice multilaterale. Din 2011, activează în cadrul sediului ONU din New York, unde reprezintă Center for Family and Human Rights (C-Fam). Coordonează analiza juridică a tratatelor, rezoluțiilor și documentelor produse de organismele ONU, cum ar fi Consiliul pentru Drepturile Omului sau Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale. Deține titlul de Juris Doctor (J.D.) și scrie frecvent analize juridice privind modul în care tratatele internaționale sunt interpretate sau extinse peste textul lor original de către birocrația ONU.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Imagine generată de Gemini