O mare parte din activitatea serviciilor de informații se concentrează pe colectarea datelor de la partea adversă sau concurentă. O direcție esențială a muncii de spionaj o reprezintă compromiterea unor persoane-cheie.

Acest lucru presupune afectarea gravă a reputației unor oameni, sau crearea unor contexte în care aceștia ar putea fi tentați să divulge informații confidențiale. În acest scop, serviciile secrete au recurs adesea la ademenirea lor în relații intime cu diverși ”acoperiți” sau ”informatori”.

Reintrarea în actualitate a „spionajului prin seducție” pornește de la acuzațiile recente care îl vizează pe CEO-ul Nvidia, Jensen Huang, și relația lui cu o directoare a unei companii partenere. Comunitatea americană de informații consideră că femeia în cauză, Alice Huang, este în legătură cu serviciile secrete chineze.

Nvidia, gigantul care furnizează puterea de calcul necesară progreselor americane în inteligența artificială și un factor financiar major în creșterile bursei din SUA, a demarat o anchetă internă. La rândul său, președintele american, Donald Trump, a declarat că FBI investighează situația. China a respins acuzațiile, catalogându-le drept o campanie de denigrare lipsită de orice temei.

Această situație a atras atenția asupra vulnerabilităților mai ample ale Occidentului în fața acțiunilor de spionaj. Întrebarea esențială este următoarea: există vreo organizație occidentală cu expunere profundă față de partenerii chinezi, care să conștientizeze pe deplin cum se pierd informații prețioase pe filiera acestor relații?

Eu cred că nu. Acest lucru se datorează, în parte, faptului că serviciile secrete chineze sunt percepute în general ca o oglindă a agențiilor de informații occidentale, acestea din urmă operând prin recrutări punctuale și mandate specifice.

Însă Legea națională a informațiilor din China, adoptată în 2017, obligă organizațiile și cetățenii să sprijine activitatea serviciilor secrete ale statului și să coopereze cu acestea. Prin urmare, orice partener care are legături strânse cu China reprezintă un potențial canal de transmitere a informațiilor, indiferent dacă a fost sau nu recrutat oficial.

„Spionajul prin seducție” ține prima pagină a ziarelor și atrage privirile. Spectacolul decăderii unui bărbat (aproape întotdeauna a unui bărbat) este un ingredient de bază al tabloidelor, romanelor, filmelor și televiziunii de mai bine de un secol. Printre cele mai celebre exemple se numără scandalul Profumo, din anii 1960.

La acea vreme, ministrul britanic de război de atunci, John Profumo, a avut o aventură cu o tânără de 19 ani, care întreținea relații intime și cu un atașat militar sovietic. Acest lucru a creat o breșă de securitate majoră. În mod similar, speculațiile privind legăturile unor oficiali guvernamentali cu defunctul și controversatul finanțist Jeffrey Epstein adaugă o aură de spionaj unui caz de abuz sexual și șantaj.

Spionajul prin seducție este vechi de când lumea. Potrivit Cărții lui Iosua, o femeie pe nume Rahav s-a folosit de legăturile pe care le avea cu liderii militari ai Ierihonului pentru a transmite secrete israeliților. De asemenea, acest tip de practici a marcat intrigile Evului Mediu și a jucat un rol proeminent în Primul Război Mondial.

Mata Hari, o dansatoare și spioană olandeză, a fost executată în 1917, după ce promisese informații atât armatei franceze, cât și celei germane. Aceste intrigi s-au bazat pe relațiile ei amoroase cu oficiali militari de rang înalt de de pe ambele fronturi.

Mai târziu, în timpul Războiului Rece, sovieticii și est-germanii și-au perfecționat utilizarea așa-numitelor ”capcane cu miere”, mizând pe bărbați și femei cu un aspect obișnuit și studii medii, alături de care o relație părea complet firească. Aceste legături începeau aparent de la sine, firesc, motiv pentru care trădarea secretelor era mult mai greu de demonstrat și de oprit.

În această perioadă, au fost rechemați de la Moscova, sau din statele satelit ale Uniunii Sovietice, numeroși oficiali occidentali surprinși în situații compromițătoare, înscenate de agenții ruși. Au existat însă și cazuri precum cel al funcționarului public britanic John Vassall, a cărui compromitere nu a fost detectată la timp și care a ajuns să spioneze pentru Uniunea Sovietică.

De asemenea,  în timpul Războiului Rece, serviciile secrete au înregistrat succese notabile prin exploatarea bărbaților homosexuali neasumați, precum Vassall și ambasadorul Canadei la Moscova, John Watkins, pentru care divulgarea orientării sexuale ar fi însemnat dosar penal, în cazul în care refuzau să coopereze.

Potrivit autorului Henry Schlesinger, scopurile spionajului prin seducție se împart în patru categorii. Prima este subjugarea sau constrângerea țintei, pentru a o convinge să spioneze.

Cea de-a doua este colectarea informațiilor  scăpate în timpul  ”destăinuirilor din dormitor” — acele comentarii imprudente făcute  într-un moment de intimitate — precum și obținerea accesului la telefoanele sau computerele ”obiectivului”.

A treia categorie constă în strângerea de date care permit exploatarea ulterioară a țintei. Mici probleme cu legea, precum consumul recreațional de droguri sau abaterile rutiere, pot fi folosite ca pârghii de presiune.

Iar a patra categorie vizează obținerea unor mijloace de discreditate a unor mișcări politice sau de protest. Acesta este, practic, obiectul anchetei aflate în desfășurare în Marea Britanie cu privire la metodele polițiștilor sub acoperire (Undercover Policing Inquiry). Dovezile prezentate de către Poliția Metropolitană au confirmat că ofițeri sub acoperire s-au implicat în relații sexuale pentru a strânge informații și a submina grupări de protest din anii 1970 până cel puțin în 2011.

În vizor, liderii din industria tech

Revenind la oile noastre – spionajul prin seducție în prezent – oare ce ar putea lua în calcul un ofițer de informații, sau un serviciu secret, atunci când vizează un executiv din domeniul tehnologiei?

Pentru China, obținerea din timp a unor informații privitoare la deciziile guvernului american reprezintă o miză majoră, la fel ca estimarea corectă a dependenței industriei tech americane de Taiwan. Acestea fiind doar câteva din motivele pentru care accesul la lideri și companii din domeniile tehnologiei sau finanțelor este extrem de valoros.

Trebuie să luăm în calcul și motivațiile liderilor din tehnologie. Companiile private nu au obligația de a desfășura activități de contraspionaj — adică de a depista spioni. Totodată, întreruperea unui parteneriat comercial major doar pentru că există unele indicii privind o expunere față de un guvern străin poate fi uneori considerat o proastă decizie de afaceri.

Totuși, companiile ar trebui să manifeste un minim interes față de partenerii lor de afaceri, nu în ultimul rând din cauza reacțiilor puternice ale pieței la astfel de situații. De exemplu, după ce compania a anunțat că va demara o investigație privind informațiile apărute recent, valoarea de piață a Nvidia s-a prăbușit cu 330 de miliarde de dolari.

Guvernele trebuie să monitorizeze îndeaproape tentativele de compromitere care vizează companiile pe care le consideră în prezent infrastructură esențială. În cazul Nvidia, se spune că oficialii guvernului american suspectau existența unei probleme încă dinaintea aprobării exportului cipurilor avansate H200.

Acesta fiind exact genul de vulnerabilitate pe care serviciile de informație trebuie să o prevină.

Robert Dover este profesor de studii de informații (intelligence studies), securitate națională și politica externă a Marii Britanii. Este autor și co-editor al mai multor lucrări de referință în domeniu (precum Spinning Intelligence: Why Intelligence Needs the Media, Why the Media Needs Intelligence sau The Palgrave Handbook of Security, Risk and Intelligence).Este, de asemenea, un comentator frecvent în presa britanică și internațională (BBC, Sky News, The Guardian, The Conversation), unde analizează pe înțelesul publicului larg subiecte complexe legate de spionaj, operațiuni secrete și riscuri geopolitice.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Linkurile de verificare a informației po fi accesate în articolul după care s-a făcut traducerea.

Imagine generată  de Gemini