Fostul vicepreşedinte al SUA, Joe Biden, care va împlini 78 de ani la 20 noiembrie a.c. ar fi repurtat pe puţin 284 mari electori, înregistrând deja peste 74 milioane de voturi favorabile –record istoric- la votul popular. Precedentul record fusese stabilit de Barack Obama, cu 69.500.000 voturi, potrivit Curţii Federale pentru alegeri. Se spune că Joe Biden ar fi câştigat în state, precum Arizona (din prudenţă media încă ezită), Wisconsin, Michigan, Pennsylvania, unde Donald Trump se impusese în 2016. Actualul încă preşedinte nu se recunoaşte învins, nu aruncă prosopul şi avocaţii săi susţin, in-corpore, că multe buletine de vot au ajuns după termenul legal şi, mai mult, observatorii republicani nu ar fi avut acces la operaţiunile de centralizare a acestor buletine de vot. Probele prezentate sunt aparent subţiri, mai exact superflue. Cu toate acestea Bill Barr, secretarul american al Justiţiei, unull dintre miniştri loiali preşedintelui în exerciţiu a autorizat ieri deschiderea de anchete privind posibile nereguli în timpul alegerilor din 3 noiembrie a.c.. În timp ce Joe Biden a fost îndemnat să-şi proclame victoria, încă neclară în momentul anunţului, justificându-se că alegătorii au fost sensibili la seriozitatea lui în faţa coronavirusului, care continuă să lovească din plin ţara (235.000 decese, joi 5 noiembrie a.c. şi 120.000 de noi infectări detectate în 24 de ore) potrivit Universităţii „John Hopkins”. Ceea ce mai rămâne de urmărit, dintr-un scenariu extrem de stufos, ingenios preparat, aportul aparatului de propagadă progresit pare consistent, este să vedem adevărata anvergură a lui Rudy Giuliani care promite noi şi noi dezvăluiri privind fraudarea alegerilor de către democraţi „cu voturile de dincolo de mormânt”. Mai exact s-au descoperit voturile unor… decedaţi. Primul proces de fraudare a alegerilor a fost intentat în Pennsylvania. Un detaliu interesant: Fox News l-ar fi trădat pe Donald Trump, anunţându-l în Arizona câştigător pe Joe Biden, chiar înaintea CNN şi a altor posturi anti-Trump. Rămas cam singur, flancat bineînţeles de avocaţii săi, pe un câmp de bătălie cumplit, Donald Trump a avut un mandat greu, din cale afară. Şi l-a făcut şi singur prin decizii imprevizibile, nu rareori, răcind ca niciunul dintre predecesorii săi relaţiile cu Uniunea Europeană, dar nu e mai puţin adevărat că adversarii politici –din tabăra democraţilor- i-au făcut zile fripte, cum se spune. Încă de la investire (20 ianuarie 2017) au fost manifestări ostile cu multe scene de violenţă. Au urmat apoi rumorile generate, comentate pe larg în media, de procedura de construcţie a unui zid anti-imigraţie la frontiera cu Mexicul, interzicerea intrării pe teritoriul american pentru resortisanţii din 7 ţări, unele musulmane (Iran, Irak, Libia, Somalia, Sudan, Siria, Yemen), concedierea patronului FBI, James Comey, afacerea Stormi Daniels, în urma dezăluirii din Wall Street Journal, raportul Mueler, deschiderea la Senat a procedurii de destituire („impeachment”), dubla întâlnire inoperantă cu liderul nord-coreean Kim Jong-un ş.a.m.d.. Fapt, de asemenea, fără precedent, s-au scris mai multe cărţi denigratoare la adresa sa, două dintre ele de fostul jurnalist de investigaţie Bob Woodward, „Frică. Trump la Casa Albă” şi „Furie”, dar şi „Foc şi furie” de Michael Wolf. Nu i-a fost trecută cu vederea nici de către proprii simpatizanţi din tabăra republicană relaţia rece cu senatorul John McCain, stins între timp din viaţă. Nu este exclus ca, în cele din urmă, Donald Trump să recunoască momentul înfrângerii sale. Dacă mai întârzie însă multă vreme prezentarea unor probe indubitabile privind ceea ce susţine „anturajul său”, referitor la fraudarea alegerilor, orice speranţă de schimbare a rezultatului se năruie. Şi, cum să se recunoască, finalmente că în America, ţară cu democraţie veritabilă, s-a fraudat votul, ca în… Belarus? Până atunci, China, Mexicul, Brazilia şi Rusia aşteaptă anunţul rezultatului oficial al alegerilor din SUA, pentru a-l felicita, conform uzanţelor, pe învingător. În 2016, ne reamintim, Hilary Clinton s-a consolat greu cu rezultatul alegerilor, spunea într-o împrejurare că a apelat „la Sauvignon”, deşi la votul popular îl depăşise pe Donald Trump. Acum este rândul acestuia, într-o ţară profund divizată să facă acelaşi lucru.
Un articol de Mircea Canțăr
