M-am hotărât să devin prost- Martin Page
Când am citit prima dată romanul lui Martin Page mi-aduc aminte că mi-a plăcut mult. Dar atunci aveam păreri și scriam doar în capul meu. Am și rătăcit cartea cumpărată inițial, motiv pentru care am mai cumpărat-o o dată și bineînțeles am răsfoit-o ca să îmi reîmprospătez impresiile. Și bine am făcut. Uitasem cât de înviorătoare poate fi combinația de nihilism și optimism a acestui autor.
Într-o lume tot mai anapoda, tot mai plină de automatisme, clișee și kitch e greu să te integrezi și să fii și fericit când ești prea deștept, nu-i așa?
Asta i se întâmplă și personajului nostru, Antoine care își dorește fericire și reușită dar pentru a le obține decide să devină prost pentru că ” cel ce își înmulțește știința își sporește suferința”.
Spre uniformizare și integrare, el încearcă mai multe metode. După tentativa nereușită de a deveni alcoolic ( în mod hilar, obține doar o comă etilică și o internare la spital după jumătate de pahar de bere), se gândește la un moment dat la lobotomie, apoi apelează la medicamente care să-l facă să gândească mai puțin sau încearcă anihilarea personalității și nivelului de educație prin golirea de cărți și artă a propriei case.
Toate aceste încercări nereușite îl duc spre concluzia că totul e degeaba, n-are nici o șansă. Și totuși, neașteptat, se întâmplă ceva. Iubirea – o întâmplare fericită și salvatoare.
Trebuie să recunosc, re-lecturarea acestei cărți m-a umplut de bucurie. Și de veselie, căci am râs pe săturate chiar dacă realitatea din spatele satirei m-a întristat pe alocuri.
Așadar, o recomand din toată inima. Enjoy!
